În acest articol
FAO propune un nou sistem global pentru bolile animale transfrontaliere, bazat pe planuri conduse de fiecare țară și pe coordonarea intervențiilor dintre state, arată Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Modelul urmărește să înlocuiască intervențiile fragmentate, activate după apariția crizelor, cu finanțare mai predictibilă, supraveghere digitală și capacitate permanentă de prevenire.
Noul Program al Parteneriatului Global pentru Bolile Transfrontaliere ale Animalelor, denumit GPP-TAD, se află încă în etapa de consultare și dezvoltare. FAO a prezentat un document strategic, însă nu a anunțat un buget global, contribuții obligatorii sau un calendar unic de aplicare. Până la 24 iulie 2026, 110 țări trimiseseră scrisori oficiale prin care își exprimau interesul de a participa.
Platforme naționale pentru prevenire și intervenție
Elementul central al programului este crearea unor platforme naționale care să reunească, într-un singur cadru, autoritățile, fermierii, organizațiile profesionale, companiile, fundațiile și instituțiile financiare.
Fiecare stat participant ar urma să își stabilească bolile prioritare și planul de intervenție în funcție de riscurile proprii. FAO ar furniza sprijin tehnic, informații epidemiologice, avertizări timpurii și asistență suplimentară atunci când capacitatea națională nu este suficientă.
Centrele regionale ar avea rolul de a coordona acțiunile dintre țări. Componenta este importantă deoarece circulația animalelor, transporturile comerciale, fauna sălbatică și materialele contaminate pot răspândi agenții patogeni dincolo de frontiere, iar o singură administrație nu poate controla întregul traseu epidemiologic.
Programul ar acoperi cinci domenii:
- prevenirea și controlul progresiv al bolilor;
- supravegherea digitală, avertizarea timpurie și inovarea în sănătatea animală;
- pregătirea și intervenția anticipată pe baza riscurilor;
- răspunsul rapid și coordonat la urgențe;
- legislația, parteneriatele și modelele de finanțare.
Finanțarea nu va mai depinde numai de proiecte ale donatorilor
Modelul propus schimbă modul în care FAO a finanțat până acum numeroase intervenții sanitar-veterinare. În locul proiectelor individuale, dependente în principal de donatori, programul ar urma să funcționeze ca o platformă permanentă.
Țările participante ar contribui în funcție de capacitatea lor financiară. Resursele ar urma să fie completate prin contribuții voluntare din partea partenerilor de dezvoltare, cofinanțări ale instituțiilor financiare internaționale și participarea sectorului privat.
La nivel global ar fi creat un comitet de coordonare, cu reprezentare regională, precum și un grup tehnic consultativ. FAO nu a precizat însă ce contribuții vor reveni fiecărei țări, ce cheltuieli vor fi eligibile și cum vor ajunge resursele la serviciile veterinare ori la exploatațiile afectate.
Element anunțat | Situația prezentată de FAO |
|---|---|
Țări care și-au exprimat interesul | 110 |
Domenii principale de intervenție | 5 |
Structura națională | Platformă condusă de fiecare țară |
Coordonarea transfrontalieră | Centre regionale |
Finanțarea | Contribuții naționale, fonduri voluntare și cofinanțări |
Buget și calendar de aplicare | Nu au fost anunțate |
Prevenția poate limita pierderile din ferme și blocajele comerciale
FAO include între amenințările prioritare gripa aviară înalt patogenă, febra aftoasă, pesta porcină africană și infestarea cu musca parazită cunoscută drept viermele șurub din Lumea Nouă. Organizația avertizează că aceste boli se răspândesc pe distanțe mai mari și produc efecte tot mai severe asupra economiilor și mijloacelor de trai.
În cazul introducerii serotipului SAT1 al virusului febrei aftoase în Asia, evaluarea FAO indică un risc de pierderi anuale de până la două miliarde de dolari. Valoarea reprezintă o estimare a impactului potențial, nu pierderi deja înregistrate.
Costurile pentru ferme nu se limitează la animalele moarte sau sacrificate. Un focar poate determina:
- blocarea mișcării animalelor;
- prelungirea perioadei de furajare în exploatație;
- suspendarea livrărilor și a exporturilor;
- cheltuieli cu testarea, dezinfecția și repopularea;
- pierderea contractelor comerciale;
- restricții aplicate unor regiuni mai largi decât exploatația afectată.
Situațiile recente din regiune arată efectele economice ale intervențiilor întârziate sau insuficient coordonate. În Serbia, pesta porcină africană a provocat moartea ori sacrificarea a aproape 30.000 de porci, potrivit unui material AGRONET.ro despre extinderea focarelor.
În Spania, boala Newcastle a dus la sacrificarea a aproximativ 1,3 milioane de păsări și a afectat exporturile către aproximativ 20 de țări. Evoluția focarelor și consecințele comerciale arată de ce planurile sanitare trebuie să includă atât controlul bolii, cât și proceduri pentru protejarea comerțului.
România are deja un exemplu de criză cu efect transfrontalier
Pentru România, modelul propus de FAO este relevant în contextul pestei micilor rumegătoare. Autoritățile pregătesc vaccinarea gratuită a 1,2 milioane de oi și capre, începând cu un contingent planificat de 300.000 de doze pentru Constanța și Tulcea. Campania prezentată de AGRONET.ro nu avea, la 21 iulie 2026, un calendar operațional publicat.
Problema sanitară a devenit și una comercială. Restricțiile asupra exporturilor de ovine și caprine rămân valabile până la 31 decembrie 2026, iar o eventuală relaxare depinde de controlul epidemiologic, trasabilitate și acceptarea măsurilor de către instituțiile europene și statele importatoare.
Un mecanism internațional ar putea ajuta la coordonarea supravegherii, schimbului de date, vaccinării și restricțiilor aplicate transporturilor. Eficiența sa va depinde însă de calitatea evidențelor naționale, capacitatea laboratoarelor, identificarea animalelor și raportarea rapidă a suspiciunilor.
Programul nu introduce încă obligații noi pentru fermieri
Prezentarea FAO nu stabilește obligații directe pentru exploatațiile din România și nu deschide o linie de finanțare la care crescătorii să poată depune cereri. Nici bolile care vor fi incluse în platforma românească, nici contribuția financiară a țării nu au fost anunțate.
Pentru fermieri, rezultatele practice ar putea apărea ulterior prin supraveghere mai rapidă, avertizări timpurii, vaccinare coordonată, acces la capacități de laborator și proceduri mai bine pregătite pentru situații de urgență. Aceste beneficii depind de transformarea modelului global în planuri naționale finanțate și aplicabile.
