| Sector | sol |
|---|---|
| Lucrare | sol-fertilizare |
| Perioadă orientativă | post-recoltare |
| Risc | mediu |
Cartarea agrochimică reunește recunoașterea terenului, prelevarea și analiza probelor, apoi interpretarea spațială a rezultatelor pentru delimitarea parcelelor de fertilizare și realizarea cartogramelor. Recoltarea este uzuală după cultura precedentă, dar poate fi făcută pe tot parcursul anului dacă starea solului și condițiile de prelevare permit obținerea unor probe reprezentative.
Începe cu recunoașterea terenului
Date de pregătit înainte de prelevare
- Identifică blocurile sau parcelele care vor fi urmărite.
- Notează amplasarea culturilor și tratamentele agrochimice anterioare.
- Strânge informațiile disponibile despre tipurile de sol, grosimea orizontului A și factorii de mediu relevanți.
Delimitează unități de prelevare ecologic omogene
Tipul de sol, relieful și eroziunea, regimul hidric și trofic, sistemul de cultură și de lucrare, cultura premergătoare, cultura actuală și istoricul tratamentelor pot justifica delimitarea unor unități distincte. Nu combina într-o singură probă areale cu tratamente contrastante, cum sunt un areal fertilizat organic și unul nefertilizat organic, ori areale cu folosințe contrastante. Microdepresiunile cu posibilă băltire și diferențele texturale se evaluează separat.
Alege adâncimea și suprafața după folosință
Adâncimea de prelevare și suprafața reprezentată de o probă diferă după folosință. Pentru terenuri erodate, irigate și culturi protejate, suprafața de prelevare se reduce în funcție de neuniformitatea terenului. În plantațiile pentru care sunt indicate două adâncimi, o probă de la 0–20 cm nu o înlocuiește pe cea din stratul 20–40 cm.
O probă medie se formează prin amestecarea omogenă a mai multor probe parțiale recoltate din interiorul aceleiași unități analitice. Punctele pot fi dispuse în zig-zag sau pe direcții paralele. Mai multe puncte nu corectează însă o unitate analitică delimitată greșit, iar straturi diferite de sol nu se amestecă.
Când se amână sau se corectează prelevarea
- Amână prelevarea după ploaie sau când solul este foarte umed; sunt posibile erori la determinarea azotului și dificultăți de manipulare ori omogenizare.
- Folosește unelte curate, fără rugină.
- Nu amesteca probele între ele și nu combina straturi diferite de sol.
- Verifică identificarea fiecărei probe înainte de trimiterea la laborator.
Păstrează trasabilitatea probei și stabilește analizele
Pregătirea trimiterii către laborator
- Indică proveniența sau parcela, numărul probei, adâncimea și setul de analize solicitat.
- Adaugă data prelevării, cultura premergătoare și cultura actuală sau viitoare, informații utile pentru interpretare.
- Pentru setul uzual de analize, includerea pH-ului, humusului sau carbonului organic, fosforului mobil și potasiului mobil este susținută de recomandările tehnice.
- În funcție de pH, tipul de sol și obiectiv, analizele suplimentare pot include aciditatea hidrolitică, bazele schimbabile, sodiul schimbabil, azotul mineral, calciul, magneziul ori granulometria.
Transformă rezultatele în parcele de fertilizare
Buletinul de încercare și amplasarea probelor sunt folosite pentru stabilirea parcelelor de fertilizare și pentru cartogramele privind reacția solului și aprovizionarea cu fosfor și potasiu. Planificarea fertilizării se corelează cu cultura planificată, producția programată și indicii agrochimici ai parcelei. Cartograma arată variația spațială a indicilor, dar nu stabilește singură dozele sau produsele.
| Folosință | Adâncime de prelevare | Suprafață orientativă pe probă |
|---|---|---|
| Teren arabil | 0–20 cm | 2–5 ha |
| Pajiști și fânețe | 0–10 cm | 5–10 ha |
| Pomi și viță-de-vie | 0–20 cm și 20–40 cm | 0,5–2 ha |
| Teren erodat, irigat sau culturi protejate | Se adaptează situației terenului | Suprafața se reduce |
| Situația terenului | Probe parțiale orientative |
|---|---|
| Teren fertilizat uniform | 25 |
| Sol slab sau moderat erodat | 30 |
| Sol puternic erodat, fertilizat neuniform, sărăturat ori organic; plantații, sere și solarii | 40 |
Surse și verificări utile
Surse folosite
- Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București - Codul de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole — Anexa 11: Recomandări pentru executarea unui studiu agrochimic
- Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Cluj - Testarea stării de fertilitate a solurilor
- Portal Legislativ – Ministerul Justiției - Legea nr. 246 din 10 noiembrie 2020 privind utilizarea, conservarea și protecția solului
- Portal Legislativ – Ministerul Justiției - Procedură din 3 mai 2017 privind recepția studiilor pedologice și agrochimice necesare amenajamentelor pastorale ale suprafețelor de pajiști permanente
Întrebări frecvente
Când se pot preleva probe pentru cartarea agrochimică?
Momentul uzual este după recoltarea culturii precedente, însă prelevarea se poate face pe tot parcursul anului dacă sunt asigurate condiții pentru probe reprezentative. Prelevarea se amână după ploaie sau când solul este foarte umed.
Este același plan de prelevare pentru arabil, pajiști și plantații?
Nu. Adâncimea de prelevare și suprafața reprezentată de o probă diferă după folosință. Pentru teren arabil, pajiști și fânețe, respectiv pomi și viță-de-vie sunt indicate repere distincte; pe teren erodat, irigat sau în culturi protejate, suprafața se reduce în funcție de neuniformitate.
Poate cartograma să stabilească singură dozele de fertilizare?
Nu. Cartogramele și buletinele de analiză susțin delimitarea parcelelor de fertilizare, dar planificarea trebuie corelată cu cultura planificată, producția programată și indicii agrochimici ai parcelei.