În acest articol
Reînsămânțarea rapidă a lucernei după o lucernieră veche poate transforma o solă aparent pregătită într-o cultură rară și neuniformă. Autotoxicitatea este un risc real, dar trebuie deosebită de greșelile de semănat, lipsa apei, tasare, buruieni ori remanența unor produse aplicate anterior.
O lucernă semănată la scurt timp după desființarea unei lucerniere vechi poate răsări rar, în petice și cu plante fără vigoare, chiar dacă sămânța și lucrarea au părut în regulă. Una dintre explicațiile posibile este autotoxicitatea: lucerna matură lasă compuși care frânează germinarea și creșterea noii lucerne. Problema afectează direct instalarea culturii, rădăcina pivotantă și, mai târziu, capacitatea plantelor de a folosi apa și elementele nutritive.
Ce se poate vedea în solă
Răsărire neuniformă, cu goluri mai mari sau cu zone în care lucerna este mult mai rară decât în restul solei.
Plăntuțe mici, cu dezvoltare lentă, în condițiile în care aceeași semănătură pe o parcelă fără lucernă anterioară arată mai bine.
Rădăcini pivotante slab dezvoltate la plantele tinere, ceea ce le face mai vulnerabile la lipsa apei și la concurență.
O cultură nouă care nu reușește să închidă uniform rândurile, lăsând loc buruienilor.
Aceste observații nu confirmă singure autotoxicitatea. O răsărire slabă poate avea și alte explicații, iar istoricul parcelei face diferența: riscul devine relevant când lucerna este semănată din nou după o cultură matură de lucernă, la interval scurt de la desființare.
De ce se întâmplă
Lucerna matură poate elibera compuși care inhibă germinarea și creșterea lucernei semănate ulterior. Efectul nu înseamnă că sola este improprie pentru orice cultură, ci că lucerna este sensibilă la reînsămânțarea imediată după ea însăși. Cercetările de extensie arată că problema poate apărea atât când resturile vegetale sunt încorporate, cât și în prezența rădăcinilor rămase în sol.
Riscul nu are aceeași intensitate în fiecare câmp. Textura solului, ploile și momentul desființării influențează persistența efectului. De aceea, o reînsămânțare care pare să fi mers într-o solă nu este garanția că va funcționa la fel pe alt teren.
Ce merită verificat înainte de a pune cauza pe seama autotoxicitații
Vârsta și uniformitatea lucernierei desființate: riscul este mai important după o cultură matură decât după o semănătură foarte tânără, eșuată înainte să se instaleze.
Intervalul dintre desființare și noua semănare, inclusiv dacă lucerna a fost întoarsă și resemănată în aceeași campanie.
Distribuția golurilor: comparați zonele cu fostă lucernă bine instalată cu margini, capete de parcelă sau porțiuni unde cultura veche a fost rară.
Patul germinativ și contactul sămânță-sol: terenul prea afânat, bulgării, adâncimea neuniformă ori lipsa apei pot produce aceleași goluri.
Urmele de băltire, tasare sau eroziune. Lucerna are nevoie de sol adânc și bine drenat pentru instalare.
Concurența buruienilor sau a unei plante protectoare, calitatea seminței, fertilitatea și reacția solului.
Istoricul produselor aplicate anterior și eventualele restricții de rotație înscrise pe etichete.
Verificarea trebuie făcută pe mai multe puncte din solă, nu numai lângă drum sau în zona cea mai slabă. Notați data desființării, data semănatului, precipitațiile și lucrările făcute. Aceste informații ajută agronomul să separe efectul posibil al autotoxicitații de problemele de semănat, apă, sol sau concurență.
Măsura preventivă cu cel mai mic risc
Nu contați pe o întârziere de câteva săptămâni ca soluție sigură după desființarea unei lucerniere vechi. Recomandarea de extensie documentată este să existe cel puțin un an între desființarea lucernei mature și reînsămânțarea cu lucernă. În acest interval, sola poate intra într-o cultură care nu este lucernă, iar alegerea se face după apă, teren, necesarul de furaj și rotația fermei.
O cultură de graminee sau o altă cultură potrivită fermei poate rupe succesiunea lucernă după lucernă. Pe lângă reducerea riscului de autotoxicitate, rotația oferă timp pentru corectarea problemelor de drenaj, nivelare, buruieni perene și fertilitate, înaintea revenirii cu lucernă.
Nu îndesiți o lucernieră matură și rară cu sămânță de lucernă. Dacă plantația veche are goluri, semănatul de lucernă între plantele existente poate pune plăntuțele în contact cu același risc, la care se adaugă competiția culturii vechi și a buruienilor.
Fereastra de control în această toamnă
În semănăturile de sfârșit de vară și început de toamnă, controlați răsărirea după ce plantele devin ușor de identificat și repetați observația după perioadele cu ploi sau stres hidric. Urmăriți dacă golurile rămân legate de istoricul lucernierei vechi sau dacă apar mai ales în zone tasate, cu crustă, apă în exces ori competiție puternică. Nu luați decizia de reînsămânțare numai după aspectul unei mici porțiuni.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
