Legume · Tomate

Putregaiul apical la roșii (tomate): pata neagră de la vârful fructului

Tulburare fiziologică a roșiilor, asociată cu aportul insuficient de calciu în fruct și favorizată frecvent de oscilațiile de umiditate ori stresul rădăcinilor.

La roșii, putregaiul apical apare de regulă ca o pată brună până la neagră, adâncită și cu aspect pielos, la capătul opus pedunculului. Deși țesutul fructului are prea puțin calciu, cauza nu este automat lipsa calciului din sol: transportul acestuia spre fruct poate fi limitat de alternanța dintre uscăciune și exces de apă, salinitate, rădăcini afectate, căldură sau dezechilibre de fertilizare. Nu este o boală provocată de un agent patogen și fungicidele nu corectează mecanismul tulburării.

Lipsa de calciu la tomate – pata neagră la tomate nu se tratează la întâmplare
Tomate cu pete negre sunt prezentate lângă o linie de irigare prin picurare.
Cultură sau specie
Tomate
Tipul problemei
Tulburări fiziologice
Perioadă orientativă
Mai–septembrie, în special de la legarea fructelor în perioadele calde și cu variații ale apei din s · 1 mai – 30 septembrie
Nivel de atenție
Atenție moderată

Fereastră sezonieră

Mai–septembrie, în special de la legarea fructelor în perioadele calde și cu variații ale apei din s · 1 mai – 30 septembrie

IanFebMarAprMaiIunIulAugSepOctNoiDec

Semne și simptome

  • Pată mică, decolorată sau brună la capătul floral al fructului tânăr.
  • Leziune brună până la neagră, turtită ori adâncită, care se extinde pe măsură ce fructul crește.
  • Țesut cu aspect uscat, pielos sau cornos; uneori se observă brunificare internă.
  • Fructe deformate, cu dezvoltare incompletă, mai ales în primele etaje de fructificare.
  • Putrezire secundară a zonei afectate, dacă aceasta este colonizată de fungi sau bacterii oportuniste.

Zone afectate

Fructe, în special extremitatea floralăȚesut intern al fructului, uneori fără simptome externe evidente în faza timpurie

Cu ce se poate confunda

Antracnoza tomatelor

Produce de obicei pete rotunde, adâncite, pe fructe coapte sau foarte coapte, care pot avea centru închis; putregaiul apical începe caracteristic la capătul floral și apare frecvent pe fructe verzi aflate în creștere.

Putregaiul produs de Alternaria pe fruct

Leziunile pot apărea pe lateral, umeri sau alte zone ale fructului și pot avea aspect diferit; o pată strict apicală, turtită și pieloasă indică mai degrabă putregai apical.

Arsura solară

Apare pe partea expusă direct la soare, de regulă pe umărul sau lateralul fructului, nu tipic la extremitatea florală.

Probleme de rădăcină sau ofiliri vasculare

Acestea pot favoriza tulburarea prin reducerea absorbției de apă și nutrienți, însă se diferențiază prin simptome suplimentare la nivelul plantei, precum ofilire persistentă, îngălbenire sau brunificări vasculare.

Condiții și perioade de risc

Condiții favorizante

  • Alternanțe repetate între uscarea zonei radiculare și udări abundente.
  • Umiditate insuficientă sau exces de apă care menține solul saturat în zona rădăcinilor.
  • Temperaturi ridicate și stres hidric în perioada de creștere a fructelor.
  • Rădăcini rănite prin lucrări prea aproape de plantă, compactare, drenaj slab sau alte probleme ale solului.
  • Salinitate ridicată ori exces de potasiu, magneziu, amoniu sau sodiu, care poate afecta disponibilitatea ori absorbția calciului.
  • Fertilizare azotată excesivă, asociată cu o creștere vegetativă rapidă.
  • Soiuri sau hibrizi mai sensibili și fructe mari, în special la primele legări.

Semnale meteo

  • Caniculă
  • Secetă urmată de irigare abundentă sau ploi
  • Alternanțe mari ale umidității solului
  • Exces de apă și drenaj slab

Stadii sensibile

De la legarea fructelor până la creșterea intensă a fructelor.Primele etaje de fructificare, când simptomele pot fi mai frecvente.Perioadele cu consum ridicat de apă, caniculă sau variații mari ale irigării.Legarea fructelorCreșterea intensă a fructelorPrimele etaje de fructificare

Cum verifici în teren

  1. Inspectează săptămânal fructele verzi, inclusiv primele etaje, pentru pete la extremitatea opusă pedunculului.
  2. Verifică umiditatea efectivă în zona rădăcinilor, nu doar aspectul uscat sau umed al suprafeței solului.
  3. Notează succesiunea udărilor, ploilor, episoadelor de caniculă și a fertilizărilor înainte de apariția simptomelor.
  4. Evaluează drenajul și semnele de afectare a rădăcinilor, inclusiv stagnarea apei sau ofilirea neobișnuită a plantelor.
  5. Consultă analiza de sol și, unde este relevant, analiza apei de irigare înainte de a atribui simptomele lipsei de calciu din sol.
  6. Separă fructele cu pată apicală tipică de cele cu leziuni pe umăr, lateral sau cu mucegai vizibil, care pot necesita un diagnostic diferit.

Prevenție

  • Menține umiditatea cât mai uniformă în zona activă a rădăcinilor, adaptând irigarea la sol, vreme și stadiul culturii.
  • Evită atât uscarea repetată a solului, cât și băltirea sau saturarea prelungită a acestuia.
  • Folosește mulcirea și, unde este adecvat tehnologic, irigarea localizată pentru a reduce variațiile mari de apă din sol.
  • Protejează rădăcinile de lucrări mecanice sau manuale prea aproape de baza plantelor.
  • Bazează fertilizarea și eventualele corecții cu calciu pe analiza solului, pH, apă de irigare și istoricul de fertilizare.
  • Evită surplusurile de azot și dezechilibrele între cationi; aplică nutrienții numai în contextul unui plan de fertilizare justificat.
  • Alege, la planificarea culturii următoare, varietăți cu toleranță mai bună dacă problema se repetă în aceleași condiții.

Măsuri agronomice și nechimice

  • Îndepărtează fructele afectate, deoarece nu își reiau dezvoltarea normală și pot deveni sursă pentru degradări secundare.
  • Stabilizează regimul de apă înainte de a introduce corecții nutritive.
  • Corectează drenajul și limitează compactarea în cazul solurilor care rețin excesiv apa.
  • În spații protejate, gestionează temperatura și aerisirea pentru a limita stresul plantei, fără defolieri bruște sau excesive.
  • Revizuiește poziția și funcționarea sistemului de irigare, inclusiv uniformitatea distribuirii apei între plante.

Principii de intervenție

  • Confirmă mai întâi că leziunea este situată la extremitatea florală și că aspectul corespunde unei tulburări fiziologice, nu unei boli a fructului.
  • Fructele deja afectate nu pot fi reparate; intervenția urmărește protejarea fructelor care se formează ulterior.
  • Fungicidele și alte produse de protecție a plantelor nu tratează putregaiul apical, deoarece acesta nu este cauzat de un agent patogen.
  • Orice fertilizare sau corecție cu calciu trebuie decisă după evaluarea umidității, rădăcinilor, drenajului, pH-ului și analizelor relevante.
  • Alege numai produse autorizate pentru cultura și utilizarea vizată, respectă eticheta în vigoare și consultă un specialist înaintea aplicării.

Semnale care cer atenție rapidă

  • Simptomele apar rapid pe multe fructe noi după episoade de caniculă, secetă, irigare neregulată sau băltire.
  • Plantele prezintă simultan ofilire persistentă, îngălbenire, stagnare accentuată ori semne de putrezire a rădăcinilor.
  • Leziunile nu sunt concentrate la extremitatea florală, apar pe mai multe organe sau sunt însoțite de sporulare, mucegai ori exudate neobișnuite.
  • Pierderile comerciale cresc în ciuda stabilizării irigării și a verificării condițiilor de sol.

Surse

Resurse asociate

calciuirigarepata-neagra-la-tomateputregai-apicalradacinirosiitomatetulburare-fiziologicaumiditatea-solului