România este ultima în UE la bugetul public de cercetare pe locuitor, cu numai 18,8 euro alocați în 2025, față de 288,9 euro media Uniunii Europene. Un material publicat de Capital analizează decalajul Bulgariei, însă datele europene scot la iveală o situație și mai severă în România: este singurul stat membru în care alocarea pe locuitor a scăzut față de 2015. Agricultura are totuși o poziție relativ importantă în interiorul bugetului românesc de cercetare: primește 5,07% din alocările publice, ceea ce plasează România pe locul 7 în UE după ponderea acordată acestui domeniu. Datele publicate la 7 august 2026 de Eurostat arată că guvernele UE au prevăzut pentru cercetare și dezvoltare 130,2 miliarde de euro în 2025, echivalentul a 0,69% din PIB-ul Uniunii. Bugetul a crescut cu 2,4% față de 2024 și cu 60,5% față de 2015. Datele oficiale Eurostat privind bugetele publice pentru cercetare în 2025 România: locul 27 din 27 după finanțarea publică pe locuitor Diferența față de media europeană este foarte mare. Pentru fiecare 18,8 euro alocați pe locuitor de România, media UE ajunge la 288,9 euro, de peste 15 ori mai mult. Eurostat indică la vârful clasamentului Luxemburg, cu 917,2 euro pe locuitor, Danemarca, cu 627,1 euro, și Germania, cu 553,5 euro. La polul opus sunt România, Ungaria și Malta. Indicator, 2025RomâniaMedia UEReperBuget public C&D, euro/locuitor18,8288,9Luxemburg: 917,2Poziție în UE27 din 27––Evoluție față de 2015-9,6%+57,7%Bulgaria: +495,5%Nivel în 2015, euro/locuitor20,8183,2–Ponderea agriculturii în bugetul C&D, 20245,07%3,04%Bulgaria: 19,87%Locul agriculturii după această pondere7 din 27–– România nu este doar ultima în clasamentul din 2025. Este și singurul stat UE în care finanțarea bugetară pe locuitor a scăzut în ultimul deceniu: de la 20,8 euro în 2015 la 18,8 euro în 2025. În restul Uniunii, toate statele au majorat valoarea. Cea mai mică creștere a fost în Suedia, de 14,7%, iar cea mai mare în Bulgaria, de 495,5%, potrivit Eurostat. Seria Eurostat și graficul comparativ 2015–2025 Această evoluție este importantă pentru competitivitate deoarece nu discutăm despre un singur an cu o alocare redusă. În timp ce finanțarea publică europeană pentru cercetare a crescut puternic în ultimul deceniu, România a mers în direcția opusă la indicatorul pe locuitor. Agricultura primește o felie peste media UE, dar dintr-un buget foarte mic Situația devine mai interesantă dacă este analizată structura bugetului de cercetare. În 2024, 5,07% din alocările publice românești pentru cercetare și dezvoltare au avut agricultura drept obiectiv socio-economic, față de o medie UE de 3,04%. Datele Eurostat reproduse integral de Biroul Croat de Statistică permit construirea unui clasament al celor 27 de state membre. România este pe locul 7, după Bulgaria, Letonia, Irlanda, Cipru, Spania și Țările de Jos. Tabelul oficial cu distribuția bugetelor publice de cercetare pe obiective, sursă Eurostat Clasamentul UE după ponderea agriculturii în bugetul public de cercetare LocȚarăAgricultură în bugetul public C&D, 20241Bulgaria19,87%2Letonia16,43%3Irlanda9,69%4Cipru7,59%5Spania5,76%6Țările de Jos5,49%7România5,07%8Slovenia4,86%9Danemarca4,44%10Estonia3,95%11Grecia3,81%12Finlanda3,68%13Ungaria3,58%14Cehia3,50%–Media UE-273,04%15Lituania2,80%16Franța2,66%17Germania2,61%18Malta2,26%19Portugalia2,22%20Italia2,02%21Austria2,00%22Belgia1,88%23Croația1,66%24Slovacia1,46%25Suedia1,21%26Polonia0,20%27Luxemburg0,11% Clasamentul arată o aparentă contradicție. România acordă agriculturii o pondere mai mare decât media UE și este în prima treime a Uniunii după acest criteriu, dar pornește de la cel mai mic buget public de cercetare pe locuitor. Cu alte cuvinte, 5,07% dintr-un buget foarte mic poate însemna mai puține resurse decât o pondere de 2–3% într-o țară care finanțează cercetarea la un nivel de câteva ori mai ridicat. Acesta este motivul pentru care ponderea procentuală nu trebuie confundată cu volumul efectiv de finanțare disponibil pentru institute, universități, programe de ameliorare, cercetare în zootehnie, tehnologii de irigații, digitalizare sau protecția culturilor. OECD: doar 1,1 euro pe locuitor pentru cercetarea agricolă Problema este confirmată de o analiză amplă publicată de OECD în 2026 despre agricultura și sistemul de inovare din România. Organizația arată că România alocă unul dintre cele mai mici bugete din UE pentru cercetarea agricolă, cu un reper de numai 1,1 euro pe locuitor, față de 6,4 euro media UE-27. Datele de bază folosite pentru această comparație sunt anterioare, dar diferența arată dimensiunea structurală a subfinanțării. Analiza OECD privind cercetarea și inovarea agricolă din România Raportarea la dimensiunea economiei agricole oferă un indicator și mai relevant. În 2021, cheltuiala publică efectivă pentru cercetarea agricolă realizată de sectorul guvernamental și de învățământul superior reprezenta 0,41% din valoarea adăugată a agriculturii românești. OECD arată că acesta era cel mai mic nivel dintre țările pentru care dispunea de date comparabile. Și alocarea bugetară destinată explicit cercetării agricole s-a deteriorat în timp: de la echivalentul a 0,54% din valoarea adăugată a sectorului în 2008 la 0,19% în 2021. Participarea companiilor este, la rândul său, redusă. Cercetarea finanțată și realizată de mediul privat în agricultură reprezenta doar 0,03% din valoarea adăugată a sectorului, iar în industria alimentară și a băuturilor 0,02%, potrivit aceleiași analize OECD. 8,079 miliarde de lei cheltuite efectiv pentru cercetare în 2024 Mai există o diferență statistică importantă. Bugetele publice analizate de Eurostat nu trebuie confundate cu totalul cheltuielilor efectiv realizate pentru cercetare în economie. Indicatorul GBARD urmărește banii prevăzuți în bugetele autorităților publice, indiferent de sectorul în care cercetarea va fi efectuată. Cheltuielile totale de cercetare și dezvoltare includ în schimb finanțarea publică, mediul privat și celelalte surse. Datele Institutului Național de Statistică pentru 2024, prezentate de AGERPRES, arată că în România au fost cheltuite efectiv 8,079 miliarde de lei pentru activități de cercetare-dezvoltare, echivalentul a numai 0,46% din PIB. Din această intensitate totală: sectorului privat i-au revenit 0,30% din PIB;sectorului public, 0,16% din PIB. Întreprinderile au furnizat 53,6% din sursele de finanțare, iar fondurile publice, inclusiv finanțarea universitară generală, au reprezentat 28,4%. La nivel european, intensitatea totală a cercetării a fost de aproximativ 2,2% din PIB în 2024. Eurostat plasa România și Malta la numai 0,5% după valorile rotunjite, cele mai scăzute niveluri din UE. Eurostat – cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare în 2024 De ce contează subfinanțarea pentru ferme Pentru agricultură, cercetarea nu este o cheltuială abstractă. Din acest sistem trebuie să vină soiurile și hibrizii adaptați la secetă, soluțiile pentru gestionarea apei, combaterea bolilor, genetica animală, tehnologiile pentru reducerea inputurilor, metodele de refacere a solului și instrumentele digitale care pot scădea costul pe hectar. Problema este cu atât mai importantă într-o țară expusă simultan la secetă și la un decalaj tehnologic față de fermele din vestul Uniunii. AGRONET.ro a arătat că doar aproximativ 10–15% dintre fermele românești foloseau tehnologii sau practici de agricultură de precizie în 2023, în timp ce media UE era de aproximativ 18%. Exploatațiile europene care adoptaseră astfel de tehnologii administrau însă circa 44% din suprafața agricolă, semn că soluțiile noi se concentrează în fermele mai mari. Structura României amplifică problema. În 2023 existau aproximativ 2,86 milioane de exploatații agricole, cu o suprafață medie de numai 4,39 hectare. În aceste condiții, o tehnologie dezvoltată în laborator trebuie să poată fi transferată prin servicii, cooperative, consultanță și modele de utilizare comună pentru a ajunge și în exploatațiile mici. Europa pregătește următoarea generație de finanțări pentru cercetarea agricolă Decalajul apare într-un moment în care Uniunea Europeană începe să stabilească prioritățile cercetării agricole pentru perioada de după 2027. AGRONET.ro a prezentat conferința EU AgRI 2040, programată pentru 24–25 septembrie 2026 la Bruxelles. Discuțiile vor influența orientarea viitoarelor programe europene pentru agricultură, silvicultură, alimentație și mediul rural. Pentru România, accesul la aceste programe este important tocmai din cauza slăbiciunii finanțării naționale. OECD arată că fondurile europene pentru cercetare și inovare au devenit una dintre principalele resurse ale sistemului românesc, dar țara a avut rezultate slabe inclusiv la atragerea lor. Organizația menționează că România s-a aflat pe ultimul loc în UE după finanțarea pe locuitor obținută prin programul Horizon 2020, ceea ce înseamnă că un buget național mic nu a fost compensat suficient prin proiecte europene. În acest context, argumentul pentru o legătură mai puternică între cercetare și economie a fost ridicat și în România. Academicianul Nicolae Zamfir a susținut că agricultura performantă trebuie legată de cercetare aplicată, digitalizare și un proiect național pe termen lung, astfel încât rezultatele științifice să ajungă în producție. Cifrele din 2024–2025 arată dimensiunea problemei: România pune agricultura relativ sus între obiectivele propriului buget de cercetare, dar bugetul total din care se împarte această finanțare este cel mai mic din UE raportat la populație. Pentru ferme, diferența dintre cele două statistici este esențială. Nu lipsa agriculturii din lista de priorități este principalul obstacol, ci dimensiunea foarte redusă a resurselor disponibile pentru transformarea priorității în cercetare aplicată.
