În acest articol
Cazul din Giurgiu arată o breșă între constatarea pagubei și verificarea recoltei, după ce Digi24 a relatat că firma familiei primarului din Găujani a primit 181.960 de lei pentru culturi declarate calamitate integral în 2024, dar a raportat ulterior producții de porumb și floarea-soarelui pe aceleași suprafețe. Banii au fost restituiți cu penalități după un control al Curții de Conturi.
Cazul nu dovedește existența unui fenomen generalizat, însă pune în discuție modul în care sunt corelate procesele-verbale de calamitate cu producțiile efectiv recoltate și comercializate. Pentru fermierii care au pierderi reale, orice suspiciune privind acordarea nejustificată a despăgubirilor poate duce la controale mai extinse, proceduri mai greoaie și întârzieri ale viitoarelor scheme de sprijin.
Daună totală în acte, producție de peste cinci tone la hectar
Firma familiei lui Ionel Ciocan exploatează peste 600 de hectare. În 2024, documentele de constatare au indicat un grad de afectare de 100% pentru:
- 154 de hectare de porumb;
- 25 de hectare de floarea-soarelui;
- 2,8 hectare de mazăre.
Pe baza acestor documente, societatea a primit despăgubiri de 181.960 de lei. Ulterior, ar fi fost declarate producții de 5,4 tone de porumb la hectar și 2,8 tone de floarea-soarelui la hectar pe suprafețele respective.
Primarul a susținut că anumite porțiuni mai joase ale tarlalelor au fost mai puțin afectate și au permis recoltarea. Explicația nu a fost acceptată de conducerea Direcției pentru Agricultură Giurgiu, iar directorul executiv al Asociației Producătorilor de Porumb din România a declarat pentru Digi24 că, în cazul unei calamități de 100%, producția ar trebui să fie nulă sau limitată la câteva sute de kilograme la hectar.
Informațiile disponibile nu includ procesele-verbale integrale, hărțile parcelelor sau documentele de producție și comercializare. Din acest motiv, articolul poate reda diferențele constatate de instituții și declarațiile părților, dar nu poate stabili independent suprafețele exacte de pe care a provenit fiecare cantitate.
Verificarea se oprește la procesul-verbal
Problema procedurală indicată de caz este lipsa unei verificări ulterioare între gradul de calamitate înscris în documente și producția raportată după recoltare.
Digi24 relatează că ordonanța prin care au fost acordate despăgubirile din 2024 nu prevedea explicit:
- verificarea producțiilor obținute ulterior;
- obligația beneficiarului de a declara recolta realizată;
- corelarea despăgubirii cu documentele de vânzare;
- recuperarea automată a sprijinului în cazul apariției unei producții incompatibile cu dauna declarată.
În lipsa unei asemenea legături, controlul a fost declanșat după ce Fiscul a identificat vânzarea unei părți din recoltă. Curtea de Conturi a solicitat restituirea banilor și a transmis Agenției Naționale de Integritate informații privind un posibil conflict de interese.
Această vulnerabilitate este relevantă și pentru schemele viitoare. AGRONET.ro a explicat că sprijinul propus pentru seceta din 2025 ar urma să fie calculat în funcție de gradul de afectare înscris în procesele-verbale. Pentru suprafețele calamitate între 90% și 100%, proiectul prevedea un plafon de 333 lei pe hectar, iar pentru procente mai mici, plata urma să fie redusă proporțional.
Dacă procesul-verbal rămâne principalul document pentru stabilirea sprijinului, calitatea constatării în teren și independența membrilor comisiei devin esențiale.
Participarea la verificarea propriei exploatații ridică problema conflictului de interese
Ionel Ciocan era funcționar în Primăria Găujani și membru al comisiei locale de constatare a pagubelor înainte de preluarea mandatului de primar. Potrivit materialului, el a participat inclusiv la verificarea culturilor exploatate de firma administrată de soția sa.
Curtea de Conturi a transmis cazul către Agenția Națională de Integritate, invocând existența unui posibil conflict de interese. O constatare definitivă aparține însă instituțiilor competente, iar informațiile disponibile nu indică o decizie finală a ANI.
Separarea membrilor comisiei de beneficiarii verificați este importantă nu doar juridic, ci și pentru credibilitatea sistemului. Atunci când o persoană cu legături patrimoniale participă la evaluarea propriei exploatații, orice proces-verbal rezultat devine vulnerabil la contestare, chiar dacă pierderile provocate de secetă sunt reale.
Extinderea controalelor poate afecta și fermierii corecți
În județul Giurgiu, peste 80% dintre culturile verificate în 2024 ar fi fost declarate calamitate integral. Curtea de Conturi a cerut Direcției Agricole să extindă verificările la beneficiarii despăgubirilor, însă conducerea instituției a susținut că nu dispune de documentele și atribuțiile necesare pentru compararea pagubelor cu producțiile realizate.
Această lipsă de competență procedurală lasă două riscuri:
- plățile necuvenite pot fi descoperite numai întâmplător sau prin controale fiscale;
- fermierii eligibili pot ajunge supuși unor verificări generale din cauza unor cazuri individuale.
Pentru schemele de despăgubire, o soluție administrativă ar necesita corelarea datelor dintre direcțiile agricole, APIA, ANAF și documentele de valorificare a producției. O astfel de verificare ar trebui să țină cont și de situațiile în care o parcelă este afectată neuniform, fără a transforma simpla existență a unei recolte într-o dovadă automată de fraudă.
Despăgubirile mici fac și mai importantă protejarea bugetului
Sprijinul propus pentru seceta din 2025 reprezenta aproximativ 5% din costurile tehnologice estimate pentru porumb și floarea-soarelui. Pentru fermierii cu pierderi reale, suma nu acoperă nici cheltuielile efectuate, nici venitul pierdut.
Într-un buget limitat, acordarea unei despăgubiri necuvenite reduce indirect resursele disponibile pentru exploatațiile afectate. În același timp, controalele prost concepute pot bloca plățile și pot pune o sarcină administrativă suplimentară asupra tuturor beneficiarilor.
Cazul din Găujani indică astfel o problemă mai largă decât restituirea unei sume de 181.960 de lei: sistemul are nevoie de reguli care să verifice coerent diferența dintre o cultură declarată distrusă integral și o producție comercializată ulterior, fără a porni de la prezumția că fiecare fermier care a recoltat o cantitate redusă a primit nelegal sprijinul.
