În acest articol
O pășune comunală de 73 de hectare din Bihor a devenit obiectul unui conflict privind utilizarea terenului, după ce Mihai Vraja, cunoscut pe rețelele sociale drept „Vraja din Deal”, a propus transformarea suprafeței într-un parc silvopastoral, destinat creșterii animalelor și turismului rural. Primăria Derna preferă includerea terenului în fondul forestier, susținând că vegetația lemnoasă s-a extins atât de mult încât pășunatul nu mai este practicabil. Disputa, documentată de BIHOREANUL, a ajuns în etapa unei plângeri administrative prealabile, după respingerea solicitărilor de concesionare.
Terenul se află în satul Sacalasău Nou și figurează în acte ca izlaz comunal. După aproximativ 30 de ani în care nu a mai fost întreținut corespunzător, suprafața s-a acoperit cu mărăcini, mesteceni, plopi și stejari. Cele două variante de utilizare au implicații economice diferite pentru comunitate: reluarea pășunatului, împreună cu activități turistice, sau administrarea terenului ca pădure, cu posibilitatea valorificării ulterioare a resurselor forestiere.
Mihai Vraja propune pășunat, păstrarea arborilor și turism rural
Inițiativa a fost formulată la 12 decembrie 2025, după încheierea unui proces de proprietate care durase aproximativ 12 ani. Tribunalul Bihor respinsese definitiv pretențiile unor persoane care revendicau izlazul și alte terenuri din localitate, invocând calitatea de moștenitori ai fostului proprietar Bartos Gábor.
La două zile după hotărârea instanței, Mihai Vraja a solicitat Primăriei Derna concesionarea întregii suprafețe de 73 de hectare.
Proiectul presupunea amenajarea unui sistem silvopastoral, în care arborii existenți să fie păstrați, iar terenul dintre aceștia să poată fi utilizat pentru pășunatul animalelor.
Solicitantul și-a asumat realizarea mai multor lucrări pe cheltuială proprie:
- curățarea terenului de mărăcini și vegetație care împiedică pășunatul;
- amenajarea unei surse de apă și a infrastructurii pentru adăparea animalelor;
- realizarea unor trasee de vizitare;
- introducerea animalelor pentru întreținerea pășunii;
- întocmirea unui amenajament silvopastoral, estimat de inițiator la aproximativ 10.000 de lei.
Asociația Vraja, condusă de Mihai Vraja, urmărește și dezvoltarea unui sat ecologic, alături de activități care să atragă turiști și să creeze posibilități de comercializare a produselor din gospodăriile locale.
Proiectul ar putea include experiențe legate de creșterea animalelor, gospodăria tradițională și valorificarea produselor precum brânza, ouăle sau mierea. Aceste activități sunt însă, deocamdată, intenții ale inițiatorului, nu investiții aprobate.
Primăria a refuzat inclusiv concesionarea a 6,6 hectare
În ianuarie 2026, administrația locală a comunicat că terenul nu mai poate fi tratat ca o pășune obișnuită, întrucât vegetația forestieră ar avea o consistență de peste 0,4.
Primăria consideră că suprafața trebuie introdusă în categoria pădurilor.
După acest refuz, Mihai Vraja și-a redus solicitarea de la 73 la 6,6 hectare, invocând necesarul de pășunat pentru cele două bovine pe care le deține.
Nici această cerere nu a fost aprobată.
În martie, Consiliul Local Derna a respins solicitarea, invocând două probleme administrative: terenul nu era inclus în amenajamentul pastoral al comunei, iar în localitate existau 47 de cereri nesoluționate pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Ulterior, solicitantul a cerut să i se comunice câte dintre aceste cereri vizau efectiv suprafața de 73 de hectare.
Răspunsul primit în septembrie a indicat că niciuna dintre cele 47 de cereri nu se suprapune peste izlazul respectiv.
În aceeași perioadă, Primăria a comunicat că nu începuse nici actualizarea amenajamentului pastoral, nici procedura de schimbare a categoriei de folosință a terenului, din cauza lipsei fondurilor necesare.
Prin urmare, deși administrația locală susține transformarea pășunii în pădure, procedurile tehnice necesare nu erau finalizate la data relatării.
Primarul susține că terenul trebuie administrat ca pădure
Primarul comunei Derna, Iarko Segheciu, consideră că extinderea vegetației forestiere a schimbat substanțial caracteristicile terenului.
Edilul susține că pășunatul nu mai este practicabil pe suprafața respectivă și că includerea în fondul forestier ar permite asigurarea pazei prin intermediul unui ocol silvic.
Un alt argument prezentat de primar este dispariția materialului lemnos din zonă, fenomen pe care administrația consideră că l-ar putea controla mai eficient printr-un regim de administrare forestieră.
Edilul a pus la îndoială și oportunitatea proiectului propus de Mihai Vraja, invocând dimensiunea redusă a comunității locale, numărul mic de animale și absența unei expertize tehnice care să demonstreze viabilitatea intervențiilor.
Primarul susține că administrația locală are responsabilitatea stabilirii destinației terenului comunal și a declarat că este dispus să aștepte o decizie a instanței.
De cealaltă parte, Mihai Vraja consideră că refuzul concesionării este nejustificat și că lipsa amenajamentului pastoral nu ar trebui folosită pentru a împiedica accesul crescătorilor la terenurile comunei.
La 6 octombrie 2026, acesta a depus o plângere prealabilă prin care a solicitat reanalizarea cererii pentru cele 6,6 hectare. În cazul unui nou refuz, intenționează să se adreseze instanței.
Până la 23 octombrie nu exista o hotărâre judecătorească privind această nouă dispută.
Ce permite legislația pentru pășunile împădurite
Cazul din Bihor ridică o problemă întâlnită și în alte zone rurale: încadrarea terenurilor care figurează în documente drept pășuni, dar care au devenit între timp acoperite în mare parte de vegetație forestieră.
În OUG nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente, legislația include în categoria pajiștilor și pășunile împădurite cu o consistență a vegetației forestiere mai mică de 0,4, calculată pentru suprafața efectiv ocupată de arbori.
Valoarea de 0,4 reprezintă astfel un reper important în clasificarea terenurilor, dar stabilirea regimului juridic nu poate fi desprinsă de documentația tehnică și de celelalte prevederi legale aplicabile.
În plus, Codul silvic, adoptat prin Legea nr. 331/2024, reglementează și terenurile cu folosință agrosilvică, inclusiv anumite categorii de terenuri pe care vegetația forestieră coexistă cu activitățile agricole.
Un inginer silvic consultat de BIHOREANUL a apreciat că, în anumite condiții, o pășune cu o consistență forestieră de 0,4 poate permite atât utilizarea silvopastorală, cât și administrarea forestieră.
Aceasta nu stabilește automat soluția pentru terenul din Derna. Sunt necesare determinarea caracteristicilor vegetației, delimitarea suprafețelor și evaluarea posibilităților reale de pășunat.
Legislația privind pajiștile permanente prevede, de asemenea, condiții și restricții pentru schimbarea categoriei de folosință.
În analiza AGRONET.ro privind regimul pajiștilor din zonele prioritare pentru biodiversitate sunt explicate și regulile care permit continuarea activităților agricole în anumite zone cu obiective de conservare.
Ce este un sistem silvopastoral și cum poate fi utilizat economic
Silvopastoralismul reprezintă o formă de utilizare a terenurilor în care arborii, vegetația ierboasă și animalele sunt gestionate împreună.
Sistemul poate avea mai multe funcții:
- asigurarea pășunatului pentru bovine, ovine sau alte rumegătoare;
- utilizarea arborilor pentru umbră și protecție împotriva vântului;
- reducerea expunerii animalelor la temperaturi ridicate;
- protejarea solului împotriva eroziunii;
- conservarea unor habitate și a biodiversității;
- desfășurarea unor activități de turism rural compatibile cu exploatarea agricolă.
Prezența arborilor poate îmbunătăți confortul termic al animalelor în perioadele călduroase, iar pășunatul controlat poate contribui la gestionarea vegetației ierboase.
Totuși, densitatea arborilor și compoziția vegetației influențează cantitatea de furaje disponibilă. Un teren care a fost abandonat timp de 30 de ani poate necesita intervenții importante pentru restabilirea capacității de pășunat.
În cazul celor 73 de hectare din Sacalasău Nou, evaluarea economică ar trebui să țină cont de suprafața efectiv utilizabilă, capacitatea de pășunat, lucrările necesare și posibilitățile de întreținere pe termen lung.
Existența unei suprafețe mari nu înseamnă automat că aceasta poate susține un efectiv proporțional de animale.
Programul „Viața la țară” poate susține activitățile turistice, dar nu acordă drepturi asupra pășunilor
O componentă a proiectului propus de Mihai Vraja privește implicarea gospodăriilor locale în activități turistice și prezentarea tradițiilor rurale.
În acest context, Legea nr. 139/2026 privind Programul național „Viața la țară”, publicată în Monitorul Oficial la 13 iulie, creează un cadru pentru valorificarea experiențelor oferite de gospodăriile țărănești.
Programul include prezentarea activităților agricole și artizanale, a obiceiurilor tradiționale și a ecosistemelor naturale.
Gospodăriile participante urmează să fie înregistrate prin intermediul primăriilor și promovate pe o platformă electronică națională care va permite rezervarea și plata serviciilor.
Legea prevede norme metodologice și termene de operaționalizare a platformei. Ea nu constituie însă un mecanism de concesionare a pășunilor comunale și nu acordă automat solicitantului dreptul de utilizare a unui teren public.
Pentru proiectul din Bihor, activitățile turistice ar putea reprezenta o componentă economică suplimentară dacă este stabilit în prealabil un cadru legal pentru utilizarea terenului.
Două variante de administrare, cu efecte economice diferite pentru comună
În cazul izlazului din Sacalasău Nou, alegerea dintre utilizarea silvopastorală și cea forestieră nu privește numai clasificarea administrativă.
Cele două opțiuni pot produce venituri, dar au costuri și termene diferite de valorificare.
Element | Utilizare silvopastorală | Administrare forestieră |
|---|---|---|
Activitate principală | Pășunat și gestionarea vegetației | Gestionarea și conservarea pădurii |
Venituri potențiale | Concesiune, activități agricole și turistice | Valorificarea legală a resurselor forestiere |
Costuri | Amenajare, apă, întreținere, împrejmuiri | Amenajament, pază și lucrări silvice |
Arbori existenți | Pot fi integrați în sistemul de pășunat | Sunt administrați potrivit regimului forestier |
Orizont economic | Depinde de reluarea activităților agricole | Depinde de structura și maturitatea arboretului |
Comparație a celor două modele de utilizare, nu evaluare financiară a terenului din Derna.
Pentru administrația locală, rentabilitatea nu se poate stabili numai din existența arborilor sau din suprafața de 73 de hectare.
Ar fi necesare o evaluare silvică, analiza potențialului de pășunat și estimarea costurilor de amenajare și întreținere pentru fiecare variantă.
În cazul concesionării, trebuie avute în vedere și condițiile legale de atribuire a pajiștilor comunale către crescătorii de animale.
Ce urmează pentru cele 73 de hectare din Sacalasău Nou
Disputa a ajuns în etapa contestării administrative, după ce Mihai Vraja a solicitat reanalizarea refuzului privind cele 6,6 hectare.
Consiliul Local Derna și-a exprimat opțiunea pentru introducerea terenului în fondul forestier, însă documentațiile tehnice necesare nu erau finalizate la data ultimelor informații publice.
Pentru stabilirea destinației terenului sunt relevante trei aspecte: situația juridică și cadastrală, caracteristicile reale ale vegetației forestiere și posibilitatea utilizării agricole în condițiile legislației aplicabile.
Până la o decizie administrativă definitivă sau la o eventuală hotărâre judecătorească, izlazul rămâne în administrarea comunei, fără ca proiectul silvopastoral ori transformarea sa efectivă în pădure administrată să fi fost puse în practică.
Cazul din Derna ilustrează o problemă mai largă a localităților rurale: pășunile abandonate pot ajunge să nu mai producă venituri agricole, fără să fie încă administrate și valorificate ca terenuri forestiere. Recuperarea utilizării lor economice depinde de evaluarea terenului, de respectarea regimului juridic și de alegerea unei soluții care poate fi susținută financiar de comunitate.
