Mango-ul taiwanez ajunge pentru prima dată pe piețele europene, după ce producătorii de pe insulă au început să trimită loturi către Franța și Marea Britanie. Potrivit Mediafax, fructele sunt apreciate pentru dulceața și aroma lor, dar intrarea pe piața europeană presupune costuri ridicate și respectarea unor reguli mai stricte decât cele aplicate pe piața internă.
Taiwanul este cunoscut în prezent mai ales pentru industria semiconductorilor, însă agricultura a avut mult timp un rol important în economia și imaginea insulei. În perioada administrației japoneze, între 1895 și 1945, de aici erau exportate produse precum ananasul și bananele. Mango-ul a fost cultivat timp îndelungat, iar introducerea soiului Irwin în anii 1960 a contribuit la consolidarea reputației Taiwanului pentru fructe dulci și aromate.
În 2025, Taiwanul a produs peste 100.000 de tone de mango, însă doar o parte redusă a ajuns la export. Principalele destinații au fost până acum Japonia, Hong Kong și Coreea de Sud. Din 2026, cultivatorii încearcă să deschidă și piața europeană, începând cu Franța și Marea Britanie.
Exportul nu este însă simplu. David Chen, directorul unei companii de export de fructe, a explicat că transportul mango-ului a devenit foarte scump. Fructele trebuie manipulate rapid și atent, deoarece sunt perisabile, iar calitatea lor poate scădea în timpul transportului pe distanțe mari. În plus, costul final este mai ridicat decât al mango-ului importat în mod obișnuit în Europa din țări precum India și Pakistan.
Producătorii taiwanezi mizează pe gust pentru a justifica diferența de preț. Potrivit lui David Chen, aroma mango-ului cultivat în Taiwan îi poate convinge pe cumpărători să accepte un preț mai mare, în special în segmentul produselor de calitate superioară.
Unul dintre soiurile promovate este Summer Snow, cultivat de fermierul You Tsang-fu de aproximativ 15 ani. În 2026, acesta a trimis în Europa un lot de probă format din cinci cutii. Fructele au trebuit să respecte cerințele Uniunii Europene referitoare la reziduurile de pesticide, selecția exemplarelor și administrarea plantațiilor.
Cultivatorul a remarcat că regulile europene sunt mai stricte decât cele aplicate pe piața taiwaneză, atât în ceea ce privește alegerea fructelor, cât și modul de gestionare a terenurilor. Aceste cerințe pot limita volumul exporturilor, dar îi obligă pe producători să pregătească loturi atent controlate și trasabile.
Soiurile taiwaneze se disting în principal prin:
- o dulceață pronunțată;
- o aromă intensă;
- o selecție riguroasă a fructelor;
- producție orientată către segmentul superior al pieței;
- disponibilitate redusă în afara Asiei.
You Tsang-fu consideră că varietatea Snow este cea mai bună din Taiwan și a comparat-o cu „Louis Vuitton-ul din lumea mango”. Afirmația reflectă poziționarea dorită pentru acest fruct: un produs rar, scump și destinat cumpărătorilor care caută gust și calitate, nu doar un preț accesibil.
Extinderea exporturilor are și o componentă politică. Autoritățile taiwaneze îi încurajează pe cultivatori să caute piețe noi, în condițiile în care China a impus în ultimii ani restricții asupra unor fructe provenite de pe insulă. Au fost vizate produse precum ananasul, mango-ul și alte fructe tropicale. Beijingul a justificat măsurile prin motive fitosanitare, în timp ce președintele taiwanez Lai Ching-te a acuzat China că folosește comerțul cu fructe ca instrument de presiune politică.
Pentru agricultorii din Taiwan, accesul la cumpărătorii europeni poate reduce dependența de piețele asiatice și poate crea o destinație pentru producția de calitate superioară. Succesul va depinde însă de capacitatea cultivatorilor de a respecta standardele europene, de a menține fructele în stare bună pe durata transportului și de a convinge consumatorii că aroma justifică prețul ridicat.
