În acest articol
Crustele groase din urechea unui iepure trebuie privite ca un semnal de control, nu ca o problemă de rezolvat prin smulgere. Dacă sunt asociate cu scărpinat și scuturatul capului, pot fi compatibile cu râia auriculară, însă cauza trebuie confirmată de medicul veterinar.
La iepure, o crustă brună din ureche nu este „murdărie” de curățat cu mâna. În râia auriculară, produsă de acarianul Psoroptes cuniculi, se pot forma depozite groase, aderente, iar pielea de dedesubt poate fi iritată, fără păr și foarte sensibilă. Smulgerea crustelor înainte de examinare este dureroasă și poate produce traumă locală. În plus, aspectul urechii singur nu stabilește cauza: confirmarea aparține medicului veterinar.
Ce poate observa crescătorul
Începutul poate fi discret, mai ales dacă modificările sunt mai adânc în canalul extern. La controlul zilnic, fermierul poate observa scărpinat repetat la ureche, scuturatul capului, roșeață, umflare sau cruste brune în urechea externă. Uneori este afectată doar o ureche. În formele mai avansate, iepurele poate deveni agitat, poate ține urechea lăsată ori poate avea crustă și pe cap sau gât, după scărpinat și toaletare.
Observația din teren nu înseamnă diagnostic
Crustele și scuturatul capului pot orienta atenția spre acarieni auriculari, dar nu confirmă automat Psoroptes cuniculi. Medicul veterinar examinează canalul urechii și poate verifica microscopic crustele sau un exsudat auricular. Această etapă ajută la diferențierea infestării de alte probleme ale urechii, inclusiv inflamații ori infecții care pot necesita o abordare diferită.
Nu smulgeți crustele
Nu desprindeți cu degetele, penseta sau alte obiecte crustele lipite de ureche și nu răzuiți canalul auricular. Crusta poate fi prinsă de o zonă inflamată, iar manevra poate fi foarte dureroasă pentru iepure. Nu introduceți empiric lichide, uleiuri sau medicamente în ureche înainte de recomandarea medicului veterinar. Păstrați iepurele calm și solicitați examinarea lui cât mai repede.
Cum se poate răspândi în efectiv
Psoroptes cuniculi se transmite în principal prin contact direct între iepuri. Acarienii pot persista și în afara gazdei pentru o perioadă, astfel că solzii și crustele căzute, așternutul, cuștile sau obiectele folosite în comun pot contribui la recontaminare. Riscul crește când iepurii sunt ținuți foarte aproape unul de altul sau când un animal nou este introdus fără o perioadă de observare.
Măsuri prudente până la consult
Dacă apare suspiciunea, limitați contactul direct al iepurelui cu ceilalți până la indicația specialistului și folosiți separat ustensilele de manipulare și îngrijire. Îndepărtați așternutul vizibil contaminat, curățați spațiul și obiectele conform procedurilor sigure pentru animale și evitați mutarea repetată ori manipularea dureroasă a iepurelui. Verificați vizual și celelalte animale, fără a le trata preventiv după ureche.
Când este nevoie de medic veterinar fără amânare
Iepurele are cruste groase, aderente, durere evidentă sau se scarpină insistent.
Se observă miros neplăcut, secreții, umflare importantă ori răni produse prin scărpinat.
Apar cap înclinat, dezechilibru, apatie, scăderea consumului de furaj sau slăbire.
Sunt afectați mai mulți iepuri ori semnele apar după aducerea unor animale noi.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
