În acest articol
Ofilirea fără o cauză evidentă, mai ales în vetre, cere să scoți câteva plante de varză sau conopidă și să verifici rădăcina. Larvele muștii verzei, Delia radicum, pot roade sub colet și în rădăcini, dar simptomul se poate confunda cu hernia rădăcinilor ori cu putregaiurile.
În cultura târzie de varză, conopidă sau broccoli, o plantă care se lasă, rămâne în urmă cu creșterea ori se îngălbenește nu are întotdeauna o problemă de apă. Dacă simptomele apar în vetre, merită verificată musca verzei, Delia radicum. Larvele se hrănesc sub nivelul solului, iar atacul poate trece ușor neobservat până când rădăcinile nu mai susțin bine planta.
În climat temperat, larvele pot fi active din primăvară până în octombrie, iar generațiile se pot suprapune. Momentul apariției diferă cu temperatura și zona, astfel că în culturile de toamnă verificarea directă a rădăcinilor este mai utilă decât presupunerea unui calendar fix.
Ce vezi în câmp nu este încă un diagnostic
plante mai mici sau ofilite, mai ales în pete din parcelă;
frunze exterioare care se decolorează ori se îngălbenesc;
plante care se smulg prea ușor sau au stabilitate redusă;
la scoaterea plantei: rădăcini roase, galerii în zona coletului sau țesut lipsă;
larve albicioase, fără picioare, îngustate spre capătul anterior, în rădăcini ori în solul lipit de acestea;
pupe brune, asemănătoare unor mici butoiașe, în solul din apropierea rădăcinilor.
Larvele de Delia radicum rod rădăcinile, iar rănile pot deveni porți de intrare pentru agenți de putrezire. Totuși, larvele asemănătoare din genul Delia și alte probleme de sol pot da simptome apropiate. Nu este corect ca o ofilire sau o larvă albă găsită întâmplător să fie declarată, fără verificare, atac de musca verzei.
Verificarea practică, plantă cu plantă
Alege câteva plante cu simptome recente din marginea vetrei și câteva plante viguroase din apropiere, pentru comparație. Scoate-le cu o cazma, păstrând pământul din jurul coletului. Scutură solul pe o folie deschisă la culoare și urmărește atât rădăcinile fine, cât și baza tulpinii. Notează parcela, data, stadiul culturii și proporția aproximativă de plante afectate; aceste observații îl ajută pe agronom să lege problema de istoricul solei și de evoluția culturii.
Nu rupe rădăcinile înainte de control. Galeriile și larvele pot fi localizate în țesutul rădăcinii sau imediat la colet. Dacă găsești larve, păstrează o plantă reprezentativă și fotografii clare cu simptomul, rădăcina și locul din parcelă pentru evaluare de specialitate.
Cum o deosebești de hernia rădăcinilor și de putregaiuri
Hernia rădăcinilor poate provoca și ea ofilire, stagnare și îngălbenire. Indiciul important este însă deformarea: rădăcinile au umflături mari, ferme la început, de formă neregulată sau alungită, nu galerii de hrănire cu larve. O plantă poate avea ulterior țesut brun și degradat, astfel că este necesară examinarea atentă a rădăcinilor, nu doar privirea frunzelor.
La putregaiuri, rădăcina sau coletul pot fi moi, decolorați ori cu miros specific, iar larvele pot lipsi. Există și situații mixte: rănile produse de larve pot favoriza infecții secundare. Când rădăcinile sunt puternic degradate, cauza principală nu poate fi stabilită sigur numai din câmp; trimite o probă reprezentativă către un agronom sau specialist în protecția plantelor.
Reducerea riscului în cultura târzie și la următoarea plantare
continuă controlul în vetre, nu doar la prima plantă ofilită, pentru a vedea dacă problema se extinde;
urmărește adulții cu capcane adecvate și verifică solul de la baza plantelor pentru ouă, ca instrumente de monitorizare, nu ca dovadă unică;
pentru culturile care urmează să fie înființate, discută din timp folosirea unei plase fine de protecție, montată înainte de depunerea ouălor și menținută fără rupturi sau contact excesiv cu plantele;
nu te baza exclusiv pe rotație sau pe distanța față de o altă cultură de brassicaceae: adulții se pot deplasa, iar riscul trebuie apreciat la nivelul solei și al momentului de plantare;
după recoltare, include în planul tehnologic evaluarea resturilor de cultură, a buruienilor-gazdă și a istoricului atacului împreună cu specialistul.
În varză, conopidă și broccoli, plantele tinere ori recent plantate sunt mai vulnerabile deoarece au un sistem radicular mai mic. La plantele bine dezvoltate, pierderea de rădăcină poate deveni evidentă târziu, inclusiv aproape de recoltare. De aceea, o cultură care pare încă verde nu trebuie exclusă din verificare dacă apar plante instabile sau rădăcini afectate.
Când soliciți rapid sprijin de specialitate
ofilirea se extinde repede în mai multe vetre;
o parte importantă dintre plante este instabilă, moare sau nu mai formează producție comercială;
găsești rădăcini cu galerii, larve și țesut degradat în același timp;
observi umflături pronunțate ale rădăcinilor, ceea ce ridică suspiciunea de hernia rădăcinilor;
nu poți diferenția între atacul de insecte, excesul de apă, putregai și o problemă de nutriție.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
