În acest articol
Lavanda, echinacea și agapanthus suportă mai bine perioadele secetoase, dar toleranța la căldură nu înseamnă că plantele nu au nevoie niciodată de apă. Cele trei specii sunt recomandate pentru grădinile expuse valurilor de căldură deoarece, după înrădăcinare, pot necesita udări mai rare, relatează Mediafax.
Alegerea unor plante adaptate la secetă poate reduce consumul de apă și volumul lucrărilor de întreținere, mai ales în grădinile însorite și în solurile care se usucă rapid. Rezultatul depinde însă de stadiul plantei, tipul solului și drenaj. Exemplarele plantate recent trebuie udate până când își dezvoltă un sistem radicular suficient de puternic.
Lavanda preferă solul bine drenat
Lavanda este o plantă perenă adaptată zonelor calde și uscate. Se dezvoltă bine în plin soare și într-un sol prin care surplusul de apă se scurge repede. După înrădăcinare, suportă perioade de uscăciune și poate fi afectată mai ușor de apa rămasă în jurul rădăcinilor decât de intervalele scurte fără udare.
În solurile grele și compacte, riscul principal este putrezirea rădăcinilor. Udarea nu trebuie făcută automat în fiecare zi, ci după verificarea umidității solului. Aceeași regulă este importantă și pentru plantele aromatice mediteraneene, precum rozmarinul, salvia, cimbrul și oregano, care preferă un substrat aerat și drenat, după cum explică un ghid agronet.ro despre îngrijirea plantelor aromatice.
Lavanda atrage albine și alte insecte polenizatoare, iar perioada sa lungă de înflorire o face utilă în grădinile în care se urmărește combinarea rezistenței la secetă cu asigurarea unor surse de nectar.
Echinacea suportă căldura după ce se înrădăcinează
Echinacea este o plantă perenă care poate tolera seceta și mai multe tipuri de sol. Florile sale atrag fluturi și alte insecte polenizatoare, iar unele varietăți se pot răspândi prin semințe.
Toleranța la secetă este mai mare la plantele mature. Exemplarele tinere sau recent transplantate au nevoie de udări regulate în prima perioadă, astfel încât rădăcinile să pătrundă în straturile mai adânci ale solului. Udările superficiale și foarte dese pot menține rădăcinile aproape de suprafață, unde pământul pierde apa mai repede.
Odată instalată, echinacea trebuie udată numai când solul s-a uscat suficient. Excesul de apă și drenajul slab pot afecta rădăcinile, mai ales dacă planta este cultivată într-un teren compact.
Agapanthus are nevoie de atenție în primul an
Agapanthus, specie originară din Africa de Sud, formează tulpini înalte și inflorescențe albastre, violet sau albe. Sistemul său radicular îi permite să suporte mai bine căldura după ce planta s-a stabilizat, însă necesarul de apă diferă în funcție de sol, expunere și modul de cultivare.
Plantele din ghivece pierd apa mai repede decât cele cultivate direct în grădină. Recipientele se încălzesc puternic în timpul caniculei, iar umiditatea substratului trebuie verificată mai des. Agapanthus poate fi înmulțit prin divizarea tufelor mature, dar plantele separate și replantate au nevoie de apă în perioada de refacere a rădăcinilor.
În zonele cu ierni reci, rezistența la temperaturi scăzute depinde de specie și varietate. Unele exemplare pot necesita protecție sau păstrarea în recipiente care să fie mutate într-un spațiu ferit.
Udarea se decide după sol, nu numai după temperatură
Mențiunea că plantele rezistente la secetă „nu trebuie udate” în timpul valurilor de căldură nu poate fi aplicată ca regulă generală. Chiar și speciile tolerante pot avea nevoie de apă dacă:
- au fost plantate recent;
- sunt cultivate în ghivece sau jardiniere;
- solul este nisipos și pierde repede umiditatea;
- canicula este prelungită;
- frunzele și tulpinile prezintă semne persistente de ofilire;
- rădăcinile au fost deranjate prin transplantare sau divizare.
Udarea trebuie făcută în profunzime, dar mai rar, astfel încât apa să ajungă în zona rădăcinilor. Momentul potrivit este dimineața devreme, când evaporarea este mai redusă. Apa se aplică la baza plantei, fără udarea inutilă a frunzelor.
Principiul este valabil și pentru culturile cu necesar mai ridicat de apă. În cazul tomatelor, de exemplu, udările rare și consistente favorizează dezvoltarea rădăcinilor în profunzime, în timp ce udările dese și superficiale pot crește vulnerabilitatea la căldură, potrivit recomandărilor prezentate de agronet.ro despre udarea roșiilor în perioadele caniculare.
Pentru grădinile afectate frecvent de secetă, lavanda, echinacea și agapanthus pot reduce necesarul de irigare după instalare. Economisirea apei depinde însă și de pregătirea terenului, drenaj, acoperirea solului cu materiale vegetale și verificarea umidității înaintea fiecărei udări.