În acest articol
În august, sfecla de zahăr merită verificată atent pentru pete mici, brun-roșcate, cu aspect de pustule pe frunze. Rugina sfeclei poate apărea spre finalul sezonului, iar menținerea unui foliaj funcțional contează pentru acumularea zahărului în rădăcină. Semnele observate în solă sunt un motiv de control, nu un diagnostic final.
Ce poate observa fermierul în sole
Semnul tipic asociat ruginii este apariția unor puncte sau pustule mici, brun-roșcate, pe limb și uneori pe pețiol. Spre sfârșitul vegetației pot apărea și formațiuni mai închise la culoare. Într-un atac avansat, partea aeriană poate fi afectată suficient de mult încât să slăbească foliajul și să îngreuneze recoltarea.
Verifică frunzele mature, dar și frunzele mai tinere, pe ambele fețe, inclusiv pețiolii.
Urmărește dacă pustulele apar izolat sau în mai multe zone ale solei și dacă apar noi simptome de la o verificare la alta.
Notează dacă frunzele încep să îngălbenească, să se usuce ori dacă masa de frunze se rărește vizibil.
Păstrează fotografii clare cu frunza întreagă și cu detaliul simptomului, împreună cu localizarea din solă.
Când crește presiunea
Rugina produsă de Uromyces betae este favorizată de vreme răcoroasă și umedă și apare frecvent târziu în sezon. În condițiile de cultură din România, intervalul iulie–septembrie este o perioadă practică de supraveghere mai atentă, în special după nopți cu rouă persistentă sau serii de zile cu umiditate ridicată. O solă în care frunzișul rămâne umed mai mult timp trebuie controlată mai des.
Observația nu este același lucru cu diagnosticul
Pete și decolorări pe frunzele de sfeclă pot avea mai multe cauze, inclusiv alte boli foliare, stres sau afectări locale. Aspectul brun-roșcat al unor pustule este compatibil cu rugina, dar nu este suficient pentru confirmare. Diagnosticul trebuie să țină cont de forma exactă a simptomelor, distribuția lor în cultură, stadiul plantei și evoluția după vreme umedă.
Măsuri practice pentru reducerea riscului
Continuă monitorizarea până spre recoltare, nu doar la marginea parcelei; verifică și zonele cu istoric de umiditate mai mare.
După recoltare, gestionează resturile vegetale infectate prin încorporare, pentru a reduce sursa de inocul din câmp.
Urmărește și limitează prezența sfeclei voluntare, deoarece agentul poate ierna pe plante voluntare și în resturi infectate.
La alegerea hibridului și la planificarea tehnologiei, discută cu consultantul local despre comportarea varietăților în raport cu bolile foliare din zonă.
Dacă se ia în calcul o intervenție fitosanitară, aceasta trebuie stabilită de specialist, numai cu produse autorizate în prezent pentru utilizarea respectivă și cu respectarea strictă a etichetei.
Ce merită consemnat la fiecare control
Pentru o decizie corectă, consemnează data controlului, zona solei, procentul aproximativ de plante cu simptome, frunzele afectate și condițiile de vreme din zilele anterioare. Aceste observații ajută specialistul să aprecieze dacă este vorba despre o problemă locală sau despre o evoluție care poate pune în pericol persistența frunzișului.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
