Căderea masivă a penelor nu înseamnă automat că găinile sunt bolnave, mai ales toamna, când scurtarea zilei poate declanșa năpârlirea naturală și o reducere puternică sau chiar oprirea temporară a ouatului. Centrul Federal german pentru Informare în Agricultură arată că, în timpul năpârlirii naturale, găinile își înlocuiesc penajul și întrerup producția de ouă. Pentru crescător, problema importantă este diferențierea acestui proces normal de pierderea penelor provocată de paraziți, ciugulire, deficiențe de furajare sau alte probleme de sănătate. Documentația tehnică a Societății Germane pentru Agricultură – DLG arată că năpârlirea naturală apare în mod obișnuit toamna, odată cu scurtarea zilelor, și poate dura între trei și 12 săptămâni. În această perioadă, activitatea aparatului reproducător scade, producția de ouă se reduce, iar organismul direcționează resurse către refacerea penajului și a rezervelor corporale. Cum arată năpârlirea normală Într-un proces fiziologic normal, penele nu dispar deodată de pe întregul corp. Potrivit DLG, schimbarea începe de regulă cu penele mici din zona gâtului și trunchiului și continuă ulterior cu penele mari ale aripilor și cozii. În paralel, găina intră într-o perioadă de repaus reproductiv. Se reduce producția hormonilor implicați în ouat, aparatul reproducător regresează temporar, iar rezervele de calciu din oase pot fi refăcute. După terminarea acestei perioade, găinile cu penajul refăcut pot începe o nouă perioadă de ouat. Pentru efectivele de gospodărie, asocierea dintre scurtarea zilei, pierderea progresivă a penelor și diminuarea ouatului este, în general, compatibilă cu o năpârlire sezonieră. Rănile, sângele, paloarea accentuată, slăbirea severă sau pierderea penelor doar în anumite zone impun însă o verificare mai atentă. Nu orice găină fără pene este în năpârlire Una dintre problemele care pot fi confundate cu năpârlirea este ciugulirea penelor de către alte păsări. Manualul Veterinar Merck distinge între ciugulirea ușoară, care deteriorează marginile penelor, și forma severă, în care penele sunt smulse, provocând durere și lăsând pielea expusă la răni. Printre factorii asociați cu apariția comportamentului se numără: dezechilibrele nutriționale;iluminarea prea intensă;temperaturile necorespunzătoare;lipsa substratului în care păsările să scurme și să caute hrană;stresul și problemele de management al efectivului. AGRONET.ro a prezentat separat semnele timpurii ale ciugulirii penelor, înainte ca problema să evolueze către leziuni și canibalism. Verificați și paraziții Pierderea penajului poate avea și cauze parazitare. Manualul Veterinar Merck descrie mai multe specii de acarieni care pot produce iritație, deteriorarea penelor și scăderea producției de ouă. Un exemplu este acarianul care atacă baza penelor, Neocnemidocoptes gallinae, ale cărui infestări pot provoca mâncărime intensă, smulgerea penelor de către pasăre și apariția leziunilor cutanate. La examinarea unei găini cu penaj deteriorat, specialiștii Merck recomandă verificarea bazei penelor pentru păduchi, acarieni și ouă de paraziți. Totodată, trebuie urmărite eventualele urme de sânge, cruste și murdărirea zonei cloacale. Poziția zonelor fără pene poate furniza și alte indicii. Pierderea penajului de pe spate și din zona gâtului poate apărea, de exemplu, și din cauza împerecherilor repetate cu cocoșul. Șapte lucruri de verificat când găinile încep să piardă pene Observați modul în care cad penele. O schimbare progresivă a penajului este mai compatibilă cu năpârlirea decât apariția bruscă a rănilor sau a unor suprafețe mari de piele expusă.Urmăriți producția de ouă. Reducerea puternică a ouatului apare în mod obișnuit în timpul năpârlirii naturale.Examinați pielea și baza penelor. Căutați acarieni, păduchi, ouă ale paraziților, cruste și iritații.Urmăriți comportamentul efectivului. Dacă unele găini le urmăresc pe celelalte și le smulg penele, problema nu mai este simpla năpârlire.Verificați starea corporală. Slăbirea accentuată, apatia sau reducerea neobișnuită a consumului pot indica o problemă suplimentară.Asigurați apă și o rație corespunzătoare. Nu trebuie aplicate improvizații de tip înfometare pentru „grăbirea” năpârlirii.Apelați la medicul veterinar dacă apar simptome suplimentare. Mortalitatea, anemia, diareea, rănile, paraziții numeroși sau o scădere neobișnuită a stării generale justifică investigarea cauzei. Năpârlirea naturală nu trebuie confundată cu năpârlirea indusă Aici apare una dintre cele mai importante diferențe pentru crescători. În unele ferme comerciale, după prima perioadă de ouat se poate aplica o pauză de ouat indusă, prin controlul luminii și al furajării, pentru sincronizarea întregului efectiv. Nu este aceeași situație cu năpârlirea sezonieră a câtorva găini din gospodărie. DLG precizează explicit că o asemenea pauză indusă reprezintă un stres pentru animale și necesită experiență și monitorizare specializată. Documentul arată și că accesul la apă și hrană nu trebuie suprimat. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară – EFSA recomandă evitarea restricției de hrană în managementul găinilor ouătoare și identifică deteriorarea penajului, rănile, stresul de grup și restricționarea comportamentelor naturale printre problemele importante de bunăstare. De unde vine cifra de 20–25% pierdere în greutate Cifra apare în documentația pentru programele profesionale de pauză de ouat indusă, nu ca recomandare pentru găinile care năpârlesc natural. Ghidul DLG pentru exploatarea prelungită a găinilor ouătoare arată că în timpul unei pauze induse poate apărea o reducere considerabilă a greutății, iar monitorizarea trebuie să împiedice depășirea unei pierderi de aproximativ 20–25% față de greutatea inițială. Documentul avertizează că efectivele deja subponderale, neuniforme sau cu probleme de sănătate pot înregistra mortalități mai mari. Prin urmare, procentul nu trebuie folosit ca obiectiv pentru păsările din gospodărie și nici ca recomandare pentru reducerea deliberată a hranei. O pauză indusă poate dura 10–12 săptămâni În sistemele comerciale unde metoda este folosită, DLG indică o perioadă de aproximativ 10–12 săptămâni între începerea programului și atingerea vârfului celei de-a doua perioade de ouat. Scăderea duratei de iluminare este principalul instrument pentru declanșarea procesului. Ulterior, durata zilei este crescută treptat. În condiții favorabile, la aproximativ 50–60 de zile de la începerea programului poate fi atins un al doilea platou de producție de 80–90%. Aceste cifre descriu managementul unui efectiv comercial controlat și nu evoluția obligatorie a unei găini care năpârlește natural toamna. Producția modernă poate fi prelungită și fără năpârlire indusă Cercetările și ameliorarea genetică au schimbat semnificativ durata de exploatare a găinilor ouătoare. DLG arată într-un ghid separat privind longevitatea găinilor ouătoare că hibrizii moderni pot ajunge la aproximativ 420–440 de ouă în 500 de zile de producție, datorită progresului făcut în persistența ouatului, vitalitate și rezistența cojii. Din acest motiv, menținerea efectivului mai mult timp fără o pauză indusă a devenit o alternativă viabilă. Analizele economice publicate de DLG arată chiar că, în scenariile studiate, prelungirea perioadei de exploatare fără năpârlire indusă a avut rezultate economice mai bune decât varianta cu pauză indusă. Explicația este simplă: în timpul pauzei, timp de mai multe săptămâni sunt produse foarte puține sau deloc ouă, în timp ce continuă cheltuielile cu furajarea, munca și întreținerea efectivului. Pentru găinile brune analizate, modelele DLG indică în general o durată economică favorabilă până în jurul a 90 de săptămâni de viață, iar pentru unele efective albe foarte performante perioada poate ajunge la aproximativ 100 de săptămâni. Furajarea contează în perioada de refacere a penajului Producerea penelor noi presupune formarea unei cantități importante de proteine structurale, iar alimentația dezechilibrată poate afecta atât calitatea penajului, cât și comportamentul efectivului. Pentru crescătorii mici, obiectivul nu este provocarea unei slăbiri deliberate, ci menținerea păsărilor într-o stare corporală bună, cu apă permanent disponibilă și furaj adecvat categoriei. În ferme, programele de pauză indusă au scheme speciale de furajare și monitorizare, dar acestea nu trebuie transferate automat în gospodărie. Penele noi pot favoriza ciugulirea Perioada de creștere a penajului nou necesită o supraveghere mai atentă. Tijele penelor în dezvoltare sunt vascularizate, iar dacă sunt atacate de celelalte păsări pot apărea leziuni și sânge. EFSA recomandă pentru reducerea ciugulirii vătămătoare accesul la așternut friabil și materiale care permit păsărilor să scurme, să exploreze și să manifeste comportamente naturale. Manualul Veterinar Merck indică, de asemenea, că posibilitatea de căutare a hranei și existența unui substrat adecvat pot reduce riscul de ciugulire a penelor. UE pregătește modificarea regulilor pentru găinile ouătoare Tema bunăstării păsărilor va primi și o nouă componentă legislativă. Comisia Europeană a anunțat că intenționează să prezinte până la sfârșitul anului 2026 o revizuire țintită a normelor pentru găinile ouătoare și puii de carne. Sunt analizate eliminarea progresivă a cuștilor, introducerea unor indicatori practici de bunăstare în ferme și reguli privind sacrificarea sistematică a puilor masculi de o zi. Normele actuale prevăd deja că găinile ouătoare trebuie să aibă acces la cuib, stinghii, așternut pentru ciugulit și scurmat, hrană și apă, potrivit Comisiei Europene. AGRONET.ro a analizat implicațiile posibile ale eliminării cuștilor pentru fermele avicole, inclusiv discuția privind perioadele de tranziție și investițiile necesare producătorilor. Pentru crescătorul care găsește multe pene în adăpost, regula practică rămâne însă simplă: dacă pierderea penelor este progresivă, apare odată cu scurtarea zilelor și este însoțită de scăderea ouatului, poate fi vorba de năpârlirea naturală. Dacă apar răni, sânge, paraziți, slăbire accentuată sau păsările își smulg penele reciproc, cauza trebuie căutată în altă parte.
