
În acest articol
România a importat din celelalte state ale Uniunii Europene peste 71.100 de tone de brânzeturi în primele șapte luni din 2026, de 4,1 ori mai mult decât a exportat. În aceeași perioadă, producătorii români au livrat pe piața comunitară 17.306 tone, cu 19% peste nivelul anului precedent. Dezechilibrul este confirmat de statisticile Eurostat COMEXT publicate de Comisia Europeană în cadrul Observatorului pieței laptelui, care indică un raport similar între importuri și exporturi pentru primele șase luni ale anului. Datele pentru intervalul ianuarie–iulie au fost centralizate de Economica.net.
Situația este interesantă deoarece România reușește să vândă brânzeturi inclusiv în țări cu tradiție puternică în industria lactatelor, precum Grecia și Italia, dar rămâne puternic dependentă de produsele aduse din Germania, Polonia și Italia. Pentru fermele de lapte și fabricile românești, problema nu se reduce la cantitatea de materie primă disponibilă, ci privește și capacitatea de procesare, costurile, distribuția și competitivitatea produselor finite.
Exporturile cresc, dar diferența față de importuri rămâne foarte mare
În primele șapte luni din 2026, exporturile românești de brânzeturi către celelalte state membre au avansat cu 19% față de perioada corespunzătoare din 2025. România a înregistrat astfel una dintre cele mai importante creșteri procentuale din UE, după Croația și Irlanda.
Importurile au crescut într-un ritm mult mai lent, de aproximativ 3%, dar pornesc de la un volum considerabil mai mare.
Indicator | Ianuarie–iulie 2026 |
|---|---|
Exporturi de brânzeturi către UE | 17.306 tone |
Importuri de brânzeturi din UE | Peste 71.100 tone |
Diferența dintre importuri și exporturi | Aproximativ 53.800 tone |
Creșterea exporturilor față de 2025 | +19% |
Creșterea importurilor față de 2025 | +3% |
Raport importuri/exporturi | 4,1 la 1 |
Datele se referă la schimburile comerciale cu celelalte state membre, nu la întregul comerț exterior al României.
În termeni cantitativi, pentru fiecare kilogram de brânză livrat de România pe piața comunitară, au intrat în țară aproximativ 4,1 kilograme din celelalte state membre.
Exporturile evoluează favorabil, dar ritmul actual de creștere nu este suficient pentru eliminarea rapidă a diferenței.
O confirmare suplimentară vine din raportul oficial al Comisiei Europene, actualizat la 12 octombrie 2026. Acesta permite o comparație directă pentru primele șase luni ale anului:
Indicator | Ian.–iun. 2025 | Ian.–iun. 2026 | Evoluție |
|---|---|---|---|
Exporturi către UE | 12.022 tone | 14.474 tone | +20,4% |
Importuri din UE | 59.592 tone | 60.784 tone | +2,0% |
Diferență cantitativă | 47.570 tone | 46.310 tone | -2,6% |
Calculele arată că deficitul cantitativ s-a redus ușor în primul semestru, cu aproximativ 1.260 de tone. Este o evoluție pozitivă, dar insuficientă pentru a schimba poziția României pe piața europeană a brânzeturilor.
Trebuie făcută și o distincție statistică: deficitul cantitativ, exprimat în tone, nu este același lucru cu deficitul comercial valoric, exprimat în euro. Acesta din urmă depinde de prețurile și tipurile de produse importate și exportate.
Grecia, Italia și Bulgaria cumpără aproape 69% din brânza românească exportată în UE
În 2025, principalele destinații europene ale brânzeturilor românești au fost Grecia, Italia și Bulgaria.
Împreună, cele trei piețe au absorbit 68,9% din cantitatea exportată de România către celelalte state membre, potrivit datelor Eurostat COMEXT.
Grecia a reprezentat singură 34,4% din volumul exporturilor intracomunitare.
Această distribuție este interesantă. Grecia și Italia sunt piețe cu tradiție în producția de brânzeturi, astfel încât prezența mărfurilor românești arată că există oportunități comerciale inclusiv în țări cu industrii lactate bine dezvoltate.
Datele UN Comtrade, disponibile prin platforma World Integrated Trade Solution a Băncii Mondiale, confirmă exporturi importante de brânzeturi românești către Grecia și Italia.
Pentru categoria tarifară 040690, care include alte brânzeturi decât categoriile definite separat, România a exportat în 2025:
- 5.056 de tone către Grecia, în valoare de aproximativ 23,8 milioane de dolari.
- 4.114 tone către Italia, în valoare de aproximativ 22,9 milioane de dolari.
- 2.523 tone către Germania, în valoare de aproximativ 14,9 milioane de dolari.
- 2.073 tone către Bulgaria, în valoare de aproximativ 10,2 milioane de dolari.
Aceste cifre privesc numai categoria 040690, nu toate brânzeturile, motiv pentru care nu trebuie adunate sau comparate direct cu totalurile comerciale ale tuturor categoriilor de brânză.
O altă categorie importantă este cea a brânzeturilor proaspete și a produselor similare, încadrate la codul tarifar 040610. Pentru acestea, datele UN Comtrade din 2025 arată exporturi românești de aproximativ 3.625 de tone către Grecia și 1.571 de tone către Italia.
Cifrele confirmă existența unor fluxuri comerciale importante, dar nu permit identificarea exactă a mărcilor, rețetelor sau sortimentelor comercializate.
Nu se poate afirma, doar pe baza codurilor vamale, că toate aceste produse sunt telemea, cașcaval sau brânzeturi tradiționale românești.
Germania, Polonia și Italia domină aprovizionarea României
În sens invers, principalele trei țări furnizoare de brânzeturi pentru România au fost, în 2025, Germania, Polonia și Italia.
Împreună, acestea au asigurat 75,6% din volumul importurilor intracomunitare.
Datele comerciale arată că România importă atât produse destinate consumului direct, cât și brânzeturi utilizate în industria alimentară și în sectorul restaurantelor.
Un exemplu este categoria brânzeturilor proaspete, inclusiv a produselor nematurate.
Potrivit datelor UN Comtrade pentru codul 040610, în 2025 România a importat aproximativ 49.732 de tone de asemenea produse din întreaga lume, în valoare de aproape 239 de milioane de dolari.
Principalii furnizori au fost:
Țara de origine | Cantitate importată în 2025 | Valoare |
|---|---|---|
Germania | 16.850 tone | 93,0 mil. USD |
Polonia | 13.510 tone | 47,2 mil. USD |
Italia | 6.082 tone | 36,9 mil. USD |
Aceste trei țări au furnizat aproximativ 73% din importurile românești de brânzeturi proaspete din categoria analizată.
Ponderea este apropiată de concentrarea importurilor totale de brânzeturi, dar cele două serii statistice măsoară categorii diferite.
Pentru producătorii români, concurența cu aceste state este dificilă deoarece marile industrii lactate europene beneficiază de volume ridicate de materie primă, instalații de procesare utilizate intensiv și rețele comerciale extinse.
Aceste avantaje pot reduce costul unitar de producție și pot permite livrări constante către marile lanțuri de magazine.
Totuși, datele comerciale nu demonstrează singure că toate brânzeturile importate sunt mai ieftine decât cele românești. Pentru o asemenea concluzie ar fi necesară compararea unor produse echivalente ca sortiment, gramaj, compoziție și condiții de comercializare.
România produce mai multă brânză, dar importurile continuă să crească
Un alt indicator important este producția internă.
În 2025, România a produs 117.444 de tone de brânzeturi, cu 7.492 de tone peste nivelul din 2024, potrivit datelor Institutului Național de Statistică prezentate în analiza comercială.
Creșterea a fost de 6,8%.
Indicator | 2024 | 2025 |
|---|---|---|
Producția de brânzeturi | 109.952 tone | 117.444 tone |
Variație anuală | — | +6,8% |
Producția industrială a crescut, ceea ce arată că sectorul românesc de procesare se dezvoltă în anumite segmente.
Totuși, majorarea cantităților fabricate nu a fost suficientă pentru reducerea substanțială a importurilor.
Explicațiile posibile țin de structura cererii, diversitatea sortimentelor, prețuri și capacitatea distribuitorilor de a aproviziona constant piața.
De exemplu, un producător român specializat în telemea nu poate înlocui automat importurile de mozzarella, brânzeturi maturate sau produse destinate industriei alimentare. Fiecare categorie presupune tehnologii, investiții și canale comerciale diferite.
Mai mult, cantitatea de brânză produsă industrial nu reprezintă întreaga producție de brânzeturi a țării. Există și procesarea la nivelul fermelor, al gospodăriilor și al unităților artizanale, care nu este cuprinsă integral în aceeași statistică industrială.
Unde se pierde avantajul României: de la laptele crud la produsul finit
România dispune de o bază zootehnică importantă, însă o parte considerabilă a laptelui produs nu ajunge în circuitul industrial.
Aceasta este una dintre problemele identificate și de Consiliul Concurenței în analiza sectorială din 2026.
Fragmentarea fermelor, costurile colectării și distribuția neuniformă a producției fac dificilă aprovizionarea eficientă a fabricilor.
Pentru producătorii de brânzeturi, competitivitatea depinde de mai multe componente:
- Prețul și calitatea laptelui crud. Materia primă trebuie să respecte cerințele tehnologice și sanitar-veterinare.
- Randamentul procesării. Cantitatea de brânză obținută dintr-o anumită cantitate de lapte diferă în funcție de sortiment și de compoziția materiei prime.
- Energia și utilizarea capacităților. Fabricile au costuri fixe care devin mai greu de acoperit când volumul procesat este redus.
- Ambalarea și distribuția. Produsele trebuie să ajungă în magazine în condiții de siguranță și la termene comerciale competitive.
- Accesul la cumpărători. Contractele cu distribuitorii și marile rețele comerciale influențează decisiv volumul vânzărilor.
Un aspect adesea trecut cu vederea este diferența dintre valorificarea laptelui prin vânzarea ca materie primă și transformarea lui într-un produs finit.
Procesarea poate aduce valoare adăugată mai mare, dar și costuri suplimentare. Nu orice fermă ar deveni automat mai profitabilă dacă și-ar deschide propria fabrică de brânzeturi.
Pentru exploatațiile mici, asocierea în vederea colectării, procesării sau comercializării poate reprezenta o alternativă la investițiile individuale.
În schimb, pentru fabricile existente, creșterea competitivității depinde și de dezvoltarea unor sortimente cu cerere constantă, de utilizarea eficientă a capacităților și de reducerea costurilor logistice.
Exporturile către Grecia și Italia pot indica o oportunitate pentru brânzeturile românești
Faptul că Grecia și Italia se numără printre principalii cumpărători ai brânzeturilor românești arată că producătorii locali pot găsi piețe externe chiar și în state cu industrii lactate puternice.
Dar dezvoltarea exporturilor presupune mai mult decât obținerea unui produs de calitate.
Pentru fabricile românești contează construirea unor relații comerciale stabile, adaptarea ambalajelor și respectarea cerințelor cumpărătorilor externi.
Există și posibilitatea valorificării produselor tradiționale prin sisteme europene de protecție a denumirilor geografice.
De exemplu, Telemeaua de Ibănești și Telemeaua de Sibiu beneficiază de recunoaștere europeană prin indicații geografice protejate. Aceste sisteme pot ajuta la diferențierea comercială a produselor, deși nu garantează automat creșterea exporturilor.
O piață externă poate fi atractivă prin preț, dar rezultatul economic trebuie calculat după scăderea cheltuielilor cu transportul frigorific, ambalarea, distribuția și eventualele comisioane comerciale.
În plus, pentru reducerea deficitului cantitativ, România are nevoie și de produse competitive pe piața internă. Creșterea exporturilor nu rezolvă singură dependența de importuri dacă cererea pentru brânzeturile aduse din alte state continuă să crească.
Datele din 2026 arată două evoluții simultane: industria românească reușește să exporte mai multă brânză, dar piața internă rămâne alimentată într-o proporție importantă prin importuri.
Pentru fermierii de lapte, miza este dezvoltarea unui sector de procesare capabil să preia constant materia primă produsă în România. Pentru fabrici, provocarea este obținerea unor produse care să concureze atât prin cost, cât și prin sortiment, calitate și disponibilitate.
Primele șase luni din 2026 au adus o reducere modestă a deficitului cantitativ intracomunitar. Evoluția este favorabilă, dar diferența dintre importuri și exporturi rămâne foarte mare. Pentru o schimbare structurală, România are nevoie de investiții în colectare și procesare, dar și de o mai bună integrare comercială între ferme, fabrici și distribuitori.



