În acest articol
Fermele mari de porci și păsări primesc noi cerințe europene pentru reducerea poluării. Comisia Europeană a adoptat pe 8 octombrie condițiile uniforme de funcționare pentru exploatațiile incluse în Directiva privind emisiile industriale și din creșterea animalelor. Aplicarea începe etapizat în 2030–2032, iar fermierii vor putea alege tehnicile prin care respectă cerințele privind amoniacul, azotul și fosforul.
Pentru o exploatație din România, impactul depinde de capacitatea fermei, categoria animalelor și tehnologiile existente. Noul cadru permite statelor membre să utilizeze înregistrarea fermelor în locul unui sistem complet de autorizare individuală. Alegerea procedurii și aplicarea acesteia vor conta pentru volumul documentației cerute crescătorilor.
Ce ferme intră sub noile reguli
Pragurile se calculează în unități vită mare — UVM, denumite LSU în documentele europene. Această unitate folosește coeficienți diferiți pentru fiecare categorie de animale.
Directiva europeană revizuită stabilește următoarele praguri de includere:
Tipul exploatației | Capacitatea de la care intră în domeniul directivei |
|---|---|
Porci | 350 UVM |
Exclusiv găini ouătoare | 300 UVM |
Exclusiv alte categorii de păsări | 280 UVM |
Exploatații mixte de porci și păsări | 380 UVM |
Pentru fermele care combină găini ouătoare cu alte păsări există o regulă distinctă: pragul este de 280 UVM, cu ponderarea capacității aferente găinilor ouătoare. Sunt prevăzute și excluderi pentru creșterea ecologică a porcilor și anumite sisteme extensive în aer liber.
Coeficienții explică de ce același număr de animale poate conduce la încadrări diferite. Pentru o capacitate formată exclusiv din categoria respectivă:
- 700 de scroafe de minimum 50 kg reprezintă 350 UVM;
- aproximativ 1.167 de porci din categoria „alte porcine”, cu coeficientul 0,3, ating pragul de 350 UVM;
- 40.000 de pui de carne, cu coeficientul 0,007, reprezintă 280 UVM.
Calculul privește capacitatea instalației și trebuie făcut separat pe categorii, inclusiv în fermele de reproducție cu scroafe și purcei.
Termenele sunt diferite în funcție de capacitate
Decizia adoptată de Comisie stabilește trei termene maxime:
Capacitatea exploatației incluse în directivă | Termen de aplicare |
|---|---|
Cel puțin 600 UVM | 8 octombrie 2030 |
Cel puțin 400 UVM și sub 600 UVM | 8 octombrie 2031 |
Celelalte exploatații acoperite | 8 octombrie 2032 |
Până la termenul relevant, exploatațiile deja supuse vechii directive continuă să respecte cerințele aplicabile anterior. Calendarul oferă timp pentru adaptare, însă proiectele de extindere trebuie evaluate și prin efectul asupra încadrării fermei.
Furajarea și gestionarea dejecțiilor sunt în centrul conformării
Regulile acoperă nutriția animalelor, prepararea furajelor, adăposturile, colectarea, stocarea și tratarea dejecțiilor, aplicarea acestora pe teren și depozitarea animalelor moarte. Anexa tehnică include și cerințe de monitorizare, cu evidențe privind furajele, animalele și gestionarea dejecțiilor.
Comisia se așteaptă ca o mare parte din reducerea emisiilor să provină din măsuri de furajare. Atunci când acestea sunt insuficiente, pot deveni necesare intervenții asupra adăposturilor și sistemelor de gestionare a dejecțiilor. Tehnicile alternative sunt permise dacă statul membru validează științific o performanță de protecție echivalentă.
Ce reprezintă estimarea de peste 500 de milioane de euro
Evaluarea economică a Comisiei indică 503–701 milioane de euro pe an la nivelul UE, într-un scenariu de cost maxim. Documentul precizează că flexibilitățile regulilor pot face ca cheltuielile efective să fie mai mici.
Pentru măsurile de furajare, evaluarea folosește un interval de 405–3.625 euro pe fermă și pe an. Aproximativ 10–25% dintre fermele nou incluse ar putea avea nevoie și de măsuri asupra adăposturilor. Aceste valori sunt estimări de model, fără să reprezinte un deviz pentru o exploatație românească.
Adaptarea vine într-o perioadă de refacere a sectorului suin. AGRONET a prezentat creșterea cu 11,6% a efectivului de porcine și cu 18,9% a efectivului matcă, precum și reducerea importurilor de purcei.
Pentru investițiile noi, implicația practică este includerea cerințelor de emisii încă din proiectare. Evaluarea economică trebuie să urmărească atât investiția inițială, cât și cheltuielile ulterioare cu energia, întreținerea și monitorizarea. O soluție ieftină la instalare poate deveni mai costisitoare pe durata funcționării fermei.
