În acest articol
Goji românesc are deja soiuri, pepiniere și infrastructură de colectare, însă trecerea de la cultură de nișă la producție comercială mai largă depinde de organizarea unui lanț care să lege materialul săditor, cultivatorii, colectarea și procesarea. Adrian Nicolae, fondator Goji Bio Brașov și președinte al Asociației Naționale a Producătorilor de Goji, spune pentru Ziarul Financiar că organizația caută parteneri pentru un proiect integrat care să ajungă până la producția de alimente finite și liofilizare.
Miza nu mai este doar demonstrarea faptului că goji poate fi cultivat în România. Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură pentru 2026 include șase soiuri de goji: Anto, Bucur, Erma, Kronstadt, Sara și Transilvania. Kronstadt a fost înregistrat în 2019, iar Anto în 2021, cele două fiind soiurile asociate proiectului Goji Bio Brașov.
Această bază genetică este mai largă decât cele două soiuri dezvoltate în cadrul proiectului de la Brașov. Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București prezintă, de exemplu, soiul Bucur cu o productivitate de 2,5–3 kg de fructe pe plantă, iar soiul Sara are fructe mai mari, de circa 0,5–0,6 grame, destinate în special consumului în stare proaspătă.
De la Brașov la Călărași: cum arată infrastructura construită până acum
Goji Bio Brașov indică în prezent pepiniera la Codlea, județul Brașov, cu acces din șoseaua Codlea–Hălchiu. Proiectul prezintă separat o plantație-model în comuna Augustin, tot în județul Brașov. Istoria afacerii a început cu o plantație ecologică de 2,5 hectare, iar experiența primilor ani a arătat cât de importantă este adaptarea amplasamentului și a solului la cerințele culturii.
Nicolae relatează că prima plantație a întâmpinat probleme din cauza unui sol cu pH în jur de 4, insuficient pentru dezvoltarea urmărită. Cercetări realizate în România indică pentru Lycium barbarum o zonă favorabilă de pH de aproximativ 6,6–8,2 și necesitatea unui sol bine drenat. Planta poate tolera perioade moderate de secetă, dar producția depinde de menținerea unei rezerve suficiente de apă în sol.
Lanțul construit în jurul culturii continuă la Frumușani, județul Călărași, unde Asociația Națională a Producătorilor de Goji prezintă un centru de colectare realizat printr-o investiție de peste 300.000 de euro. Centrul dispune, potrivit asociației, de echipamente pentru sortare, ambalare și etichetare, precum și de un tunel pentru congelare rapidă, cu o capacitate de procesare de câteva tone pe zi.
În interviul acordat ZF, Adrian Nicolae spune că acest centru a comercializat timp de doi ani tone de fructe către hipermarketuri, activitatea fiind ulterior afectată de pandemie. Proiectul pe care asociația încearcă acum să îl dezvolte merge mai departe decât simpla colectare și urmărește integrarea producției cu procesarea, inclusiv prin liofilizare.
Materialul săditor nu mai este principala problemă
Unul dintre avantajele față de perioada de început este disponibilitatea materialului săditor produs în România. Goji Bio Brașov afirmă că a produs până acum aproximativ 500.000 de butași și că a contribuit la înființarea a peste 800 de culturi în România și în alte țări. Aceste valori provin de la producător și nu reprezintă o statistică națională oficială.
Un centralizator al ofertelor pepinierelor, actualizat la 12 februarie 2026, indica pentru pepiniera din Codlea un stoc cumulat de 110.000 de plante Kronstadt, cu prețuri afișate de 15 și 25 de lei/bucată, în funcție de categoria materialului. Aceste prețuri se referă exclusiv la plante și nu pot fi tratate drept cost complet de înființare a unei plantații.
Adrian Nicolae estimează în schimb, în interviul ZF, că investiția pentru o cultură de 1.000 de metri pătrați poate fi de aproximativ 5.000–6.000 de lei și consideră că suprafețele de până la 5.000 de metri pătrați pot fi gestionate în familie. Valoarea reprezintă estimarea cultivatorului și trebuie raportată la densitatea plantării și la echiparea concretă a exploatației.
Prezența proiectului a fost construită în timp și prin canale sociale. Canalul public YouTube Daily Goji, asociat Goji Bio Brașov, conține filmări din plantațiile și pepiniera de la Codlea și materiale despre cultura de goji publicate în ultimii ani.
România are șase soiuri de goji în Catalogul oficial din 2026
Dezvoltarea soiurilor locale reprezintă una dintre diferențele importante față de începuturile culturii comerciale.
Soi | Anul înregistrării |
|---|---|
Erma | 2017 |
Kronstadt | 2019 |
Bucur | 2020 |
Sara | 2020 |
Anto | 2021 |
Transilvania | 2017 |
Catalogul oficial pentru 2026 nu mai include soiul Kirubi între soiurile active, astfel că numărul actual este de șase.
Cercetarea românească a documentat deja cultura în mai multe regiuni. Un studiu privind genotipurile românești de Lycium menționează plantații comerciale sau produse asociate culturii în județe precum Bihor, Brașov, Călărași, Cluj, Constanța, Dâmbovița, Hunedoara, Prahova, Satu Mare, Sibiu și Vaslui.
Acest lucru susține ideea că problema extinderii nu mai poate fi redusă la întrebarea dacă planta se adaptează în România.
Piața și procesarea rămân blocajul principal
AGRONET.ro a analizat deja, în septembrie, dificultatea culturilor de nișă de a trece de la exploatații mici la volume suficiente pentru comerțul organizat și export. În cazul goji, problema este cu atât mai importantă cu cât fructele pot fi valorificate în forme foarte diferite: proaspete, congelate, uscate, liofilizate, sub formă de pudră, suc sau alte produse procesate.
China rămâne principalul producător mondial, iar o analiză științifică publicată în 2023 estima că Asia concentra 71,2% din producția mondială de goji, în timp ce Europa reprezenta numai 1,3%. Studiul menționează România printre țările europene unde cultura s-a extins.
Afirmația prezentată în interviul ZF potrivit căreia 98% dintre fructele de goji consumate în Europa provin din Asia nu poate fi comparată direct cu această statistică de producție. Goji nu beneficiază de o categorie vamală suficient de distinctă în toate bazele comerciale pentru a deriva simplu o cotă europeană actuală de import. Pentru piață, rămâne însă relevant faptul că producția asiatică domină puternic oferta mondială.
Pentru cultivatorii români, proiectul propus de asociație încearcă tocmai să rezolve problema dintre plantație și cumpărător. Materialul săditor și experiența agronomică există deja, iar România are șase soiuri înscrise în Catalogul oficial. Următoarea etapă este formarea unor volume constante și a unei infrastructuri capabile să colecteze, păstreze și transforme fructele în produse cu termen mai lung de comercializare.
În această logică, liofilizarea poate avea un rol important: reduce dependența de fereastra scurtă de comercializare a fructului proaspăt și permite obținerea unor produse care pot fi transportate și păstrate mai ușor. Pentru o eventuală extindere la export, diferența o va face însă capacitatea producătorilor de a furniza cantități constante, trasabile și standardizate, nu doar posibilitatea tehnică de a cultiva goji pe suprafețe mici.
