În acest articol
O găleată cu tetină, un biberon sau un tub folosit la comun poate muta contaminarea între boxele de viței. Separarea echipamentului, curățarea temeinică și un traseu de lucru din zona curată către cea cu risc mai mare sunt măsuri de biosecuritate aplicabile zilnic.
Într-un adăpost cu viței alăptați artificial, aceeași găleată nu este doar un vas: poate deveni veriga care leagă două boxe. Riscul crește când gălețile, tetinele, biberoanele sau tuburile sunt mutate dintr-o boxă în alta fără curățare completă, mai ales dacă există viței cu fecale moi, apetit redus ori stare generală schimbată. Observația nu stabilește cauza îmbolnăvirii, dar arată că fluxul de lucru merită verificat imediat.
Ce se vede în fermă și ce trebuie verificat
Găleți fără marcaj, folosite succesiv la mai mulți viței sau în mai multe boxe.
Tetine lăsate în găleți murdare, fisurate, lipicioase, cu depuneri de lapte ori greu de curățat în zona de contact.
Tuburi de administrare păstrate la comun, fără separare între utilizarea la viței nou-născuți și cea la viței bolnavi sau izolați.
O singură perie, o singură chiuvetă ori un singur suport pentru echipament curat și echipament nespălat.
Găleți puse una în alta înainte de uscarea completă sau păstrate pe podea, lângă dejecții și apă murdară.
Lucrătorul începe hrănirea într-o boxă cu probleme digestive și apoi merge direct la vițeii fără semne de boală.
Aceste situații indică un risc operațional, nu un diagnostic. Diareea la viței poate avea cauze diferite, iar aspectul fecalelor singur nu spune ce agent este implicat. În schimb, echipamentul comun și materia organică rămasă pe suprafețe sunt puncte concrete care pot fi corectate fără a aștepta un rezultat de laborator.
Separă echipamentul după boxă sau grupă
Cea mai ușor de aplicat măsură este inventarierea. Stabilește câte găleți, tetine, biberoane, tuburi, perii și suporturi există, apoi atribuie-le unei boxe, unei grupe de vârstă sau unei zone. Marcajul poate fi simplu și vizibil: culoare, număr de boxă sau simbol. Important este ca fiecare om care intră la viței să înțeleagă dintr-o privire ce echipament rămâne în acea zonă.
Păstrează separat echipamentul vițeilor sănătoși de cel utilizat în boxa de izolare.
Nu muta tetina sau găleata din boxa unui vițel cu semne digestive către alt vițel înainte de curățare, dezinfectare când este cazul și uscare.
Dacă echipamentul trebuie totuși împărțit, folosește-l întâi la vițeii fără semne de boală, apoi la cei cu risc mai mare; vițeii izolați se hrănesc la final.
Păstrează tuburile și accesoriile de administrare într-un loc curat, ferit de praf, umezeală și contact cu pardoseala.
Înlocuiește componentele deteriorate sau cu suprafețe rugoase, greu de spălat.
În practică, separarea nu trebuie să însemne neapărat o cameră nouă. Poate începe cu un raft clar împărțit, cârlige pentru echipamentul uscat și un circuit scris pe scurt la zona de hrănire.
Fluxul de spălare: întâi îndepărtezi murdăria, apoi igienizezi
Laptele rămas, pelicula grasă și murdăria vizibilă pot împiedica acțiunea corectă a unui dezinfectant. De aceea, curățarea nu se reduce la o clătire rapidă. Îndepărtarea reziduurilor, frecarea zonelor greu accesibile, clătirea și uscarea sunt părți ale aceluiași proces. Echipamentul trebuie lăsat să se usuce complet într-un spațiu curat, nu stivuit umed și nu pus cu gura în jos pe o podea murdară.
Amenajează, pe cât posibil, o zonă distinctă pentru echipamentul murdar și una pentru echipamentul gata de utilizare.
Golește și clătește gălețile, tetinele și tuburile imediat după folosire, astfel încât reziduurile să nu se usuce pe suprafețe.
Curăță mecanic toate suprafețele, inclusiv interiorul tetinelor și al tuburilor, cu ustensile destinate acestui scop.
Aplică numai produse adecvate contactului cu echipamentele de hrănire, conform etichetei și indicațiilor medicului veterinar sau ale responsabilului tehnic din fermă.
Respectă clătirea, timpul de contact și uscarea prevăzute de eticheta produsului. Nu presupune că un produs folosit pentru pardoseli este potrivit și pentru echipamentul de alăptare.
Depozitează echipamentul curat astfel încât să nu poată fi recontaminat de praf, stropi, dejecții sau dăunători.
Pentru roți de lucru clare, separă și peria de spălat pentru echipamentul vițeilor de peria folosită la pardoseală, cizme sau alte suprafețe murdare. Periile trebuie și ele curățate, uscate și înlocuite când nu mai pot fi igienizate eficient.
Când apare diareea în grupă
Dacă observi mai mulți viței cu fecale anormale, deshidratare aparentă, apetit redus, stare abătută sau mortalitate, tratează situația ca pe un semnal de risc pentru întregul flux de lucru. Izolează practic vițeii afectați conform organizării fermei, hrănește-i și manevrează-i după restul grupei și oprește folosirea în comun a găleților, tetinelor și tuburilor până la clarificarea procedurii.
O verificare scurtă la final de serie
Numără echipamentele și verifică dacă fiecare are zonă sau grupă alocată.
Inspectează tetinele, capacele, tuburile, perii și suporturile pentru fisuri, depuneri și umezeală persistentă.
Verifică dacă traseul de lucru începe la vițeii mai vulnerabili, dar fără semne de boală, și se termină la boxa de izolare.
Notează cine spală echipamentul, unde îl lasă la uscat și ce se întâmplă când apare un vițel cu semne digestive.
Revizuiește curățarea dintre serii și înainte de introducerea unor viței noi în boxe.
Subiectul este important în orice lună a anului. În România, perioadele reci și umede pot complica menținerea echipamentelor uscate, iar în perioadele cu fătări concentrate crește presiunea asupra rutinei de hrănire. Tocmai de aceea, circuitul echipamentelor trebuie stabilit înainte ca numărul de viței sau volumul de muncă să crească.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
