
În acest articol
Pe măsură ce vremea se răcește, șoarecii și șobolanii pot căuta adăpost în jurul buncărelor, depozitelor de furaje și pereților adăpostului. Înainte de iarnă, o inspecție atentă a golurilor, a furajului vărsat și a apei accesibile ajută la protejarea efectivului de porci, a furajelor și a clădirilor.
Toamna, excrementele, urmele de ros sau furajul împrăștiat lângă buncăre nu trebuie trecute cu vederea. Ele arată că zona merită verificată: rozătoarele pot compromite furajele, pot murdări spațiile de hrană și pot afecta clădirile. În fermele de porci, obiectivul imediat este oprirea accesului la hrană, apă și adăpost, înainte ca activitatea să crească spre iarnă.
Ce se vede în teren nu este un diagnostic
Excrementele, urmele de ros, ambalajele deteriorate, urmele de picioare în praf sau pământ și găurile de la baza pereților sunt semne de activitate posibilă. Ele nu confirmă o boală în efectiv și nu arată singure dimensiunea problemei. Folosiți-le ca punct de plecare pentru inspecția clădirii, a furajelor și a traseelor dintre exterior, depozit și zona animalelor.
Marcați pe o schiță poziția fiecărui semn, data, zona și direcția probabilă de deplasare.
Verificați la baza buncărelor, silozurilor, ușilor, porților, pereților, gurilor de ventilație și în jurul trecerilor pentru țevi sau cabluri.
Căutați fisuri, rosturi deteriorate, praguri care nu închid bine și spații rămase în jurul instalațiilor.
Uitați-vă după urme repetate pe lângă stive de paleți, utilaje nefolosite, lemn, plastic sau alte materiale depozitate lângă clădire.
Separați pe hartă zonele cu acces la furaj, la apă și la adăpost; acestea sunt punctele care trebuie corectate cu prioritate.
Cartarea breșelor: de unde intră și unde găsesc resurse
Nu este suficient să fie observată o gaură. Urmăriți legătura dintre ea și resursele disponibile: furaj căzut la încărcare, resturi în jurul hrănitorilor, apă care băltește, saci desfăcuți sau un colț ferit de vânt plin cu materiale. O breșă de la exterior poate deveni traseu spre depozit dacă întâlnește pe drum hrană și loc de ascuns.
Închideți mai întâi accesul fizic. Reparațiile trebuie să fie rezistente la ros și adaptate structurii: protejarea golurilor, etanșarea zonelor deteriorate și aducerea ușilor sau pragurilor la o închidere corectă. După reparație, verificați dacă mai apar semne proaspete în aceeași zonă; astfel vedeți dacă traseul a fost întrerupt sau dacă există o altă intrare.
Furajele și apa: eliminați recompensa
Păstrați furajele în spații curate, uscate, acoperite și închise, astfel încât accesul rozătoarelor și al altor animale să fie limitat. Strângeți prompt furajul vărsat, inclusiv cel de lângă buncăre, melci, transportoare și hrănitori. Verificați totodată pierderile de apă, adăpătorile care curg și băltirile de lângă clădiri.
Nu lăsați saci desfăcuți sau furaj degradat în zone accesibile.
Îndepărtați paleții, lemnul, deșeurile și utilajele abandonate lipite de pereții adăpostului.
Păstrați culoarele de inspecție libere, pentru ca urmele noi să fie observate ușor.
Curățați regulat zonele unde se manipulează furajul și controlați pierderile din instalații.
Nu mutați materiale sau furaje suspect contaminate spre zona porcilor fără o evaluare a riscului în fermă.
Măsuri proporționale, fără improvizații
În biosecuritate, prevenția începe cu excluderea fizică și curățenia. Cadrul european pentru sănătatea animală include protecția fizică, curățenia și controlul rozătoarelor printre măsurile care se aleg în funcție de specie, producție și risc. Evitați otrăvurile improvizate, momeala expusă, metodele care pot pune în pericol porcii, animalele nețintă, oamenii sau furajele.
Când trebuie anunțat specialistul
Contactați medicul veterinar dacă observați activitate repetată în apropierea porcilor sau a furajelor, contaminare evidentă a spațiilor de hrană, deteriorări extinse ale clădirii ori schimbări neobișnuite ale stării efectivului. Rozătoarele și urmele lor nu permit stabilirea unui diagnostic pentru animale. Medicul veterinar poate evalua riscul pentru efectiv și poate integra măsurile necesare în planul de biosecuritate al fermei.
O reușită ușor de verificat înainte de iarnă
La finalul inspecției, fiecare punct de pe hartă ar trebui să aibă un responsabil, o acțiune și o reverificare: gol reparat, furaj vărsat îndepărtat, apă accesibilă eliminată sau material care oferea ascunziș mutat. Comparați apoi apariția urmelor noi cu schița inițială. Scăderea semnelor după corectarea breșelor arată că măsurile preventive funcționează, fără a transforma observațiile din teren într-un diagnostic.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.



