În acest articol
Monitorizarea apei devine tot mai importantă pentru agricultură în anii cu secetă severă, deoarece debitele reduse afectează simultan disponibilitatea apei pentru irigații și capacitatea râurilor de a dilua nutrienții și alți poluanți. Pe 18 septembrie este marcată Ziua Mondială a Monitorizării Apei, iar în România investițiile din Proiectul RAPID includ extinderea capacității instituțiilor de a urmări calitatea apelor de suprafață și subterane și poluarea provenită din agricultură.
Pentru ferme, problema nu se reduce la cantitatea de apă disponibilă. În perioadele cu temperaturi ridicate și debite mici, modificările de calitate pot deveni la fel de importante, în special în bazinele în care agricultura, localitățile și activitățile industriale folosesc aceeași resursă.
Seceta din 2026 a pus presiune și pe Dunăre
Vara anului 2026 a arătat cât de repede poate deveni apa un factor limitativ pentru agricultură. La sfârșitul lunii iulie, Administrația Națională „Apele Române” raporta un debit al Dunării de 1.650 m³/s, de aproape trei ori mai mic decât media multianuală a lunii iulie, de 4.750 m³/s.
Pe sectorul Călărași–Cernavodă au fost aplicate atunci restricții pentru irigații, cu furnizarea unor debite reduse sau a apei numai în anumite intervale. Instituția monitoriza în paralel și riscul de înflorire algală, fenomen favorizat de temperaturile ridicate și nivelurile scăzute ale apei.
Pentru agricultură, combinația dintre secetă, temperaturi mari și debite reduse are două consecințe. Prima este evidentă: scade cantitatea de apă disponibilă pentru irigații. A doua privește calitatea resursei, deoarece într-un volum mai mic de apă aceeași cantitate de nutrienți sau alte substanțe poate avea un impact mai mare.
Agricultura este și ea parte din circuitul nutrienților
Azotul și fosforul sunt indispensabile producției agricole, dar nutrienții care nu sunt absorbiți de plante pot părăsi parcela.
Nitrații pot migra către apele subterane, iar nutrienții transportați prin scurgerile de suprafață pot ajunge în râuri și lacuri. În anumite condiții, aportul ridicat de azot și fosfor contribuie la eutrofizare și la modificarea echilibrului ecosistemelor acvatice.
Din acest motiv, monitorizarea apei și managementul fertilizării sunt două părți ale aceleiași probleme. Pentru fermier, utilizarea mai precisă a îngrășămintelor înseamnă atât reducerea riscului de poluare, cât și limitarea pierderilor unui input care a fost deja plătit.
AGRONET.ro a analizat anterior componenta RAPID privind revizuirea regulilor pentru nitrați și fertilizare, inclusiv actualizarea Codului de bune practici agricole și a Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați.
RAPID extinde capacitatea de măsurare a poluării agricole
Proiectul RAPID – Prevenirea și Reducerea Poluării din Spațiul Rural este finanțat printr-un împrumut de 60 de milioane de euro acordat României de Banca Mondială.
Una dintre componente este dedicată direct monitorizării.
Pentru Administrația Națională „Apele Române” sunt prevăzute, între altele:
- echipamente pentru monitorizarea apelor de suprafață și subterane;
- baze de date și sisteme informatice pentru gestionarea rezultatelor;
- sisteme de avertizare timpurie în cazul creșterii poluării;
- echipamente pentru prelevarea probelor;
- analize pentru pesticide, antibiotice, metale grele și alți poluanți;
- monitorizarea nutrienților din apele de suprafață și subterane;
- determinarea indicatorilor biologici relevanți pentru eutrofizare;
- instruirea personalului care efectuează analizele.
Prin aceeași componentă este prevăzută și îmbunătățirea instrumentelor prin care România urmărește și raportează poluarea provenită din agricultură.
Debitul și calitatea trebuie urmărite împreună
Măsurarea cantității de apă și analiza calității răspund la două întrebări diferite, dar strâns legate.
Debitul arată câtă apă circulă printr-un râu și cât poate fi disponibil pentru diferite utilizări. Analizele fizico-chimice și biologice arată ce conține apa și dacă apar modificări care pot afecta ecosistemele sau utilizările din aval.
În agricultură, informațiile sunt importante inclusiv pentru irigații. Un debit suficient nu garantează automat o apă fără probleme de calitate, după cum o apă corespunzătoare din punct de vedere chimic nu rezolvă deficitul fizic de apă dintr-un an secetos.
De aceea, sistemele de monitorizare trebuie să poată urmări simultan evoluția debitelor și schimbările de calitate.
Datele mai bune pot schimba și deciziile din ferme
Creșterea capacității de monitorizare are efect și asupra politicilor agricole.
Dacă autoritățile pot identifica mai bine unde apar concentrații ridicate de nutrienți, pesticide sau alți poluanți, măsurile pot fi orientate mai precis către bazinele și practicile cu risc ridicat.
Pentru fermieri, această evoluție poate însemna o presiune mai mare pentru fertilizare precisă, gestionarea corectă a gunoiului de grajd și respectarea zonelor de protecție a apelor, dar și reguli bazate pe informații mai detaliate despre situația reală din teren.
Într-un climat în care perioadele cu deficit sever de apă se pot suprapune peste episoade cu precipitații intense, monitorizarea devine parte a infrastructurii necesare agriculturii. Fermierii au nevoie nu doar să știe dacă există apă, ci și în ce condiții poate fi utilizată și cum influențează propriile practici calitatea resursei de care depinde producția.
