În acest articol
Galerii care se lățesc în frunze, lăstari afectați și orificii mici în fructe sunt semne pe care cultivatorul de roșii nu ar trebui să le ignore. Ele pot fi asociate cu molia minieră a tomatelor, însă confirmarea cere o verificare atentă, fiindcă simptome apropiate pot fi produse și de alți dăunători.
La roșii, galeriile neregulate din frunze, cu urme închise la culoare în interior, împreună cu vârfuri afectate sau mici perforații ale fructelor, pot indica atacul moliei miniere a tomatelor. Denumirea științifică preferată în baza EPPO este Phthorimaea absoluta, însă numele Tuta absoluta rămâne foarte răspândit în literatura de specialitate și în limbajul fermierilor.
Aspectul din cultură este un semnal de verificat, nu un diagnostic sigur. Alte insecte miniere și alte omizi pot produce urme asemănătoare, iar identificarea numai după o galerie sau după un adult mic prins în capcană poate fi nesigură.
Ce se vede cel mai des în cultură
Galerii care pornesc îngust și se lățesc în limb, uneori cu aspect de pată ramificată; în interior pot rămâne depuneri de excremente ale larvei.
Zone de frunză decolorate, apoi brunificate sau uscate, mai ales când se adună mai multe galerii pe aceeași frunză.
Vârfuri de creștere, muguri, flori ori lăstari cu perforații sau porțiuni afectate.
Fructe cu orificii mici de intrare, frecvent de verificat și în apropierea caliciului; uneori se observă galerii imediat sub coajă.
Larve ascunse în galerie ori în alte țesuturi aeriene. Prezența lor susține suspiciunea, dar nu exclude alte specii apropiate.
Larvele acestei molii se hrănesc în frunze și pot pătrunde în tulpini, muguri, flori și fructe. Paguba pe fruct nu înseamnă doar pierdere directă: deschiderile și galeriile pot favoriza degradarea ulterioară a fructului.
Cum diferențiezi suspiciunea de alte galerii
La început, galeriile pot semăna cu cele produse de muște miniere. Un indiciu util este evoluția lor: la Phthorimaea absoluta, mina se poate transforma într-o pată lată, ramificată, cu urme de excremente. Totuși, forma galeriei nu este suficientă pentru confirmare. Dăunătorul poate semăna ca simptom și cu alți minatori sau cu alte molii ale solanaceelor, iar adulții mici sunt greu de separat corect fără experiență ori examinare de specialitate.
Verificarea practică în solar, seră și câmp
Începe cu plantele tinere și cu vârfurile de creștere, apoi examinează frunzele cu galerii de pe mai multe plante și rânduri.
Ridică frunza și caută mina pe ambele fețe ale limbului; notează dacă există larvă, excremente în galerie sau țesut brunificat.
Controlează lăstarii, inflorescențele și caliciul fructelor, mai ales când apar perforații ori fructe deformate.
Urmărește separat plantele cu simptome și consemnează zona, data și intensitatea observată. Acest lucru ajută la compararea evoluției de la o verificare la alta.
În spațiile protejate, capcanele de monitorizare pot semnala prezența adulților, însă o captură nu stabilește singură amploarea atacului în cultură.
La roșii din solar și seră, verificările trebuie continuate pe toată durata culturii. Perioada mai caldă, în mod obișnuit din mai până în octombrie, merită atenție sporită în câmp, iar în spațiile protejate riscul poate persista când există plante-gazdă și condiții favorabile dezvoltării insectei.
Măsuri care reduc riscul de răspândire
Verifică atent răsadurile și loturile nou introduse înainte de a le amesteca cu restul culturii.
Înlătură din circuitul de lucru frunzele și fructele puternic afectate, astfel încât materialul infestat să nu rămână lângă plantele sănătoase.
Menține curățenia în și în jurul spațiului de cultură și limitează prezența buruienilor din familia solanaceelor, care pot întreține dăunătorul.
Inspectează regulat zonele de acces, răsadurile, lăzile și plantele din apropierea focarelor observate.
Protejează deschiderile spațiilor cultivate conform soluției tehnice potrivite fermei, pentru a reduce intrarea insectelor din exterior.
Când este nevoie de specialist
Când apar concomitent galerii late cu excremente, atac pe lăstari și perforații ale fructelor.
Când simptomele cresc repede de la o verificare la alta sau sunt observate în mai multe zone ale solarului, serei ori parcelei.
Când există capturi repetate de adulți în monitorizare, dar nu este clară specia ori sursa focarului.
Când trebuie diferențiată molia minieră a tomatelor de alte insecte miniere sau când se decide o intervenție fitosanitară.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
