| Sector | Tomate |
|---|---|
| Lucrare | irigare |
| Perioadă orientativă | apr-sep (aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie) |
| Risc | mediu |
Nu porni fertirigarea după o dată fixă din calendar. Decizia se bazează pe faza actuală a culturii, apa deja disponibilă în zona radiculară, precipitațiile utile și cererea atmosferică de apă. Aprovizionarea cu apă se menține controlată pe tot ciclul, cu atenție sporită după plantare, la înflorire și la formarea fructelor; evită alternanța dintre perioade de uscăciune și udări grele.
Verificări înainte de stabilirea programului
Înainte de aplicare, verifică:
- Analiza solului, pentru fertilitatea de bază și salinitate.
- Analiza apei de irigare, pentru factorii care pot favoriza depunerile sau înfundarea emițătoarelor.
- Presiunea, debitele și uniformitatea distribuției în instalația de picurare.
Corelează apa și nutrienții cu faza culturii
La începutul vegetației, cererea de azot este mai redusă. În perioada de creștere rapidă, de la înflorirea timpurie până la apariția primelor fructe roșii, se concentrează fertirigarea, cu ajustări după rezervele din sol și monitorizarea culturii. Strategia apei trebuie diferențiată și după destinația producției: tomatele pentru consum proaspăt cu recoltări repetate nu au același obiectiv de irigare ca tomatele pentru procesare cu o singură recoltare.
Execută fertirigarea în succesiunea corectă
Ordinea unei aplicări prin picurare
- Pornește instalația și așteaptă atingerea presiunii de lucru, astfel încât apa să ajungă și la emițătoarele îndepărtate.
- Introdu soluția fertilizantă în rețea; fertilizantul trebuie să fie complet solubil și compatibil cu apa și cu celelalte produse introduse.
- Menține funcționarea cât este necesar pentru ca soluția să ajungă la capătul rețelei.
- Clătește liniile cu apă curată înainte de oprirea sistemului.
Când amâni sau oprești fertirigarea
Nu aplica sau întrerupe aplicarea dacă:
- Ploaia sau irigările precedente au asigurat deja apa necesară culturii.
- Zona radiculară este saturată.
- Durata aplicării ar împinge apa și nutrienții sub zona explorată de rădăcini.
Controlează rezultatul după fiecare aplicare
După fertirigare, urmărește:
- Dacă umezeala a ajuns în zona radiculară fără să depășească inutil profilul de sol.
- Presiunea și debitele la emițătoare.
- Apa eliminată la clătire.
- Starea culturii și, când este necesar, analiza foliară pentru ajustarea aplicării următoare.
Surse și verificări utile
Surse folosite
- Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) - Tomato
- University of California Agriculture and Natural Resources, Statewide Integrated Pest Management Program - Fertilization / Tomato / Agriculture: Pest Management Guidelines
- Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) - Small-scale irrigation for arid zones: Criteria and options for appropriate irrigation methods
- University of Florida Institute of Food and Agricultural Sciences Extension - Fertigation for Vegetables: A Practical Guide for Small Fields
- Virginia Cooperative Extension, Virginia Tech - Filtration, Treatment, and Maintenance Considerations for Micro-Irrigation Systems
- NC State Extension - Fresh Market Tomato Production in Eastern North Carolina
- Comisia Europeană, Direcția Generală Mediu - Nitrates
Întrebări frecvente
De ce nu este recomandat un program fix de fertirigare pentru tomate?
Necesarul se schimbă odată cu faza culturii, apa disponibilă în zona radiculară, precipitațiile utile și cererea atmosferică de apă. Un program fix nu poate înlocui aceste verificări locale.
Cum se verifică dacă fertirigarea a fost aplicată corect?
Se urmărește dacă umezeala a ajuns în zona radiculară fără a trece inutil în adâncime, se controlează presiunea și debitele la emițătoare, se examinează apa de clătire și se urmărește starea culturii.