| Sector | Ovine |
|---|---|
| Lucrare | pregatire |
| Perioadă orientativă | sep-nov (septembrie, octombrie, noiembrie) |
| Risc | scazut |
Pregătirea pentru iernat începe înainte ca accesul la pășune și confortul termic să nu mai poată fi presupuse. Obiectivul este ca efectivul să intre în regimul de iarnă cu hrană, apă, cazare și supraveghere adecvate condițiilor din fermă. Momentul concret al trecerii diferă după vreme, resursele de pășunat, sistemul de întreținere și categoria animalelor.
Parcurgeți verificările înainte de trecerea la regimul de iarnă
Ordinea practică a pregătirii
- Faceți inventarul furajelor disponibile și verificați-le starea. Furajele trebuie protejate de contaminare și deteriorare, iar rația se adaptează speciei, vârstei și necesităților nutritive. Furajele grosiere de bună calitate constituie baza hrănirii; furajele alterate, mucegăite sau contaminate se scot din circuitul de furajare.
- Verificați adăpostul înainte de folosire: suprafețele și echipamentele cu care vin în contact oile trebuie să poată fi curățate și dezinfectate și să nu prezinte elemente care pot răni. Corectați problemele de circulație a aerului, pulberi, umiditate, gaze sau temperatură care pot deveni dăunătoare.
- Controlați așternutul, zona de odihnă și echipamentele de furajare și adăpare. Așternutul și culcușul trebuie menținute curate și uscate; testați funcționarea echipamentelor și verificați accesul efectivului la apă și hrană, fără contaminare sau competiție dăunătoare.
- Evaluați fiecare grup de animale: stare corporală, mers, sănătatea membrelor, leziuni, comportament și capacitatea de a consuma furajul. Animalele care par bolnave, rănite, șchioapă, slăbite sau cu comportament atipic necesită evaluare promptă.
Urmăriți efectivul după instalarea regimului de iarnă
Controlul de rutină
- Verificați accesul animalelor la hrană și apă.
- Urmăriți funcționarea instalațiilor de furajare și adăpare; echipamentele automate sau mecanice indispensabile bunăstării se inspectează cel puțin o dată pe zi.
- Controlați starea așternutului și a zonelor de odihnă; umezeala și murdărirea accentuată impun corecții.
- Observați comportamentul, mersul, eventualele leziuni și semnele de boală sau accidentare și interveniți fără întârziere.
- Păstrați evidența tratamentelor medicale și a animalelor moarte găsite la inspecție; evidențele se păstrează cel puțin trei ani.
Particularități pentru iernarea în exterior
Pentru oile iernate preponderent în exterior, verificați protecția față de intemperii, prădători și riscuri pentru sănătate, în funcție de expunerea terenului și de posibilitățile exploatației. Asigurați o zonă de culcuș drenată și uscată și planificați rezervele de hrană și apă inclusiv pentru perioadele de vreme severă. Soluția concretă depinde de vânt, precipitații, relief, rasă, lungimea lânii și starea animalelor.
Surse și verificări utile
Surse folosite
- Portal Legislativ, Ministerul Justiției; act emis de ANSVSA - Norma sanitară veterinară din 15 august 2005 privind protecția animalelor de fermă
- Uniunea Europeană — EUR-Lex - Regulamentul (CE) nr. 183/2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor
- Merck Veterinary Manual - Managementul general al oilor
- Merck Veterinary Manual - Nutriția oilor
- Departamentul pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale al Regatului Unit - Cod de recomandări pentru bunăstarea animalelor de fermă: ovine
Întrebări frecvente
Cum stabilesc necesarul de furaje pentru iernat?
Porniți de la inventarul furajelor și de la starea lor, apoi corelați rația cu categoria fiziologică și necesitățile animalelor. Nu există o cantitate universală: sunt necesare informații despre efectiv, masă corporală, durata estimată a iernatului, calitatea furajelor și sistemul de întreținere. Furajele grosiere de bună calitate rămân baza hrănirii.
Când trebuie separată o oaie din efectiv?
Oaia care pare bolnavă sau rănită trebuie îngrijită fără întârziere. Dacă este necesar, se izolează într-un spațiu adecvat, cu așternut uscat și confortabil. Dacă animalul nu răspunde la îngrijire, se consultă cât mai curând medicul veterinar.
Ce se schimbă dacă oile iernează în exterior?
Pe lângă apă și hrană, este necesară, după caz și în măsura posibilităților, protecția față de intemperii, prădători și riscuri pentru sănătate. Zona de culcuș trebuie să fie drenată și uscată, iar rezervele se planifică și pentru episoade de vreme severă.