În acest articol
Rasa Bazna a fost salvată de la dispariție prin căutări în sate și zone izolate, după ce, în urmă cu peste două decenii, în România mai existau doar câteva exemplare răspândite prin gospodării. Povestea refacerii unuia dintre cele mai valoroase patrimonii genetice din zootehnia românească este prezentată de Radio România Antena Satelor.
Medicul veterinar Ioan Cleja, în prezent președintele Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna, spune că a început căutările într-o perioadă în care nu exista un program organizat pentru conservarea rasei. Convins că porcul Bazna risca să dispară, a mers luni la rând prin târguri de animale și gospodării din județele Alba, Sibiu, Mureș și Hunedoara, încercând să identifice ultimele exemplare autentice.
Primele exemplare au fost găsite după luni de căutări
Primul succes a venit după aproximativ șase luni, când într-o gospodărie a fost identificat un vier Bazna provenit din părinți de rasă pură. Descoperirea a fost esențială pentru refacerea efectivului, deoarece existența masculilor era decisivă pentru continuarea reproducției.
În anii următori au fost identificate aproximativ 70 de animale, iar nucleul de reproducție a fost construit pornind de la zece scroafe și trei vieri, care au stat la baza programului de conservare.
Animale izolate în gospodării greu accesibile
Unele dintre exemplarele rasei au fost găsite în gospodării aflate în zone montane greu accesibile. Într-un astfel de caz, drumul spre o gospodărie izolată din zona localității Pui a necesitat traversarea muntelui, iar transportul animalelor s-a dovedit aproape imposibil din cauza lipsei unor căi de acces.
Animalele descoperite prezentau și efectele izolării genetice. Unele exemplare de aproximativ doi ani cântăreau doar 70 de kilograme, după generații succesive de împerecheri între animale înrudite și o alimentație bazată în principal pe fân și cantități reduse de cereale.
De ce a ajuns rasa aproape de dispariție
Rasa Bazna s-a format începând din anul 1872, în localitatea Bazna din județul Sibiu, prin încrucișarea scroafelor Mangalița cu vieri Berkshire.
Cunoscut drept „porcul cu brâu”, datorită benzii albe care înconjoară partea din față a corpului, Bazna a fost apreciat pentru rezistență, adaptarea la sistemele extensive de creștere și calitatea cărnii.
Dezvoltarea fermelor industriale a redus însă interesul pentru această rasă. Comparativ cu hibrizii comerciali, porcii Bazna cresc mai lent, au un spor zilnic inferior și un număr mai redus de purcei la fătare, ceea ce le diminuează competitivitatea în sistemele intensive de producție.
Gustul cărnii rămâne principalul atu
Potrivit lui Ioan Cleja, principalul avantaj al rasei rămâne calitatea cărnii.
„Gustul este factorul care menține cel mai mult rasa aceasta în viață.”
Carnea este apreciată pentru marmorare, frăgezime și aromă, însă costurile de producție sunt mai ridicate deoarece animalele au nevoie de o perioadă mai lungă de creștere. În plus, crescătorii întâmpină dificultăți în valorificarea întregii carcase, cererea fiind concentrată asupra unor piese precum ceafa sau cotletul.
Testele genetice protejează autenticitatea rasei
După refacerea efectivelor, accentul s-a mutat pe conservarea purității genetice. Asociația Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna utilizează teste de genotipare pentru animalele cu pedigree, astfel încât exemplarele autentice să poată fi diferențiate de metiși.
Verificarea genetică urmărește atât păstrarea patrimoniului zootehnic românesc, cât și protejarea crescătorilor care comercializează animale și produse provenite din rasa Bazna.
La mai bine de două decenii de la primele căutări, rasa Bazna este prezentă din nou în exploatații din mai multe județe, iar programul de conservare a contribuit la evitarea dispariției uneia dintre cele mai cunoscute rase autohtone de porci.
