În acest articol
Porumbul pierde teren în România pe fondul secetelor repetate, iar fermierii încep să reducă suprafețele sau să treacă spre culturi cu necesar mai mic de apă, arată o analiză Reuters preluată de Economica.net. România și Ungaria, doi producători importanți ai Uniunii Europene, resimt simultan scăderea randamentelor, reducerea suprafețelor și diminuarea disponibilului de porumb pentru export.
Pentru România, fenomenul este deja vizibil în structura culturilor. Datele Ministerului Agriculturii analizate anterior de AGRONET.ro arată că suprafața cumulată cu porumb și sorg a scăzut în 2026 cu 283.200 de hectare față de anul precedent, respectiv cu 14,21%, până la aproximativ 1,7 milioane de hectare.
Verile sunt cu aproximativ 3 grade mai calde decât normele istorice
Reuters indică o schimbare climatică persistentă în regiune. În ultimul deceniu, temperaturile maxime din iunie și iulie au depășit în Ungaria media perioadei 1961–1990 cu 3,1 grade Celsius. În România, abaterea a fost de aproximativ 3 grade Celsius.
Pentru porumb, combinația dintre temperaturile ridicate și deficitul de apă devine critică în perioadele de înflorire, polenizare și formare a boabelor. Rezultatul nu se vede numai în producția unui singur an, ci și în deciziile privind culturile din anii următori.
Cezar Gheorghe, consultant AGRIColumn, citat de Reuters, spune că schimbările climatice au avut un rol major în reducerea suprafețelor cu porumb din România și în orientarea fermierilor către culturi de toamnă.
„Din 2020 până în prezent, fermierii însămânțează porumb și nu recoltează nimic. De ce ai continua să faci asta?”
Presiunea este mai mare asupra exploatațiilor mici și mijlocii, unde mai mulți ani cu producții foarte slabe pot face dificilă menținerea aceleiași structuri de culturi.
România rămâne un mare cultivator, dar randamentul limitează producția
Problema structurală a porumbului românesc nu este lipsa suprafeței, ci producția obținută pe hectar. AGRONET.ro a analizat în august această diferență: România rămâne printre statele europene cu cele mai mari suprafețe cultivate, însă randamentele sunt mult sub cele obținute de principalii producători vest-europeni.
Situația s-a deteriorat în continuare pe parcursul verii. Cea mai recentă prognoză prezentată de AGRONET.ro indică pentru Uniunea Europeană numai 50,1 milioane de tone de porumb în sezonul 2026/2027, cel mai redus nivel din ultimii 19 ani.
Randamentul mediu estimat pentru UE a coborât în august la 6,61 tone/ha, cu 7% sub media ultimilor cinci ani.
Pentru România există în prezent estimări diferite. Materialul Reuters indică o recoltă de aproximativ 8 milioane de tone în 2026, în timp ce prognoza europeană analizată de AGRONET.ro la 1 septembrie plasează producția în jurul valorii de 6,84 milioane de tone. Sursele indică astfel valori diferite, iar recolta efectivă va putea fi evaluată pe măsură ce avansează campania de recoltare.
Chiar și estimarea de 8 milioane de tone rămâne la aproximativ jumătatea nivelurilor înregistrate în 2018 și 2019, potrivit datelor citate de Reuters.
Exporturile României s-au redus puternic
Scăderea producției nu rămâne doar o problemă la nivelul fermei. Ea modifică și poziția României pe piața europeană a cerealelor.
Datele Comisiei Europene citate de Reuters indică pentru România exporturi de porumb cuprinse între aproximativ 2,2 și 4,7 milioane de tone în perioada 2023–2025, față de peste 7 milioane de tone la începutul deceniului.
Ungaria oferă un exemplu și mai puternic al schimbării regionale. Țara, în mod obișnuit exportatoare de porumb, ar urma să devină importatoare în 2026. Recolta ungară este estimată la numai 2,5 milioane de tone, mai puțin de o treime din producțiile din 2018 și 2019.
La nivelul întregii Uniuni, producția mai mică împinge necesarul de import în sus. Analistul Gabriel Antonio de la Expana estimează o creștere de 8–9% a importurilor europene de porumb în sezonul 2026/2027.
Fermierii schimbă culturile, dar nici irigațiile nu rezolvă problema fără apă
Una dintre reacțiile fermierilor este mutarea spre culturi considerate mai puțin vulnerabile la deficitul de apă. Fermierul Ștefan Moraru, citat de Reuters, spune că a trecut spre floarea-soarelui, cultură cu un necesar de apă mai redus decât porumbul.
Anul 2020 a fost decisiv pentru exploatația sa, după pierderi la toate culturile, iar experiența l-a determinat să investească și în sisteme de irigații.
Investiția în echipamente nu elimină însă riscul dacă sursa de apă nu este disponibilă. Moraru arată că un canal care deservește fermele sale nu mai funcționa de la mijlocul lunii iulie.
„Poți cumpăra pivoți, pompe, conducte și echipamente de irigații, dar fără apă acestea devin inutile.”
Aceasta este una dintre problemele care depășesc alegerea soiului sau tehnologia din fermă. Dacă verile secetoase se repetă, decizia privind cultura porumbului va depinde tot mai mult de accesul efectiv la apă, nu doar de existența infrastructurii de irigații.
Porumbul devine o cultură cu risc tot mai mare în fermele neirigate
Reducerea suprafeței cu peste 280.000 de hectare într-un singur an arată că fermierii români au început deja să își adapteze structura culturilor. În același timp, scăderea producției europene și creșterea importurilor indică faptul că fenomenul nu este izolat la nivelul României.
Dacă perioadele de arșiță și deficit hidric continuă în următorii ani, porumbul poate pierde în continuare suprafață în zonele fără acces sigur la apă. Pentru exploatații, alegerea dintre porumb, floarea-soarelui și culturile de toamnă devine astfel tot mai mult o decizie de gestionare a riscului climatic și economic.
