În acest articol
România importă de peste 13 ori mai mult pește decât produce în acvacultură, iar fermele locale spun că întâmpină tot mai multe probleme în găsirea cumpărătorilor. Importurile de pește și preparate din pește au ajuns la 130.000–140.000 de tone, în timp ce producția românească de acvacultură a coborât la aproximativ 9.500 de tone, arată datele RomFish prezentate de Ziarul Financiar.
Dezechilibrul apare într-o piață în care consumul crește. Cantitatea de pește consumată în România a ajuns la 9,3 kilograme pe locuitor pe an, față de 6,4 kilograme la reperul anterior indicat de sursă, o creștere de aproximativ 45%. Cererea mai mare nu s-a tradus însă într-o extindere a producției interne, iar o parte tot mai importantă a pieței este acoperită prin importuri.
O fermă de 300 de tone spune că nu are desfacerea asigurată
Gheorghe Nistor, inginer piscicol și proprietar al Piscicola Botoșani, produce crap, novac, sânger și caras pentru consum, dar și material pentru popularea altor exploatații. Ferma are 820 de hectare, dintre care 725 de hectare de luciu de apă, împărțite în peste 30 de bazine.
Producția ajunge la aproximativ 300 de tone de pește. Raportată la cele 9.500 de tone indicate de RomFish pentru acvacultura românească, cantitatea fermei din Botoșani reprezintă aproximativ 3% din volumul național menționat.
Problema principală nu este însă capacitatea de producție, ci vânzarea.
„Nu avem asigurată desfacerea. Lucrăm cu lanțuri de pescării și marile hipermarketuri, dar competiția făcută de peștele de import, din Bulgaria, Turcia, Grecia, Ungaria sau Cehia, este tot mai mare dat fiind prețul cu care intră pe piața locală.”
Situația descrisă de producător arată o vulnerabilitate importantă a sectorului: chiar și fermele piscicole care operează sute de hectare și au acces la marile rețele comerciale se confruntă cu presiunea prețurilor produselor aduse din afara țării.
Importurile au urcat la 130.000–140.000 de tone
RomFish estimează că România importă în prezent între 130.000 și 140.000 de tone de pește și preparate din pește, după ce în anii anteriori volumul era de aproximativ 100.000 de tone.
Creșterea până la limita superioară a intervalului actual ar însemna cu aproximativ 40% mai mult față de reperul de 100.000 de tone.
Ca ordin de mărime, raportul dintre cele 130.000–140.000 de tone importate și cele 9.500 de tone obținute în acvacultura internă este de aproximativ 14 la 1. Cele două categorii nu sunt însă complet identice: importurile includ și preparate din pește, în timp ce cifra producției interne citată de RomFish se referă la acvacultură.
Organizația arată că România cumpără din exterior inclusiv specii care pot fi crescute în fermele piscicole locale, precum crapul, carasul, sângerul și novacul.
Producția de acvacultură a coborât la 9.500 de tone
România are aproximativ 500 de fermieri piscicoli, iar Moldova este indicată de RomFish drept principala regiune furnizoare de pește provenit din acvacultură.
Producția națională s-a redus la circa 9.500 de tone, după niveluri de 10.000–11.000 de tone anual menționate pentru anii precedenți. Diferența față de perioada de dinainte de 1990 este mult mai mare: sectorul ajunsese atunci la un vârf de peste 50.000 de tone.
La 9.500 de tone, producția actuală de acvacultură reprezintă mai puțin de o cincime din acel vârf istoric.
Această evoluție contrastează cu creșterea consumului. Piața internă absoarbe mai mult pește, însă extinderea cererii este acoperită în mare parte din exterior, nu printr-o creștere corespunzătoare a fermelor românești.
Investițiile nu rezolvă singure problema accesului la piață
Sectorul beneficiază în 2026 și de programe de sprijin. AGRONET.ro a prezentat apelul de 14,28 milioane de euro pentru serviciile de mediu furnizate de fermele de acvacultură, deschis de Ministerul Agriculturii la 24 iulie 2026. Schema vizează exploatațiile în ape dulci care funcționează în sisteme extensive sau semi-intensive și îndeplinesc condițiile stabilite prin ghid.
Problema desfacerii ridicată de Piscicola Botoșani arată însă că finanțarea producției reprezintă numai o parte a ecuației economice. O fermă trebuie să poată vinde constant peștele obținut, să intre în rețele comerciale și să concureze cu mărfurile importate la nivel de preț, logistică și continuitatea livrărilor.
Aceeași problemă apare și în discuțiile despre viitorul sectorului. România a cerut la nivel european un program dedicat tinerilor care intră în pescuit și acvacultură, iar AGRONET.ro a arătat că viabilitatea economică și accesul la piață sunt esențiale alături de finanțare și autorizare.
Pentru fermele existente, cifrele actuale descriu miza imediată: România consumă mai mult pește, dar producția internă de acvacultură scade, în timp ce importurile au trecut de 130.000 de tone. În aceste condiții, accesul producătorilor români la cumpărători și capacitatea lor de a concura la preț devin la fel de importante ca investițiile în bazine și creșterea efectivă a peștelui.
