
În acest articol
Șase județe nu aveau vaccin împotriva antraxului la momentul declarațiilor lui Viorel Andronie, președintele Colegiului Medicilor Veterinari, în emisiunea „Agricultura la Raport”. Potrivit informațiilor publicate de AGRO TV pe 9 octombrie, în alte 24 de județe imunizarea era încă în desfășurare, după aprovizionarea întârziată. Problema privește prevenirea unei boli care poate provoca moartea rapidă a animalelor și se poate transmite oamenilor.
În 30 de județe, campania nu era încheiată
Situația prezentată de Andronie arată diferențe mari între județe:
Stadiul vaccinării, potrivit declarațiilor | Număr de județe |
|---|---|
Campanie începută primăvara și finalizată | 11 |
Campanie începută mai târziu, încă în desfășurare | 24 |
Vaccin indisponibil pentru începerea imunizării | 6 |
Prin însumare, în 30 de județe campania nu era încheiată. Aceste cifre descriu stadiul administrativ al vaccinării, fără să indice numărul animalelor nevaccinate sau proporția efectivelor protejate. Județele cu vaccinarea în desfășurare au o situație diferită de cele în care lipsa dozelor împiedică începerea acțiunii.
Andronie a indicat lipsa bugetului, indisponibilitatea vaccinului și organizarea achizițiilor printre explicațiile posibile. El a insistat asupra planificării comenzilor, deoarece producătorii au nevoie de timp pentru fabricarea și livrarea cantităților solicitate. Declarațiile nu stabilesc însă cauza exactă a blocajului în fiecare județ.
Ce prevede programul oficial pentru vaccinarea anuală
Normele metodologice ANSVSA din 24 martie 2026, aprobate prin Ordinul nr. 358/2026, prevăd vaccinarea anticărbunoasă obligatorie a animalelor receptive o dată pe an, în intervalul de 12 luni de la ultima vaccinare, cu respectarea recomandărilor producătorului privind vârsta și starea fiziologică.
Pentru animalele care ies la pășunat, vaccinarea trebuie efectuată primăvara, înaintea scoaterii la pășune. Normele prevăd și vaccinări lunare de completare pentru animalele care nu aveau vârsta necesară sau nu au putut fi vaccinate la momentul campaniei.
Pentru evaluarea întârzierilor contează, așadar, atât livrarea dozelor, cât și data ultimei vaccinări a fiecărui animal. Sosirea vaccinului în județ nu înseamnă automat imunizarea tuturor efectivelor.
Vaccinul este suportat de stat, manopera de proprietar
Aceleași norme fac o distincție financiară relevantă pentru crescători: contravaloarea vaccinului contra antraxului se suportă din bugetul ANSVSA, în timp ce manopera vaccinării este în sarcina proprietarilor animalelor.
Lipsa dozelor și costul administrării sunt, prin urmare, probleme distincte. Regula de finanțare nu dovedește că plata manoperei a provocat întârzierile semnalate, dar trebuie cunoscută atunci când fermierii își programează vaccinarea efectivelor.
De ce riscul persistă chiar fără cazuri recente
Antraxul este provocat de bacteria Bacillus anthracis. Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor explică faptul că sporii pot supraviețui în mediu timp de decenii. Animalele se pot infecta prin ingerarea sporilor din sol sau furaje, iar boala poate reapărea la mult timp după un focar.
La rumegătoare, evoluția poate fi atât de rapidă încât animalul este găsit mort fără semne de boală observate anterior. Absența cazurilor recente nu elimină astfel necesitatea prevenției. O moarte subită nu confirmă singură antraxul, dar necesită evaluare veterinară.
Ce trebuie făcut când apare o suspiciune
Norma sanitară veterinară privind prevenirea și controlul antraxului stabilește măsuri pentru proprietari și persoanele care lucrează cu animalele:
- anunțarea urgentă a medicului veterinar, fără depășirea termenului de 24 de ore pentru îmbolnăviri sau mortalități suspecte;
- izolarea animalelor bolnave;
- păstrarea cadavrelor pe loc și împiedicarea contactului cu alte animale;
- interzicerea deschiderii și jupuirii cadavrelor;
- interzicerea sacrificării animalelor cu simptome și a consumului produselor provenite de la acestea;
- oprirea mișcărilor de animale în și din exploatație.
Aceeași normă prevede, pentru animalele vaccinate în cadrul completărilor, scoaterea la pășune după instalarea imunității, respectiv la 21 de zile de la vaccinare. Recuperarea întârzierii presupune astfel și respectarea perioadei necesare protecției, nu doar administrarea dozei.



