Agrostaver, fermă de 1.400 de hectare din Galați și Brăila, obține 6,4 tone de rapiță la hectar – Producția ajunge la 83% din recordul mondial

O fermă din Galați și Brăila a trecut de 6 tone de rapiță la hectar, un nivel care plasează rezultatul românesc în apropierea performanțelor agricole de vârf la nivel internațional. Agrostaver SRL, exploatație de aproximativ 1.400 de hectare administrată de Ingrid Staver, a obținut în 2026 o producție de 6,4 t/ha cu hibridul PT315 și aproximativ 6 t/ha cu PT314. Recordul mondial cunoscut pentru rapiță este de 7,71 t/ha, stabilit în Marea Britanie la recolta din 2025.

Diferența dintre cele două performanțe este de numai 1,31 t/ha. Altfel spus, producția de 6,4 t/ha obținută în România ajunge la aproximativ 83% din recordul mondial și este de peste două ori mai mare decât randamentul mediu estimat pentru România în acest sezon.

6,4 t/ha în România, față de 7,71 t/ha recordul mondial

Recordul mondial actual a fost obținut de fermierul britanic Tim Lamyman, din Lincolnshire, în cadrul Yield Enhancement Network, program coordonat de organizația britanică de cercetare agricolă ADAS.

Lamyman a recoltat 7,71 t/ha în 2025, după ce deținuse anterior un record de 7,52 t/ha. În aceeași competiție, Richard Budd, fermier din Kent, a ajuns la 7,61 t/ha.

Aceste rezultate arată cât de sus poate urca potențialul culturii în ferme comerciale foarte performante.

Media britanică de 3,7 t/ha provine din statisticile oficiale publicate de Departamentul pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale din Regatul Unit. Chiar și într-una dintre țările europene cu unele dintre cele mai ridicate randamente la rapiță, diferența dintre fermele obișnuite și producțiile de top poate depăși 3–4 tone la hectar.

Peste dublul mediei estimate pentru România

Pentru România, estimările europene din acest sezon plasează randamentul mediu al rapiței în jurul valorii de 3,08 t/ha. La nivelul Uniunii Europene, prognoza din iulie a serviciului MARS al Comisiei Europene indica aproximativ 3,14 t/ha.

Prin comparație, 6,4 t/ha înseamnă:

• cu 3,32 t/ha peste media estimată pentru România;
• un randament de aproximativ 2,08 ori mai mare;
• o diferență de circa 108% față de media națională prognozată;
• aproximativ 83% din recordul mondial de 7,71 t/ha.

Diferența arată distanța uriașă care poate exista între randamentul mediu al unei țări și rezultatele obținute în exploatațiile care reușesc să combine condițiile favorabile cu genetică, nutriție și tehnologie bine adaptate.

AGRONET.ro a prezentat anterior experiența Agrostaver, după ce exploatația depășise 5 t/ha la rapiță în sezonul 2025. În 2026, nivelul raportat a urcat până la 6–6,4 t/ha.

Îngheț de minus 7 grade Celsius în timpul înfloririi

Performanța este cu atât mai interesantă cu cât sezonul nu a fost lipsit de episoade de stres.

Ingrid Staver spune că în perioada înfloririi ferma a trecut prin aproximativ o săptămână cu temperaturi nocturne care au coborât până la minus 7 grade Celsius.

„Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult a fost rezistența lor la îngheț. În perioada înfloririi, am avut o săptămână întreagă cu temperaturi nocturne de până la -7°C, iar acești hibrizi și-au revenit mai bine decât orice altă varietate de rapiță pe care am cultivat-o.”

Ferma a utilizat hibrizii Pioneer PT314 și PT315. Potrivit experienței prezentate de Ingrid Staver, PT315 formează de regulă un număr mai mare de silicve, în timp ce PT314 dezvoltă silicve mai mari și mai multe semințe.

În timpul sezonului au avut loc și două furtuni puternice. Una dintre ele a produs pagube importante loturilor de producere a semințelor de porumb din zonă, însă cultura de rapiță și-a păstrat silicvele închise până la recoltare.

Recordul britanic a fost obținut într-un sezon cu numai 78 mm de precipitații

Comparația cu Marea Britanie oferă și o perspectivă interesantă asupra modului în care sunt construite producțiile foarte mari.

Tim Lamyman a obținut cele 7,71 t/ha într-un sezon în care ferma sa a primit numai 78 mm de precipitații între 15 februarie și recoltare, potrivit datelor publicate de Farmers Weekly.

Rezultatul britanic nu a fost construit doar prin fertilizare intensivă. Fermierul a pus accent pe dezvoltarea rapidă a sistemului radicular, evitarea compactării solului și menținerea culturii active cât mai mult timp.

Doza totală de azot indicată pentru cultura record a fost de aproximativ 200 kg/ha.

Specialistul ADAS Pete Berry observa după rezultatele competiției că trei fermieri britanici au trecut de 7,5 t/ha într-un sezon foarte secetos. Pentru cercetători, asemenea rezultate indică faptul că randamentele foarte mari nu depind doar de volumul precipitațiilor, ci de capacitatea culturii de a valorifica apa disponibilă, lumina, fertilitatea și arhitectura plantei.

Potențialul biologic poate fi și mai mare

Yield Enhancement Network analizează nu doar producția recoltată, ci și procentul din potențialul teoretic al parcelei atins de fermier.

În 2025, o fermă din Berwickshire a obținut 89% dintr-un potențial calculat la 8,4 t/ha. Pentru alte parcele, modelele YEN au estimat un potențial climatic de peste 10 t/ha și, într-un caz, de aproximativ 12,1 t/ha.

Aceste valori nu sunt producții comerciale realizate și nici prognoze pentru fermele românești. Ele arată însă că recordul actual de 7,71 t/ha nu reprezintă neapărat limita fiziologică absolută a culturii.

Diferența dintre potențial și recolta efectivă se pierde în numeroase etape: răsărire, dezvoltarea rădăcinilor, compactarea solului, lipsa apei, boli, atacuri de dăunători, nutriție dezechilibrată, pierderea silicvelor și recoltare.

Canada produce enorm, dar cu randamente mult mai mici la hectar

Un alt reper util vine din Canada, unul dintre cei mai mari producători mondiali de canola.

Pentru sezonul 2026/2027, Departamentul Agriculturii al Statelor Unite prognozează o producție canadiană de aproximativ 22 milioane de tone, obținută de pe circa 9,4 milioane de hectare.

Randamentul mediu rezultat este de numai aproximativ 2,34 t/ha.

Comparația arată două modele agricole foarte diferite. Canada obține volume uriașe prin suprafețe extrem de mari și un sistem extensiv adaptat preeriilor, în timp ce fermele europene cu tehnologie intensivă pot depăși 6 sau chiar 7 t/ha pe anumite parcele.

Pentru România, avantajul competitiv nu poate veni din suprafețe comparabile cu cele canadiene, ci mai ales din creșterea randamentului și a valorii obținute pe hectar.

Ce valoare brută poate genera o producție de 6,4 t/ha

Cea mai recentă cotație oficială disponibilă pentru rapiță pe piața românească era de aproximativ 481,49 euro/tonă, pentru marfă cu plecare din siloz, media națională pentru perioada 27 iulie–2 august 2026, potrivit datelor Comisiei Europene disponibile prin Bursa AGRONET.ro.

Aplicată strict ca reper de piață, diferența de randament devine foarte vizibilă:

Valorile reprezintă numai producția înmulțită cu aceeași cotație de referință și nu profitul fermei. Marja finală depinde de costurile cu sămânța, fertilizarea, protecția plantelor, motorina, lucrările, finanțarea, recoltarea și transportul.

Totuși, diferența dintre 3,08 și 6,4 t/ha înseamnă, la același reper de preț, aproape 1.600 de euro în plus pe hectar la valoarea brută a producției.

Aceasta explică și de ce Ingrid Staver considera rapița cea mai profitabilă cultură a fermei în sezonul precedent.

De la genetică la profitabilitate

Rezultatul Agrostaver arată potențialul pe care îl poate avea rapița atunci când genetica este integrată într-un sistem tehnologic care permite plantei să-și păstreze productivitatea în condiții de stres.

Dar informația cea mai interesantă pentru fermieri nu este numai cifra de 6,4 t/ha. Este faptul că exploatația a trecut de 5 t/ha într-un sezon, apoi a ajuns la 6–6,4 t/ha în următorul.

În agricultura comercială, repetabilitatea unei producții ridicate poate avea o valoare mai mare decât un vârf izolat.

Cu o medie națională estimată în jurul a 3 t/ha și un record mondial de 7,71 t/ha, pragul de peste 6 t/ha plasează rezultatul fermei din Galați și Brăila într-o zonă în care comparația nu mai este doar cu alte exploatații românești, ci cu fermele europene aflate în vârful clasamentelor de productivitate.