Fertilizarea porumbului: plan, momentul aplicării și accesul în câmp

Fertilizarea porumbului începe cu un plan pentru fiecare solă sau parcelă. Planul stabilește sursele de nutrienți, cantitatea, epoca și tehnica de aplicare, pe baza studiului agrochimic, a producției scontate și a resurselor de nutrienți ale solului. Azotul, fosforul și potasiul se urmăresc echilibrat, iar alți nutrienți se includ numai după caz.

Verificări pentru planul de fertilizare

• Delimitează sola sau parcela pentru care este pregătită lucrarea.
• Folosește studiul agrochimic, producția prognozată și rezerva de nutrienți din sol pentru alegerea fertilizării.
• Include în evaluare aporturile din sursele organice, atunci când acestea au fost sau urmează să fie utilizate.
• Stabilește tipul fertilizantului, cantitatea, epoca și tehnica de aplicare pentru parcela respectivă.

Pentru culturile de primăvară-vară, fertilizarea de bază cu azot este recomandată la o fracție de 1/4 până la 1/3 din doză, iar restul în perioada de consum maxim, odată cu lucrările de întreținere. Etapizarea nu înlocuiește calculul dozei totale pentru parcelă, dar urmărește limitarea levigării, mai ales când sunt prognozate precipitații mai abundente.

Condiții care cer amânarea lucrării

• Amână accesul utilajelor dacă terenul nu este lucrabil și traficabil; traficul greu în condiții improprii poate degrada structura solului și poate intensifica compactarea, crustificarea și eroziunea de suprafață.
• Oprește sau amână aplicarea pe sol saturat cu apă, inundat, înghețat ori acoperit cu zăpadă.
• Pe sole periodic saturate ori inundabile, alege momentul când umiditatea este corespunzătoare capacității de câmp.
• Dacă parcela este lângă un curs de apă, păstrează zonele de protecție și benzile tampon fără fertilizanți: minimum 3 m la pante de până la 12% și minimum 5 m la pante de peste 12%, măsurate spre interiorul blocului fizic adiacent zonei de protecție.

La fertilizanții chimici solizi, verifică starea fizică a produsului și distribuția utilajului înainte de lucru. Nu se lucrează cu material aglomerat sau cu granulație necorespunzătoare și nici la umiditate atmosferică ridicată, ceață ori burniță, deoarece umezeala reduce precizia dozării și uniformitatea distribuției.

Pentru fertilizanții organici lichizi sau semilichizi, evită aplicarea la suprafața solului pe vânt, soare puternic sau în timpul ploilor. Urmărește prevenirea pierderilor din cisternă și a ajungerii materialului în sursele de apă.

Plafoanele de azot nu reprezintă doze recomandate pentru producție. În lipsa studiului agrochimic, ele limitează azotul anual din îngrășăminte chimice la porumb în funcție de pantă; azotul din îngrășăminte organice are, de asemenea, un plafon anual.

Succesiunea practică a lucrării

1. Întocmește planul de fertilizare pentru solă sau parcelă, utilizând studiul agrochimic, producția scontată și resursele de nutrienți din sol.
2. Verifică starea solei și intră numai dacă terenul este lucrabil și traficabil, fără saturație cu apă, inundație, îngheț sau zăpadă.
3. Marchează și lasă nefertilizate zonele de protecție și benzile tampon de lângă cursurile de apă, dacă parcela le are.
4. Verifică fertilizantul și utilajul; pentru produse chimice solide, nu lucra cu material aglomerat și evită condițiile de umiditate atmosferică ridicată, ceață sau burniță.
5. Aplică fracțiile de azot conform planului, corelând completarea cu perioada de consum maxim și cu lucrările de întreținere.
6. Înregistrează planul și utilizarea fertilizanților pe parcelă; documentele exploatației se păstrează trei ani de la ultima înregistrare.