În acest articol
Fermierii ar avea nevoie de protecții suplimentare în contractele cu marile companii, susține Jabbar Kanani, fondatorul și președintele Consiliului de Administrație al Agricover, într-un editorial publicat de Revista Ferma. El propune contracte-tip, reguli de transparență și un mecanism inspirat din protecția consumatorilor pentru situațiile în care fermierul negociază vânzarea recoltei, cumpărarea inputurilor sau finanțarea. În legislația actuală însă, fermierul care încheie asemenea contracte pentru activitatea fermei nu este consumator, iar o parte dintre dezechilibrele din vânzarea produselor agricole sunt deja acoperite de reguli speciale pentru relațiile dintre întreprinderi.
Kanani pornește de la diferența de resurse dintre o exploatație agricolă și o companie mare. Un fermier poate fi foarte bun în producție, dar fără departamente juridice, financiare și comerciale comparabile cu cele ale unui trader, furnizor de inputuri sau finanțator. Din punct de vedere juridic, ambele părți pot fi profesioniști; puterea lor de negociere poate fi însă foarte diferită.
Fermierul nu este consumator atunci când cumpără pentru fermă
Aici trebuie făcută o distincție importantă între propunerea lui Kanani și legislația în vigoare.
Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, consumatorul este persoana fizică sau grupul de persoane fizice care acționează în scopuri din afara activității comerciale, industriale, de producție, artizanale ori liberale. Prin urmare, un fermier care cumpără semințe, îngrășăminte sau motorină pentru exploatație ori contractează finanțarea fermei nu intră automat sub regimul juridic al protecției consumatorului. Aceeași delimitare există și în legislația europeană privind drepturile consumatorilor.
Ideea prezentată de Kanani este, așadar, una de extindere a unor mecanisme de protecție specifice relațiilor dezechilibrate, nu aplicarea directă a actualei legislații ANPC asupra contractelor comerciale ale fermierilor.
Autorul propune inclusiv contracte-tip pentru vânzarea recoltelor, achiziția de inputuri și creditare, precum și proceduri de soluționare a disputelor adaptate diferențelor de resurse dintre părți.
La vânzarea recoltei există deja o lege împotriva practicilor comerciale neloiale
Fermierii nu pornesc totuși fără nicio protecție în relația cu cumpărătorii.
Legea nr. 81/2022, care transpune Directiva europeană 2019/633, reglementează practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în lanțul agricol și alimentar. Directiva europeană a fost introdusă tocmai pentru că instituțiile UE au constatat existența unor diferențe semnificative de putere de negociere între furnizori și cumpărători.
Protecția se aplică în funcție de raportul dintre cifra de afaceri a furnizorului și cea a cumpărătorului. Legea acoperă, în diferite trepte, furnizori cu venituri anuale de până la 350 milioane de euro atunci când cumpărătorul depășește pragul corespunzător categoriei respective.
Printre practicile vizate de legislația europeană și națională se află, în condițiile stabilite de lege:
- întârzierile excesive la plată;
- anularea cu termen prea scurt a comenzilor pentru produse perisabile;
- modificarea unilaterală a anumitor condiții contractuale;
- transferarea nejustificată a unor costuri către furnizor;
- solicitarea unor plăți pentru servicii care nu au fost convenite anterior;
- anumite costuri pentru listare, promovare sau marketing, dacă nu sunt stabilite transparent în contract.
Există deci deja un sistem construit special pentru a limita abuzurile într-o relație B2B dezechilibrată.
Protecția actuală nu acoperă însă tot ce cumpără și finanțează o fermă
Aici apare partea relevantă a propunerii lui Kanani.
Legea practicilor comerciale neloiale este construită în jurul vânzării produselor agricole și alimentare de la furnizor către cumpărător. Ea nu transformă într-o relație de consum situația în care fermierul cumpără îngrășăminte, pesticide, semințe, utilaje sau combustibil și nici nu introduce un regim general de protecție pentru creditele contractate de exploatație.
Tocmai aceste contracte au devenit mai importante într-un moment în care capitalul de lucru este sub presiune.
AGRONET.ro a arătat în august că finanțarea agriculturii s-a înăsprit, iar fermele trebuie să finanțeze simultan semințe, îngrășăminte, produse pentru protecția plantelor, motorină, arendă și ratele existente. Creditul furnizor, prin care inputurile sunt achitate după recoltă, este de asemenea folosit de exploatațiile fără suficient numerar.
Presiunea este amplificată în actuala campanie. Costurile de înființare a culturilor de toamnă sunt estimate cu 15–20% peste cele din 2025, potrivit estimării Agricover Commodities analizate de AGRONET.ro. Cu cât ferma depinde mai mult de plata amânată și finanțare, cu atât clauzele contractuale devin mai importante pentru costul final al hectarului.
Agricover are el însuși o poziție importantă în finanțarea fermierilor
Propunerea vine de la fondatorul unui grup care este el însuși un actor important în relațiile comerciale și financiare cu agricultorii. Jabbar Kanani a fondat Agricover în 2000 și conduce Consiliul de Administrație al holdingului.
În primul semestru din 2026, Agricover și-a majorat portofoliul de finanțare agricolă cu 16,8%, la 4,49 miliarde de lei, iar cota sa estimată pe piața finanțării agriculturii a crescut de la 7,8% la 8,7%. În același timp, rata împrumuturilor neperformante din portofoliu a urcat la 4,22%.
Contextul este relevant: discuția despre echilibrul dintre fermieri și finanțatori vine chiar din interiorul uneia dintre companiile cu expunere semnificativă pe creditarea sectorului agricol.
România are 17,7% din forța de muncă în agricultură, silvicultură și pescuit
Kanani își argumentează propunerea și prin importanța socială a agriculturii, susținând că aproape 20% din populație are veniturile, proprietățile sau perspectivele legate direct sau indirect de sector.
Există un indicator oficial apropiat ca ordin de mărime, dar nu identic. Cele mai recente date Eurostat arată că 17,7% din persoanele ocupate din România lucrau în 2025 în agricultură, silvicultură și pescuit, cea mai mare pondere din UE. Media europeană era de numai 3,8%.
În schimb, ponderea economică este mult mai mică. Pentru 2025, Eurostat estimează agricultura, silvicultura și pescuitul la aproximativ 3,4% din valoarea adăugată totală a economiei românești, față de 1,8% în UE. Această statistică este mai redusă decât cifra de aproximativ 5% invocată în editorial și folosește definiția sectorială armonizată Eurostat.
Diferența dintre cei doi indicatori ilustrează însă chiar una dintre problemele ridicate în articol: agricultura concentrează în România o parte mult mai mare din ocupare decât din valoarea adăugată a economiei.
95% dintre europeni spun că agricultura și mediul rural sunt importante
Un alt reper invocat de Kanani se confirmă în cel mai recent Eurobarometru.
Sondajul realizat în mai-iunie 2026 în toate cele 27 de state UE, pe 26.456 de respondenți, arată că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale importante pentru viitorul Uniunii, iar 93% consideră esențială asigurarea unei aprovizionări stabile cu alimente.
Sprijinul public pentru agricultură nu stabilește însă ce formă juridică ar trebui să aibă contractele dintre fermieri și companii. Aceasta rămâne o problemă distinctă de politică economică și de drept comercial.
O alternativă la protecția individuală este creșterea puterii de negociere
Protejarea fermierului prin lege este doar una dintre variantele posibile pentru reducerea dezechilibrului.
Asocierea în cooperative poate schimba direct raportul comercial. O fermă care vinde câteva sute de tone negociază diferit față de o cooperativă care poate agrega volume de la zeci sau sute de membri, poate depozita și poate asigura livrări constante.
AGRONET.ro a prezentat acest mecanism în analiza despre Cooperativa Țara Mea: concentrarea producției permite accesul la contracte și volume comerciale pe care fermele mici nu le pot susține individual.
Cele două soluții nu se exclud. Contractele mai transparente și mecanismele împotriva practicilor neloiale pot limita unele riscuri, în timp ce asocierea poate crește efectiv puterea fermierului la negociere.
Propunerea lui Jabbar Kanani deschide astfel o discuție mai precisă decât simpla întrebare dacă fermierul este „profesionist” sau „consumator”. În dreptul actual este profesionist atunci când contractează pentru fermă. Întrebarea este dacă această calitate oferă suficientă protecție atunci când diferența economică și juridică dintre cele două părți este foarte mare.
