Monta și fătările la ovine

Pornește planificarea de la intervalul în care vrei să concentrezi fătările, apoi calculează înapoi perioada de montă. Gestația la oi durează, orientativ, aproximativ cinci luni, într-un interval uzual de 142–152 de zile. Data estimată a fătării este un interval de supraveghere, nu un termen fix, deoarece rasa, numărul de fetuși și particularitățile individuale pot modifica momentul fătării. La majoritatea raselor, activitatea estrală este influențată de scurtarea zilei; de aceea, fereastra de montă se corelează cu rasa și cu obiectivul fermei, nu doar cu data din calendar.

Pași pentru o fereastră de montă controlată

1. Stabilește intervalul dorit al fătărilor și delimitează fereastra de montă prin calcul invers, folosind gestația ca reper orientativ.
2. Verifică înainte de montă oile pentru starea corporală, sănătatea ugerului, dentiție, șchiopături și alte probleme locomotorii. Verifică berbecii pentru aptitudinea de reproducție și pentru integritatea ochilor, dinților, picioarelor, membrelor și testiculelor.
3. Amână introducerea berbecilor când verificările identifică probleme relevante la oi sau berbeci, până la evaluarea și corectarea lor în cadrul planului veterinar al efectivului.
4. Organizează monta într-o perioadă definită și identifică oile montate. Notează datele de montă pentru fiecare oaie atunci când sistemul de lucru permite acest lucru.
5. Folosește evidențele pentru a estima intervalul de fătări și pentru a observa dacă montele se distribuie neuniform în fereastra stabilită.

După montă, confirmarea gestației și gruparea oilor după vârstă, stare corporală și, când este cunoscut, numărul de fetuși permit adaptarea supravegherii și a furajării către gestația avansată. Lotizarea este deosebit de importantă la oile cu mai mulți fetuși, dacă exploatația dispune de spațiu și de mijloacele necesare.

În ultima parte a gestației, dezvoltarea rapidă a fetușilor crește cerințele nutriționale. Orice schimbare a alimentației se face gradual, fără întreruperi bruște. Nu aplica o rație standard fără a ține cont de calitatea furajelor, starea corporală, numărul de fetuși și condițiile efectivului; oile foarte slabe, foarte grase, bolnave sau cu gestații multiple pot necesita evaluare veterinară și nutrițională individuală.

Verificare înainte de debutul fătărilor

• Pregătește spații curate, uscate, calde și ferite de curenți pentru fătări.
• Asigură materialele necesare pentru supraveghere și intervenție igienică.
• Organizează observația oilor astfel încât perturbarea să fie minimă, deoarece stresul poate inhiba travaliul.
• Adaptează protecția față de frig, umezeală și curenți la condițiile locale și la sistemul de adăpostire.

Cum supraveghezi fătarea și primele ore ale mielului

1. Observă semnele care pot preceda fătarea: dezvoltarea ugerului, izolarea, vocalizarea, comportamentul de cuibărire și secreția vulvară.
2. După apariția contracțiilor abdominale puternice, tratează lipsa primului miel în aproximativ o oră ca pe un semnal de risc și solicită sprijin veterinar.
3. Nu aplica tracțiune excesivă. Dificultățile de poziționare sau de expulzie necesită intervenția unei persoane instruite și, după caz, a medicului veterinar.
4. Imediat după fătare, verifică viabilitatea mielului, capacitatea lui de a se ridica și de a suge, precum și prezența laptelui la oaie.
5. Urmărește aportul de colostru. Mieii care nu sug, pierd în greutate sau nu cresc trebuie evaluați prompt.
6. Dacă organizarea permite, ține pentru scurt timp perechea oaie-miel separat pentru formarea legăturii materne, apoi urmărește zilnic mama și mielul.

Înregistrează fătarea, perechea oaie-miel și evoluția ulterioară, inclusiv greutatea la naștere atunci când aceasta este urmărită în fermă. Pentru exploatațiile din România, identificarea și înregistrarea ovinelor sunt prevăzute în termen de până la 180 de zile de la naștere. Verifică înainte de aplicare forma consolidată a normei și modalitatea operațională aplicabilă la DSVSA sau la utilizatorul autorizat.