În acest articol
Tăciunele comun poate reduce semnificativ valoarea porumbului pentru siloz, chiar dacă Ustilago maydis nu este tratată de literatura universitară drept o sursă tipică de micotoxine. Cercetările arată însă o scădere a amidonului, digestibilității și valorii energetice pe măsură ce crește proporția plantelor atacate, iar la infestări puternice silozul poate deveni mai instabil după deschidere. În România, Autoritatea Națională Fitosanitară include tăciunele comun, produs de Ustilago maydis, între bolile porumbului care trebuie prevenite și monitorizate.
Pentru fermele zootehnice, întrebarea importantă nu este doar dacă porumbul afectat poate fi însilozat, ci câtă valoare nutritivă mai păstrează și cât de stabil va fi furajul la utilizare.
Ce arată studiile despre porumbul atacat
Un experiment publicat în The Professional Animal Scientist, realizat cu participarea USDA Agricultural Research Service și cercetători din Texas, a comparat silozuri obținute din porumb cu trei niveluri de atac: 0%, 50% și 100%.
USDA Agricultural Research Service – studiul privind digestibilitatea silozului
Rezultatul principal a fost că tăciunele nu a redus palatabilitatea, dar digestibilitatea substanței uscate, materiei organice, fibrelor și proteinei a scăzut odată cu creșterea proporției de plante infectate.
„Pentru fiecare creștere cu 10% a plantelor infectate, TDN scade cu aproximativ 0,5%.”
TDN reprezintă totalul nutrienților digestibili și este unul dintre indicatorii utilizați pentru estimarea valorii energetice a furajului.
Reperul practic rezultat din experiment
Creșterea proporției de plante atacate | Ajustarea orientativă a valorii TDN |
|---|---|
+10 puncte procentuale | aproximativ -0,5% |
+20 puncte procentuale | aproximativ -1,0% |
+30 puncte procentuale | aproximativ -1,5% |
+50 puncte procentuale | aproximativ -2,5% |
Valorile din tabel reprezintă aplicarea liniară a relației observate de cercetători, nu praguri oficiale de siguranță pentru furajare.
Amidonul scade puternic la atacurile severe
Un alt studiu, realizat de cercetători ai Lithuanian Research Centre for Agriculture and Forestry și publicat în revista Agronomy, a analizat separat porumb sănătos, material cu 50% plante infectate și material provenit integral din plante atacate.
Studiul privind Ustilago maydis și calitatea silozului de porumb
Diferența cea mai importantă pentru furajare apare la amidon.
Indicator înainte de însilozare | Porumb sănătos | 50% plante atacate | 100% plante atacate |
|---|---|---|---|
Substanță uscată, g/kg material proaspăt | 333,1 | 329,1 | 308,6 |
Amidon, g/kg substanță uscată | 257,4 | 225,4 | 172,4 |
Proteină brută, g/kg substanță uscată | 71,3 | 71,1 | 70,5 |
Fibre brute, g/kg substanță uscată | 216,6 | 217,5 | 243,0 |
NDF, g/kg substanță uscată | 399,4 | 375,7 | 380,7 |
La varianta cu 100% plante infectate, amidonul a coborât de la 257,4 la 172,4 g/kg substanță uscată, o diferență de aproximativ 33% față de porumbul sănătos.
Chiar și varianta cu 50% plante atacate a avut mai puțin amidon, respectiv 225,4 g/kg substanță uscată. Aceste niveluri de 50% și 100% au fost însă variante experimentale, nu limite stabilite pentru utilizarea furajului.
Silozul puternic afectat se poate încălzi mai repede
Aceeași cercetare a urmărit silozurile timp de 28 de zile după expunerea la aer.
Silozul produs integral din plante atacate a prezentat:
- mai puțin amidon;
- pierderi de substanță uscată;
- creșterea pH-ului;
- stabilitate aerobă mai slabă;
- o încălzire semnificativă după deschidere.
Silozul obținut din material cu 50% plante infectate a avut o calitate mai slabă decât martorul sănătos, chiar dacă deteriorarea în perioada analizată a fost mai redusă decât în varianta cu 100% atac.
Pentru fermă, acest lucru contează direct la deschiderea silozului. Încălzirea furajului în contact cu aerul înseamnă activitate microbiană și pierderi suplimentare de substanță uscată, astfel că un porumb deja depreciat în câmp poate pierde valoare și în etapa de administrare.
Tăciunele comun nu trebuie confundat cu Fusarium
Un punct important vine de la University of Minnesota Extension, care separă explicit tăciunele comun de mucegaiurile știuletelui asociate cu micotoxine.
University of Minnesota Extension – tăciunele comun și furajarea animalelor
Specialiștii universității arată că Ustilago maydis, spre deosebire de mucegaiurile produse de Fusarium, Gibberella sau Aspergillus, nu este asociată în mod obișnuit cu contaminarea boabelor cu micotoxine.
University of Wisconsin ajunge la o concluzie asemănătoare în ghidul său pentru culturile de câmp: porumbul cu tăciune comun nu este considerat, prin el însuși, dăunător animalelor atunci când este utilizat ca furaj.
Aceasta nu înseamnă însă că un siloz cu atac puternic are aceeași valoare cu unul sănătos. Datele USDA și studiile asupra silozului arată o deteriorare progresivă a compoziției și digestibilității.
Un studiu mai nou ridică problema contaminărilor secundare
O cercetare publicată în 2025 de specialiști de la Qinghai University și China Agricultural University a analizat porumb infectat natural și evoluția acestuia după însilozare.
Studiul din 2025 privind Ustilago maydis și fermentarea silozului
Cercetătorii au observat modificări ale metabolismului carbohidraților, reducerea stabilității aerobe și niveluri mai mari ale unor micotoxine în materialele infectate. În unul dintre grupurile analizate a fost detectată distinct și prezența Fusarium.
Cele două concluzii nu se exclud. Datele University of Minnesota arată că tăciunele comun nu este el însuși un indicator obișnuit de contaminare cu micotoxine, în timp ce studiul din 2025 arată că porumbul bolnav poate găzdui simultan o comunitate fungică mai complexă.
Pentru fermier, asta înseamnă că prezența Ustilago maydis nu trebuie confundată automat cu o problemă de micotoxine, dar apariția altor mucegaiuri în aceeași masă vegetală justifică o verificare separată.
Seceta poate favoriza apariția bolii
University of Minnesota Extension a raportat o prezență neobișnuit de ridicată a tăciunelui după condiții severe de secetă. Stresul plantei poate afecta sincronizarea dintre apariția mătăsii și eliberarea polenului, iar țesuturile tinere sau rănite sunt mai vulnerabile la infecție.
University of Wisconsin menționează, de asemenea, vremea caldă și uscată, rănile provocate de grindină, insecte sau utilaje și fertilizarea excesivă cu azot printre factorii care pot favoriza boala.
Contextul este important și pentru fermele românești, după un sezon în care AGRONET.ro a documentat reducerea producției de porumb și presiunea asupra bazei furajere.
Ce merită analizat înainte ca silozul să intre în rație
Nu există în aceste surse universitare un prag universal de 20%, 30% sau 50% de la care porumbul cu tăciune devine brusc impropriu furajării. Datele indică mai degrabă o depreciere progresivă.
Pentru un lot cu atac important, evaluarea ar trebui să urmărească:
- Proporția plantelor și a știuleților afectați – pentru estimarea cantității de material depreciat care intră în siloz.
- Substanța uscată – esențială atât pentru conservare, cât și pentru calcularea rației.
- Amidonul – unul dintre indicatorii care scad cel mai evident la atacurile severe.
- NDF și digestibilitatea fibrei – pentru estimarea aportului real de energie.
- Stabilitatea silozului după deschidere – încălzirea rapidă indică pierderi suplimentare.
- Micotoxinele, dacă sunt prezente și alte mucegaiuri – în special când aspectul masei vegetale sugerează contaminări secundare.
- Nitrații, dacă porumbul a fost puternic afectat de secetă – un risc separat de tăciune, relevant pentru culturile stresate hidric.
Reperul de 10% este mai util decât un „prag toxic”
Cea mai solidă relație cantitativă disponibilă în studiile analizate este cea din cercetarea USDA: pentru fiecare 10 puncte procentuale în plus de plante atacate, valoarea TDN a silozului trebuie redusă cu aproximativ 0,5% în estimarea furajeră.
În paralel, experimentul privind stabilitatea silozului arată că la niveluri foarte mari de infestare scad puternic amidonul și stabilitatea aerobă. Așadar, problema pentru o fermă de lapte nu este existența unui prag la care Ustilago maydis devine brusc toxică, ci pierderea progresivă de energie, digestibilitate și stabilitate a furajului.
Cu cât atacul este mai mare, cu atât analiza silozului înainte de formularea rației devine mai importantă.
