Depozitarea cartofilor: temperatură, aerare și limitarea pierderilor

Regimul de depozitare se stabilește pentru fiecare lot. Soiul, destinația, maturitatea, starea sanitară, durata planificată de păstrare și capacitatea instalației se iau în calcul înainte de alegerea temperaturii, umidității și aerării. Aceeași schemă nu este adecvată simultan pentru sămânță, consum proaspăt și procesare.

Verificări înainte de încărcare

• Alege pentru păstrare îndelungată loturi cu coaja fixată și cu vătămări mecanice cât mai puține; îndepărtează tuberculii putreziți, bulgării, pietrele și resturile care împiedică aerarea.
• Curăță depozitul și echipamentele. Verifică integritatea izolației și etanșeitatea, precum și funcționarea ventilatoarelor, comenzilor, răcirii și senzorilor.
• Separă loturile umede, înghețate, cu putregai sau cu risc ridicat de degradare de loturile sănătoase. Amplasează-le astfel încât să poată fi inspectate sau evacuate fără afectarea restului stocului.
• Nu supraîncărca lăzile și distribuie cartofii astfel încât aerul să traverseze uniform masa sau stiva. Limitează pământul în exces și evită blocarea traseelor de aer.

Succesiunea regimului inițial

1. După încărcare, utilizează aerarea pentru îndepărtarea căldurii de câmp, a umezelii în exces, a căldurii de respirație și a dioxidului de carbon, precum și pentru uniformizarea temperaturii și umidității în masa de cartofi.
2. Pentru loturile sănătoase cu răni de recoltare, cicatrizarea este favorizată orientativ la aproximativ 10–12,8°C și la umiditate relativă de peste 95%, timp de cel puțin două săptămâni, înainte de răcirea spre temperatura de păstrare.
3. Dacă există risc crescut de putrezire, de exemplu după îngheț sau recoltare foarte umedă, separă loturile afectate, usucă-le și răcește-le rapid. Nu prelungi automat un regim cald și umed.
4. Răcește gradual către regimul de păstrare, fără șoc termic. Ritmul se adaptează sistemului de aerare, stării lotului și diferenței dintre aer și tuberculi.

Temperatura finală nu este aceeași pentru toate loturile. Intervalele orientative se ajustează după soi, sensibilitatea la îndulcirea la rece, durata păstrării, starea lotului și cerințele comerciale.

Reguli de lucru pentru aerare

• După uscarea lotului și stabilizarea temperaturii, ajustează aerarea la necesarul de uniformizare și control al umezelii. Funcționarea inutil de îndelungată a ventilatoarelor poate accentua pierderea de apă.
• Nu introduce aer exterior mai cald și umed peste tuberculi mai reci dacă temperatura suprafeței tuberculilor este sub punctul de rouă al aerului. În această situație, aerarea cu exteriorul se amână sau se limitează.
• Bazează decizia pe măsurători locale de temperatură și umiditate, inclusiv pe punctul de rouă, nu doar pe temperatura exterioară sau pe prognoză.
• Reevaluează imediat regimul dacă apar condens, apă liberă, zone calde ori focare de putregai.

Ce urmărești în depozit

• Inspectează loturile la câteva zile după încărcare, iar după atingerea temperaturii finale cel puțin săptămânal.
• Urmărește temperatura în mai multe poziții, apa liberă, condensul, mirosurile neobișnuite, putregaiul, încolțirea și deshidratarea.
• Menține depozitul întunecat și limitează expunerea la lumină la operațiunile necesare. Lumina favorizează înverzirea, iar cartofii și produsele din cartofi pot conține glicoalcaloizi cu relevanță pentru sănătate.
• Ține un jurnal care leagă fiecare lot și poziția sa de temperaturi, funcționarea ventilatoarelor, perioadele de aerare, condens, focare de putregai, încolțire, deshidratare și operațiunile de încărcare sau descărcare.
• Folosește cântăriri reprezentative pentru a separa pierderea de masă de eliminările și declasările de calitate.

Înainte de sortare sau livrare, cartofii păstrați la rece se încălzesc controlat până la o temperatură mai potrivită manipulării. Nu aplica direct aer cald pe tuberculii reci: poate apărea condens, care favorizează degradarea. Temperatura și durata încălzirii depind de destinație, umiditate și echipamente.