În acest articol
Un fermier din Pennsylvania a refuzat 15,7 milioane de dolari pentru 106 hectare, alegând să păstreze permanent destinația agricolă a terenului, relatează Mobilissimo. Mervin Raudabaugh, în vârstă de 86 de ani, a respins oferta dezvoltatorilor de centre de date și a acceptat în schimb mai puțin de 1,9 milioane de dolari pentru cedarea drepturilor de dezvoltare asupra celor două ferme.
Diferența financiară este considerabilă. Oferta dezvoltatorilor ajungea la aproximativ 60.000 de dolari pe acru, echivalentul a circa 149.000 de dolari pe hectar. Plata pentru conservarea terenului reprezintă mai puțin de 18.000 de dolari pe hectar. Raudabaugh a ales astfel o variantă care îi aduce de peste opt ori mai puțini bani, dar care îi permite să păstreze proprietatea și să îi mențină utilizarea agricolă.
Terenul rămâne proprietate privată, dar nu mai poate fi construit
Cele două proprietăți însumează 261 de acri, aproximativ 105,6 hectare, și se află în Silver Spring Township, Cumberland County, în apropierea Interstate 81.
Fermierul nu și-a vândut terenul pentru suma de aproape 1,9 milioane de dolari. Prin mecanismul de conservare au fost cedate permanent drepturile de dezvoltare. Proprietatea poate fi în continuare lucrată, vândută sau moștenită, însă restricția privind utilizarea terenului rămâne atașată proprietății și împiedică transformarea sa în proiecte comerciale, industriale sau rezidențiale.
Potrivit WeConservePA, proprietățile au fost conservate prin Lancaster Farmland Trust. În Silver Spring Township, locuitorii au aprobat încă din 2013 folosirea unei părți din veniturile fiscale locale pentru protejarea terenurilor agricole, pădurilor și spațiilor deschise.
Centrele de date au ridicat miza pentru terenurile bine amplasate
Oferta de 15,7 milioane de dolari arată cât de mult poate crește valoarea unei suprafețe agricole atunci când terenul devine interesant pentru infrastructură. În cazul celor două ferme, amplasarea în apropierea unei artere majore și posibilitatea dezvoltării unui centru de date au făcut ca valoarea economică pentru un investitor să depășească mult ceea ce poate genera terenul exclusiv din agricultură.
Raudabaugh a explicat într-un interviu publicat de PennLive că demersurile pentru conservarea proprietății începuseră înainte ca presiunea dezvoltatorilor să devină puternică. Intenția sa este ca terenul să poată rămâne disponibil agriculturii și după schimbarea proprietarului.
Pentru fermieri, diferența este importantă: o ofertă pentru dezvoltare poate transforma terenul într-un activ cu o valoare mult peste cea agricolă, în timp ce o servitute de conservare mută decizia în direcția opusă și limitează definitiv posibilitatea unei viitoare valorificări imobiliare.
Un caz apropiat, dar cu un final diferit, în California
AGRONET.ro a prezentat recent cazul familiei Fujishige din Anaheim, care a continuat timp de decenii să cultive aproximativ 23 de hectare în apropierea Disneyland, deși terenul ajunsese extrem de valoros pentru dezvoltare.
În anii 1990, proprietatea familiei Fujishige era evaluată în presă la aproximativ 60–70 de milioane de dolari, iar dezvoltatorii ofereau până la circa 2 milioane de dolari pentru un acru. Familia a rezistat mult timp presiunii imobiliare, dar a acceptat în cele din urmă vânzarea în 1998.
Cazul din Pennsylvania are o diferență esențială. Raudabaugh nu doar că a refuzat oferta actuală, ci a ales un mecanism prin care restricția agricolă rămâne asupra terenului și în cazul unui viitor proprietar. În acest fel, cele aproximativ 106 hectare sunt scoase permanent din competiția pentru dezvoltare comercială și industrială și rămân destinate agriculturii.
