În acest articol
România are deja reguli împotriva achizițiilor sub cost, dar reforma UE poate schimba jocul, mai ales dacă Bruxelles-ul transformă protecția împotriva prețurilor sub costurile de producție într-o regulă armonizată pentru toate statele membre. Dezbaterea a fost relansată de agrarheute, într-un articol de opinie semnat de Claudia Brück, reprezentanta Fairtrade Deutschland, care cere includerea explicită a achiziției sub costurile de producție pe „lista neagră” a Directivei europene privind practicile comerciale neloiale.
Pentru fermierii români, discuția are o particularitate importantă: România nu pornește de la zero. Legea nr. 81/2022, care transpune regulile europene privind practicile comerciale neloiale, conține deja prevederi referitoare la achizițiile realizate sub costurile de producție și la vânzarea în pierdere. Problema este că formularea românească nu echivalează cu o interdicție europeană generală și uniformă a cumpărării produselor agricole sub costul lor de producție.
Ce spune deja legea din România
Legea nr. 81/2022 interzice cumpărătorului, între altele, să achiziționeze și să comercializeze produse alimentare fără verificarea trasabilității atunci când prețul de achiziție este mai mic decât costul mediu de producție practicat pe piața relevantă în perioada respectivă, calculat pe baza statisticilor oficiale ale Uniunii Europene.
Aceeași lege interzice și oferirea sau vânzarea produselor agricole și alimentare în pierdere, cu excepțiile prevăzute de legislație.
Diferența față de propunerea promovată acum la nivel european este importantă. Organizațiile care cer reforma Directivei UTP vor ca achiziția sub costurile de producție să devină, în sine, o practică interzisă la nivelul întregii Uniuni, nu doar un element tratat diferit de fiecare stat prin propria legislație.
Pentru România, o asemenea schimbare ar putea muta discuția de la existența unei prevederi naționale la modul în care este calculat efectiv costul de producție și la posibilitatea fermierului de a folosi acel reper în negocierea cu procesatorul, comerciantul sau distribuitorul.
Bruxelles-ul admite că actualele reguli nu rezolvă problema prețurilor sub cost
Comisia Europeană a anunțat încă din decembrie 2025 că evaluarea Directivei privind practicile comerciale neloiale va alimenta revizuirea normelor europene.
Unul dintre punctele indicate explicit de Comisie este protejarea fermierilor împotriva situațiilor în care sunt obligați sistematic să își vândă produsele sub costurile de producție.
Actuala Directivă (UE) 2019/633 interzice la nivel comunitar 16 practici comerciale neloiale, între care plata cu întârziere, anularea comenzilor de produse perisabile în termen foarte scurt, modificarea unilaterală a contractelor și represaliile comerciale împotriva furnizorilor.
Achiziția sub costurile de producție nu apare însă în prezent ca o interdicție europeană generală pe „lista neagră”.
Tocmai aici ar putea apărea schimbarea cu impact direct asupra României.
O regulă comună ar reduce diferențele dintre fermierii din statele membre
Belgia, Franța, Italia și Spania au introdus deja forme naționale de protecție împotriva tranzacțiilor sub costurile de producție, potrivit analizei publicate de agrarheute.
Această abordare fragmentată creează însă o problemă într-o piață unică. Dacă un fermier dintr-un stat beneficiază de o protecție mai puternică decât unul din alt stat, cumpărătorii pot opera în condiții juridice diferite, deși produsele concurează pe aceeași piață europeană.
Pentru România, armonizarea ar putea conta în special în sectoarele în care producătorii sunt numeroși și dispersați, iar cumpărătorii sunt mai concentrați: cereale, lapte, carne, legume, fructe sau produse destinate procesării.
O regulă europeană unică ar elimina și o parte din ambiguitatea creată de existența unor formule naționale diferite pentru definirea costului de producție.
Problema României nu este doar prețul, ci și puterea de negociere
Cazul cerealelor arată de ce această discuție este relevantă pentru agricultura românească.
AGRONET.ro a arătat recent că, în săptămâna 17–23 august 2026, grâul de panificație era cotat la 221,24 euro/tonă FOB în Portul Constanța, dar la numai 186,75 euro/tonă plecare din siloz în Banat și 176,65 euro/tonă în Oltenia.
Diferența nu poate fi confundată automat cu o practică comercială neloială. Transportul, depozitarea, finanțarea, manipularea și riscul comercial au costuri reale.
Dar exemplul arată cât de mult depinde venitul fermierului de poziția sa în lanțul comercial și de capacitatea de a negocia momentul, locul și condițiile de vânzare.
În România, o regulă privind costul de producție ar avea valoare reală numai dacă fermierul ar avea și un reper verificabil, actualizat și suficient de precis pentru cultura, regiunea și perioada în care vinde.
Marea întrebare: cine și cum calculează costul de producție
Aici se află punctul dificil al viitoarei reforme.
Costul de producție nu este identic între două ferme și nici între două regiuni. Un producător care lucrează teren arendat, folosește irigații și are credite scumpe poate avea un cost foarte diferit față de o fermă fără datorii, cu teren propriu și producții mai mari la hectar.
De aceea, o eventuală interdicție europeană va avea nevoie de o metodă de calcul suficient de solidă pentru a putea fi aplicată în contracte și verificată de autorități.
Fairtrade Deutschland propune utilizarea unor calcule transparente și a unor valori de referință bazate pe costurile unei producții sustenabile. În România, legea actuală face deja trimitere la costul mediu de producție de pe piața relevantă și la statisticile oficiale europene.
O reformă comunitară ar putea obliga însă toate statele membre să folosească reguli comparabile, ceea ce ar face protecția mai previzibilă și ar limita diferențele de interpretare.
Din 2026, autoritățile naționale cooperează mai strâns
Uniunea Europeană a făcut deja un pas înainte în aplicarea regulilor. Regulamentul (UE) 2026/697, adoptat în martie, stabilește cooperarea între autoritățile naționale responsabile cu combaterea practicilor comerciale neloiale.
Această modificare contează pentru tranzacțiile care depășesc granițele unui singur stat membru. Un furnizor român poate vinde către un cumpărător din alt stat UE, iar lanțurile comerciale pot implica simultan mai multe jurisdicții.
Dacă interdicția achiziției sub costurile de producție va fi introdusă în viitoarea reformă, mecanismul de cooperare între autorități va deveni unul dintre instrumentele prin care regula ar putea fi aplicată și în relațiile comerciale transfrontaliere.
Pentru fermierii români, reforma ar putea conta mai mult decât pare
România are deja o legislație mai detaliată decât minimul prevăzut de actuala directivă europeană, însă o regulă comunitară privind prețurile sub cost ar schimba două lucruri importante.
Primul este uniformizarea. Fermierii și cumpărătorii din România ar opera după aceleași principii de bază ca cei din Franța, Spania, Germania sau Italia.
Al doilea este forța de negociere. Dacă un preț situat sub un cost de producție calculat după o metodologie recunoscută devine explicit o practică interzisă, reperul de cost nu mai este doar un argument economic al fermierului, ci poate deveni un criteriu juridic în relația comercială.
Pentru agricultura românească, aceasta este miza reală a reformei UTP: nu stabilirea administrativă a unui „preț corect” unic pentru toate fermele, ci transformarea costului de producție într-un reper mai puternic atunci când producătorul negociază cu un cumpărător mult mai mare.
