Castraveții au nevoie de hrană suplimentară după plantare, iar fertilizarea făcută la momentul potrivit poate susține înflorirea, dezvoltarea frunzelor și formarea fructelor. Simpla udare nu este suficientă pentru plantele care trebuie să producă pe parcursul întregii veri.
În primele etape de creștere, răsadurile își iau cea mai mare parte a nutrienților din substratul în care au fost crescute. Necesarul crește însă pe măsură ce plantele se dezvoltă, formează frunze noi și se pregătesc pentru înflorire. Prima fertilizare este recomandată atunci când răsadurile ajung la aproximativ 15 centimetri și sunt mutate într-un recipient mai mare sau plantate în locul definitiv.
În această etapă poate fi folosit compostul sau un îngrășământ cu eliberare lentă. Rolul acestora este de a susține dezvoltarea rădăcinilor și de a asigura treptat substanțele nutritive de care planta are nevoie. La plantarea în grădină ori în seră se poate adăuga gunoi de grajd bine fermentat sau compost matur, care contribuie și la îmbunătățirea structurii solului.
Înflorirea schimbă nevoile plantei
Odată cu apariția primelor flori, castraveții au nevoie de o fertilizare diferită față de perioada de creștere vegetativă. În această fază, potasiul devine important deoarece susține formarea florilor și dezvoltarea fructelor.
Sursa citată recomandă aplicarea, după plantare, a unui îngrășământ lichid bogat în potasiu, asemănător celui folosit pentru tomate, aproximativ o dată pe săptămână. O astfel de fertilizare poate sprijini o înflorire mai constantă și poate prelungi perioada de recoltare, cu condiția ca plantele să beneficieze și de suficientă apă.
| Etapa de dezvoltare | Ce poate fi folosit | Rolul principal |
|---|---|---|
| Răsad de aproximativ 15 cm | Compost sau îngrășământ cu eliberare lentă | Dezvoltarea rădăcinilor |
| Plantare în grădină ori seră | Compost matur sau gunoi de grajd fermentat | Hrănirea treptată și îmbunătățirea solului |
| Apariția florilor | Îngrășământ lichid bogat în potasiu | Susținerea florilor și fructelor |
| Creștere vegetativă slabă | Soluție cu uree, aplicată cu măsură | Susținerea frunzelor și a clorofilei |
Udarea este la fel de importantă ca fertilizarea
Castraveții au rădăcini relativ superficiale și reacționează rapid atunci când stratul superior al solului se usucă. În zilele foarte calde, lipsa apei poate reduce ritmul de creștere, poate afecta florile și poate limita formarea fructelor.
Fertilizarea nu poate compensa udarea insuficientă. Nutrienții dizolvați în sol trebuie preluați prin apă, iar oscilațiile mari între uscăciune și udare abundentă pot stresa plantele. De aceea, solul trebuie menținut uniform umed, fără băltire.
În perioadele caniculare, este de preferat ca udarea să fie făcută dimineața devreme sau seara, direct la baza plantei. Umezirea repetată a frunzelor, mai ales când aerul rămâne cald și umed, poate favoriza apariția bolilor.
Soluția cu uree folosită de unii grădinari
Ingredientul prezentat drept „truc” este ureea, un îngrășământ mineral cu un conținut ridicat de azot. Conform articolului, o lingură de uree se dizolvă în 10 litri de apă, iar soluția este folosită pentru udarea plantelor.
Azotul sprijină formarea clorofilei și dezvoltarea masei foliare. Frunzele sănătoase ajută planta să producă energie prin fotosinteză, ceea ce poate susține ulterior creșterea și rodirea.
Totuși, o cantitate prea mare de azot poate încuraja dezvoltarea frunzelor în detrimentul florilor și fructelor. Din acest motiv, soluția nu trebuie aplicată mai concentrat decât este indicat și nici combinată fără măsură cu alte îngrășăminte bogate în azot. Aplicarea trebuie adaptată stării plantei și fertilității solului.
Ce trebuie urmărit la plante
Castraveții care primesc suficienți nutrienți și apă au frunze verzi, o creștere constantă și formează flori în mod regulat. Frunzele palide și dezvoltarea lentă pot indica o lipsă de azot, în timp ce plantele cu multe frunze, dar cu puține flori, pot fi deja fertilizate excesiv cu acest element.
Pentru o recoltă bună, grădinarii trebuie să urmărească echilibrul dintre apă, azot și potasiu. Niciun singur ingredient nu poate înlocui un sol fertil, udarea regulată și intervențiile făcute în funcție de etapa de dezvoltare a plantei.
