În acest articol
Nu am identificat în arhiva AGRONET.ro un articol care să dubleze direct subiectul. Materialul poate fi publicat, dar sursa furnizată conține două formulări care trebuie corectate: procentul de 46% se referă la probe de miere importată suspectate de neconformitate, nu la 46% din întreaga miere importată în UE dovedită ca fiind falsificată; iar noile reguli privind indicarea țărilor de origine și a ponderilor pe etichetă se aplică deja din 14 iunie 2026, deci nu mai sunt doar o inițiativă aflată în dezbatere.
Apicultorii români intră în 2026 după un an în care producția de miere a coborât la circa 30% din nivelul considerat normal, în timp ce prețurile mici de achiziție și concurența mierii importate continuă să apese veniturile producătorilor, potrivit informațiilor prezentate de Gazeta de Agricultură. Datele disponibile la nivel european confirmă și o problemă importantă de autenticitate în comerțul cu miere din afara UE, însă proporțiile trebuie interpretate precis.
Anul 2025 a fost unul dintre cei mai slabi pentru apicultura românească. Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Răzvan Coman, declara în septembrie 2025 că producția ajunsese la aproximativ 30% din nivelul unui an obișnuit, ceea ce înseamnă o reducere de circa 70%. În același timp, pierderile de familii de albine au depășit 50% în unele zone, după o succesiune de secetă, iernare dificilă și condiții nefavorabile la principalele culesuri.
Testele europene au găsit probleme la 46% dintre probele de miere importată
Una dintre cele mai importante date privind autenticitatea mierii vine din acțiunea coordonată „From the Hives”, derulată de Comisia Europeană în perioada 2021–2022.
Din 320 de probe de miere prelevate la frontierele Uniunii Europene, 147, adică 46%, au fost considerate suspecte de neconformitate deoarece au fost identificați indicatori ai unor surse de zahăr străine mierii.
Procentul nu înseamnă însă că 46% din întreaga miere importată în UE a fost demonstrată ca fiind falsificată. Comisia Europeană precizează că rezultatele provin din campania respectivă de eșantionare și nu trebuie extrapolate la întreaga piață europeană.
Problemele depistate de investigații au inclus:
- utilizarea siropurilor de zahăr pentru reducerea costului produsului;
- ajustarea amestecurilor astfel încât falsificarea să fie mai greu de depistat;
- folosirea unor aditivi sau coloranți pentru imitarea originii botanice;
- modificarea informațiilor de trasabilitate pentru mascarea originii geografice.
China a furnizat cel mai mare număr absolut de loturi suspecte din acțiunea europeană, iar în cazul mierii provenite din Turcia proporția probelor suspecte a fost de 93%, respectiv 14 probe din cele 15 analizate.
Siropurile din orez, grâu sau sfeclă complică depistarea falsificărilor
Metodele moderne de falsificare reprezintă o dificultate suplimentară pentru controale. Comisia Europeană arată că metodele clasice folosite anterior pentru detectarea siropurilor din porumb sau trestie de zahăr nu mai sunt suficiente în toate cazurile.
Analizele europene indică utilizarea unor siropuri provenite din orez, grâu sau sfeclă, ale căror caracteristici pot fi mai dificil de separat de zaharurile prezente natural în miere.
Pentru apicultorii români, problema devine economică atunci când astfel de produse intră în competiție cu mierea obținută integral în stupină și sunt comercializate la prețuri mult mai mici.
Sursa citată indică pentru producătorii români costuri care ar necesita prețuri de aproximativ 45 lei/kg pentru mierea de salcâm și 35 lei/kg pentru cea polifloră, în timp ce unele contracte de achiziție ar coborî până la aproximativ 8,50 lei/kg. Aceste valori provin din declarațiile sectorului și nu reprezintă o cotație națională oficială unică.
Etichetele trebuie deja să arate țările de origine
O schimbare importantă pentru consumatori și producători a intrat deja în vigoare.
Din 14 iunie 2026, legislația europeană prevede că, atunci când mierea provine din mai multe țări, acestea trebuie indicate pe etichetă în ordinea descrescătoare a ponderii, împreună cu procentul reprezentat de fiecare origine. Este permisă o toleranță de 5% pentru fiecare componentă individuală a amestecului, calculată pe baza documentelor de trasabilitate.
Prin urmare, formulările generale de tip „amestec de miere provenită din UE și din afara UE”, care ofereau consumatorului foarte puține informații despre proveniența reală a produsului, nu mai reprezintă regula aplicabilă noilor produse etichetate.
Schimbarea poate ajuta și producătorii români care își comercializează mierea cu origine identificabilă, deoarece diferența dintre produsul local și amestecurile provenite din mai multe state devine mai vizibilă pe raft.
Mercosur poate aduce încă 45.000 de tone în regim fără taxe
Presiunea concurențială asupra apiculturii europene poate crește și prin acordul comercial dintre Uniunea Europeană și Mercosur.
Acordul prevede deschiderea graduală, pe parcursul a cinci ani, a unei cote de 45.000 de tone de miere fără taxe vamale pentru țările Mercosur. În 2024, importurile UE de miere provenite din acest bloc comercial erau de aproximativ 24.000 de tone.
Comisia Europeană estimează că noua cotă reprezintă mai puțin de 10% din consumul total de miere al UE. Uniunea este deja importator net, cu un grad de autoaprovizionare de aproximativ 60%.
Pentru apicultorii europeni, miza va fi prețul la care aceste volume intră în piață și capacitatea producătorilor locali de a-și diferenția mierea prin origine, trasabilitate și calitate.
Prețul și trasabilitatea devin miza sezonului pentru apicultori
După pierderile de producție din 2025, apicultura românească intră într-o perioadă în care refacerea familiilor de albine trebuie să se suprapună peste o piață în care prețul mierii importate poate coborî puternic nivelul de achiziție oferit producătorilor locali.
În același timp, regulile de etichetare aplicabile din iunie 2026 oferă consumatorilor informații mai precise despre proveniența amestecurilor. Pentru producătorii români, această schimbare poate deveni importantă dacă originea mierii este folosită efectiv pentru diferențiere pe piață.
Problema autenticității rămâne însă una europeană. Probele suspecte identificate de controalele Comisiei arată de ce trasabilitatea și metodele de laborator capabile să detecteze siropurile moderne sunt la fel de importante ca eticheta de pe borcan.
