În acest articol
Guyana este singura țară autosuficientă în toate cele șapte grupe alimentare analizate într-un studiu realizat pentru 186 de state. China și Vietnam produc cantități suficiente pentru șase categorii, în timp ce majoritatea statelor depind de comerț pentru a asigura populației o alimentație diversificată.
Cercetarea, publicată în 2025 în revista Nature Food, compară producția alimentară națională din 2020 cu necesarul stabilit prin dieta Livewell. Cele șapte categorii analizate sunt fructele, legumele, lactatele, peștele, carnea, leguminoasele împreună cu nucile și semințele, respectiv alimentele de bază bogate în amidon.
Doar una din șapte țări acoperă cel puțin cinci categorii
Din cele 186 de state analizate, numai Guyana produce suficient pentru a acoperi necesarul intern în toate cele șapte grupe. China și Vietnam ajung la șase categorii, iar numai una din șapte țări este autosuficientă în cel puțin cinci grupe alimentare.
La polul opus, peste o treime dintre state produc suficient pentru cel mult două categorii. Afganistan, Emiratele Arabe Unite, Irak, Macao, Qatar și Yemen nu își acoperă necesarul din producția internă în niciuna dintre grupele analizate.
Rezultatele diferă considerabil între regiuni. Țările europene și sud-americane se regăsesc mai frecvent în categoria statelor care acoperă cel puțin cinci grupe, în timp ce dependența de importuri este mai accentuată în Africa de Vest, zona Caraibelor și statele din Golf.
Autosuficiența nu înseamnă că Guyana nu importă alimente
Indicatorul folosit de cercetători arată dacă producția națională ar putea acoperi consumul recomandat pentru populație. El nu demonstrează că o țară nu importă alimente, că întreaga producție ajunge pe piața internă sau că distribuția asigură accesul tuturor locuitorilor la o dietă echilibrată.
Producția suficientă la nivel național nu elimină nici diferențele regionale, pierderile din lanțul alimentar, risipa ori problemele de acces economic. Studiul măsoară capacitatea de producție raportată la necesarul alimentar, nu independența comercială totală.
Această distincție este importantă și pentru statele cu producții agricole mari. O țară poate exporta cereale, carne sau lactate și, simultan, să depindă de importuri pentru fructe, legume, pește ori alte categorii necesare unei alimentații diversificate.
Comerțul alimentar rămâne esențial
Niciuna dintre uniunile economice analizate nu produce suficiente legume pentru întreaga populație. Consiliul de Cooperare al Golfului își acoperă necesarul numai la carne, iar grupările regionale analizate din Africa de Vest și Caraibe ajung la două categorii.
În același timp, cercetătorii au identificat o concentrare ridicată a importurilor. Pentru multe produse, mai mult de jumătate din cantitatea cumpărată din exterior provine de la un singur partener. Întreruperea livrărilor în urma unui conflict, a unui fenomen meteorologic extrem sau a unei restricții comerciale poate afecta rapid aprovizionarea.
Autorii consideră că soluția nu este eliminarea comerțului, ci diversificarea furnizorilor și consolidarea producției interne acolo unde există deficite. Cooperarea internațională rămâne necesară pentru accesul la o dietă sănătoasă, dar dependența de o singură origine comercială mărește vulnerabilitatea.
Pentru Uniunea Europeană, securitatea alimentară este legată tot mai mult de menținerea capacității de producție. AGRONET.ro a prezentat schimbarea de abordare a Comisiei Europene față de zootehnie, sector considerat important pentru aprovizionare, competitivitate și autonomia strategică.
