În acest articol
Harghita nu are nevoie să se costumeze în Alpi ca să impresioneze, iar The Guardian tocmai le-a arătat britanicilor de ce. Munți acoperiți de păduri, lacuri, urși, sate, căruțe pe drum, păstrăv fript pe piatră, brânză de burduf făcută în fermă și cazare la prețuri care nu golesc portofelul: jurnalistul Graeme Green a străbătut județul timp de 12 zile și a găsit o Transilvanie care nu are prea mare nevoie nici de Dracula, nici de comparația cu Dolomiții.
Și poate tocmai aici stă farmecul poveștii. Britanicii au venit să caute o destinație montană mai puțin cunoscută și au descoperit lucruri pe care, în România, riscăm uneori să le considerăm prea obișnuite ca să le mai vedem: o barză pe stâlp, un gospodar pe căruță, o bucată de brânză făcută acasă, liniștea unei păduri și muntele fără coadă la intrare.
La masă, povestea Harghitei devine și mai bună
Unul dintre cele mai frumoase episoade ale călătoriei nu se petrece într-un restaurant sofisticat, ci în Munții Gurghiului, la 1.550 de metri altitudine. Gazda pregătește păstrăv pe o lespede încinsă de foc și pune pe masă brânză de burduf și cârnați de miel făcuți din producția propriei ferme. În jur sunt pădurea și muntele, nu decoruri construite pentru turiști.
Aici Harghita are ceva ce nu poate fi copiat ușor de o mare stațiune occidentală. Pensiunea, gospodăria, animalele, mâncarea și peisajul pot face parte din aceeași experiență. Turistul nu cumpără doar o cameră pentru o noapte. Poate cumpăra o masă, o excursie cu un ghid local, produse din fermă și, poate cel mai important, sentimentul că a ajuns într-un loc care încă este locuit, nu amenajat doar pentru vizitatori.
În același județ, AGRONET.ro a urmărit și felul în care produsele locale sunt puse în fața turiștilor la evenimente precum Zilele Borsec. Pentru micii producători, legătura dintre turism și mâncarea făcută în zonă poate însemna mai mult decât promovare: poate însemna vânzare directă și clienți care pleacă acasă cu gustul locului.
Mai ieftin decât Alpii. Dar nu asta este partea cea mai frumoasă
The Guardian observă că o vacanță în Harghita costă doar o fracțiune dintr-un sejur în Dolomiți sau în Alpii francezi și elvețieni. În traseul jurnalistului, cazările au costat între 43 și 87 de lire sterline pe noapte, observarea urșilor între 25 și 35 de lire de persoană, iar o oră de caiac pe lacul Zetea, de la 6,50 lire.
Comparația cu Alpii atrage atenția, dar Harghita câștigă tocmai când încetează să fie comparată cu altcineva. Lacul Sfânta Ana, Tinovul Mohoș, Lacu Roșu, Cheile Bicazului, Munții Gurghiului, Harghita Mădăraș și lacul Zetea nu sunt versiuni mai ieftine ale unor atracții occidentale. Sunt locurile noastre, cu propria geografie, propriile sate și propria bucătărie.
Iar britanicul pare să fi înțeles repede acest lucru. A plecat din Brașov în direcția opusă Castelului Bran și a lăsat în urmă povestea cu vampiri. Pe drum a întâlnit căruțe, biserici, cuiburi de barză, case și sate, apoi a ajuns în pădurile în care încă trăiesc urși, lupi și râși.
„Sunt locuri aici pe care nimeni nu le cunoaște”
Fraza îi aparține lui Samir Teslovan, gazda întâlnită de jurnalist la Toplița. În munți, acesta îi arată locurile în care merge de când era copil și unde au mers înaintea lui bunicul și străbunicul său.
„Sunt locuri aici pe care nimeni nu le cunoaște.”
Poate că formularea este puțin nedreaptă pentru românii care cunosc Harghita foarte bine. Dar pentru turismul internațional surprinde o realitate: The Guardian scrie că aproximativ 85% dintre vizitatorii regiunii sunt români și consideră surprinzător faptul că zona a rămas atât de puțin cunoscută în afara țării.
Asta înseamnă că Harghita nu trebuie inventată ca destinație. Este deja acolo. Trebuie doar să ajungă mai des în fața oamenilor care caută exact ceea ce județul are din belșug: munte fără aglomerație, natură, sate vii, mâncare locală și experiențe oferite de oameni care trăiesc în acele locuri.
Un turist străin poate lăsa banii în mai multe gospodării
Pentru mediul rural, aceasta este partea care merită urmărită. Un circuit precum cel descris de publicația britanică împrăștie cheltuiala turistului prin comunitate: o noapte la pensiune, o masă cu produse din fermă, un ghid pentru munte, o ieșire la observatorul de urși, un caiac, un produs local cumpărat pentru acasă.
Este aceeași idee care stă la baza dezvoltării Punctelor Gastronomice Locale: gospodăria rurală nu mai este doar locul unde se produce hrană, ci poate deveni parte din experiența pentru care turistul vine și plătește.
Iar aici articolul din presa britanică face Harghitei un serviciu mai bun decât o reclamă cu peisaje perfecte. Arată oameni, ferme, mâncare, ploaie pe munte, drumuri prin pădure, urși, copii, cabane și câteva momente în care nu se întâmplă aproape nimic. Tocmai de aceea locul pare atât de atrăgător.
Harghita nu trebuie să devină „noii Alpi”. Ar fi chiar păcat. Are deja ceva mai greu de construit de la zero: sate adevărate, gospodării, mâncare cu identitate și suficient munte cât să mai existe locuri în care, pentru câteva ore, se aud doar păsările și focul sub păstrăv.
