Poluarea agricolă cu azot costă UE între 68 și 182 de miliarde de euro anual, arată prima evaluare completă a Directivei privind nitrații, publicată de Comisia Europeană și prezentată de AGERPRES. Beneficiile atribuite directivei sunt estimate la 10–22 de miliarde de euro pe an, comparativ cu cheltuieli de aplicare de 2,8–3,1 miliarde de euro suportate anual de ferme și autorități.
Intervalul de 68–182 de miliarde de euro acoperă toate formele de poluare cu azot provenite din agricultură, nu doar depășirile concentrației de nitrați măsurate în apă. Evaluarea se referă la costuri pentru societate, inclusiv tratarea suplimentară a apei potabile și efectele asupra ecosistemelor, nu la o taxă sau la o cheltuială facturată direct fermierilor.
Costurile aplicării sunt mult sub beneficiile estimate
| Indicator la nivelul Uniunii Europene | Estimare anuală |
|---|---|
| Costul social al poluării agricole cu azot | 68–182 de miliarde de euro |
| Reducerea costurilor atribuită Directivei privind nitrații | 10–22 de miliarde de euro |
| Aplicarea directivei de către ferme și autorități | 2,8–3,1 miliarde de euro |
| Costurile suportate de ferme | Sub 1% din valoarea producției agricole a UE |
Beneficiile sunt estimate la un nivel de trei până la șapte ori mai mare decât cheltuielile de aplicare. Costurile cele mai ridicate sunt concentrate în regiunile cu poluare severă și sunt suportate în special de exploatațiile zootehnice intensive, unde cantitățile mari de dejecții cresc presiunea asupra solului și apelor. Comisia apreciază însă că, la nivel general, directiva nu a afectat competitivitatea sectorului zootehnic european.
Evaluarea consideră fertilizarea echilibrată una dintre măsurile cu eficiență economică și de mediu. Corelarea cantității aplicate cu necesarul culturii, azotul disponibil în sol, tipul îngrășământului și momentul administrării reduce pierderile fără să presupună automat diminuarea producției. Această abordare devine mai importantă și pentru costurile fermei, într-un context în care taxa suplimentară aplicată în UE îngrășămintelor azotate din Rusia și Belarus a crescut la 60 de euro pe tonă.
România: eutrofizarea rămâne problema principală
Fișa Comisiei Europene pentru România, bazată pe raportările pentru perioada 2020–2023, arată o reducere a ponderii punctelor cu risc de poluare cu nitrați. În același timp, procentul punctelor de monitorizare a apelor de suprafață clasificate drept eutrofe sau susceptibile de eutrofizare a crescut. (Environment)
| Indicator pentru România | Pondere în 2020–2023 | Față de perioada anterioară |
|---|---|---|
| Puncte de apă subterană cu cel puțin 50 mg/l sau cu 37,5–49,99 mg/l și tendință de creștere | 13,1% | minus 1,9 puncte procentuale |
| Puncte de apă de suprafață în aceleași categorii de risc | 0,9% | minus 0,3 puncte procentuale |
| Puncte de apă de suprafață eutrofe sau care pot deveni eutrofe | 54,7% | plus 2,9 puncte procentuale |
În cazul apelor subterane, 10,7% dintre punctele monitorizate au avut concentrații medii anuale de cel puțin 50 mg/l, iar alte 2,4% s-au situat între 37,5 și 49,99 mg/l și au prezentat o tendință de creștere. Cele mai mari ponderi ale punctelor din aceste categorii au fost înregistrate în Sud-Vest Oltenia, cu 22,5%, Nord-Est, cu 19,9%, și Sud-Est, cu 14,6%. (Environment)
În apele de suprafață, depășirile pragului de 50 mg/l au fost mult mai rare, fiind identificate în 0,6% dintre punctele monitorizate. Problema mai extinsă este eutrofizarea, provocată de acumularea nutrienților și dezvoltarea excesivă a algelor și plantelor acvatice. Cele mai mari ponderi ale punctelor eutrofe sau susceptibile de eutrofizare au fost raportate în Nord-Est, cu 75,6%, București-Ilfov, cu 73,3%, și Sud-Est, cu 64,7%. (Environment)
Procentele descriu punctele de monitorizare, nu ponderea teritoriului, volumul total al apei sau numărul gospodăriilor afectate. Comisia avertizează și că modificările rețelelor de monitorizare și ale metodologiilor pot îngreuna comparațiile între perioade. Densitatea rețelei din România este sub media UE atât pentru apele subterane, cât și pentru apele de suprafață. (Environment)
Reguli aplicate pe întreg teritoriul României
Directiva stabilește, pentru zonele vulnerabile, un plafon de 170 kg de azot pe hectar și pe an pentru azotul provenit din gunoi de grajd. De asemenea, obligă statele să reglementeze perioadele și condițiile în care pot fi aplicate îngrășămintele, distanțele față de cursurile de apă și capacitățile de depozitare a dejecțiilor. (Environment)
România a ales să aplice programul de acțiune cu măsuri obligatorii pe întreg teritoriul național. În perioada analizată, autoritățile au modificat prevederi referitoare la:
- perioadele în care fertilizarea este interzisă;
- regulile de aplicare a îngrășămintelor;
- benzile de protecție din apropierea cursurilor de apă;
- depozitarea gunoiului de grajd;
- perioada de păstrare a evidențelor din exploatație. (Environment)
Pentru ferme, respectarea acestor cerințe are legătură și cu accesul la plățile agricole. În practică, verificările APIA pot include planurile de fertilizare, registrele exploatației, depozitele de îngrășăminte și platformele pentru gunoiul de grajd. Documentele trebuie să corespundă situației din teren și modului în care sunt gestionate efectiv îngrășămintele organice și minerale. (agronet.ro)
Simplificarea este analizată, nu adoptată
Comisia Europeană consideră că există posibilități de reducere a sarcinilor administrative și de aplicare mai proporțională a măsurilor, fără diminuarea obiectivelor privind calitatea apei. Sunt vizate o mai bună coordonare a monitorizării, schimbul de practici și adaptarea regulilor la condițiile locale, la tehnologiile noi și la schimbările climatice.
Evaluarea nu modifică însă obligațiile actuale și nici nu reprezintă un angajament pentru o anumită schimbare legislativă. Pentru România, Comisia recomandă continuarea măsurilor împotriva eutrofizării, o cooperare mai strânsă între autoritățile din agricultură și apă, analizarea unor limitări privind fertilizarea cu fosfor și simplificarea procedurilor numai acolo unde rezultatele de mediu nu sunt afectate.
Pentru fermieri, concluzia practică este că regulile actuale privind fertilizarea, depozitarea gunoiului de grajd, benzile de protecție și evidențele rămân în vigoare. O eventuală reducere a birocrației va depinde de deciziile ulterioare ale Comisiei Europene și ale statelor membre, nu doar de publicarea evaluării.