În acest articol
Seceta schimbă deja structura culturilor pentru 2027 în fermele din vestul țării, iar cazul fermierului bihorean Florin Ciurdariu arată cum pierderile din actualul sezon se transferă direct în deciziile pentru campania următoare. După șase ani consecutivi marcați de deficit de apă, 192 de hectare de sfeclă declarate calamitate integral și producții foarte slabe la culturile de primăvară, fermierul a decis să renunțe la aproximativ 200 de hectare de rapiță, relatează Revista Ferma.
Decizia nu este izolată de contextul regional. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a inclus în august vestul României între zonele europene cu efecte severe ale temperaturilor ridicate și deficitului de apă asupra culturilor de vară. Evaluarea europeană avertiza asupra reducerii fertilității plantelor, acumulării slabe de biomasă, umplerii deficitare a boabelor și, local, chiar asupra pierderii culturilor.
192 de hectare de sfeclă pierdute, 200 de hectare de rapiță eliminate din plan
În exploatația lui Florin Ciurdariu, seceta nu mai înseamnă doar o producție mai mică la recoltare, ci modificarea rotației și reducerea investițiilor pentru noul sezon.
Fermierul spune că a declarat calamitate la floarea-soarelui, porumb, mazăre și pe o parte din suprafața cu grâu. Cea mai grea situație este la sfecla de zahăr, unde 192 de hectare sunt declarate calamitate 100%.
Pentru această toamnă avea în plan încă aproximativ 200 de hectare de rapiță, dar a renunțat la cultură din cauza lipsei apei din stratul superficial al solului.
Privită economic, decizia înseamnă că seceta influențează direct cel puțin 392 de hectare din strategia fermei: 192 de hectare pe care cultura actuală este pierdută și alte aproximativ 200 de hectare pe care investiția în rapiță nu mai este făcută.
Aici apare una dintre consecințele mai puțin vizibile ale secetei. Pierderea nu se oprește odată cu recolta slabă din 2026. Lipsa apei poate determina fermierul să renunțe la o cultură pentru 2027, să reducă fertilizarea și să mute suprafața spre culturi considerate mai puțin riscante în condițiile existente.
Rapița devine o investiție prea riscantă fără apă pentru răsărire
Problema fermierului este momentul instalării culturii. Rapița are nevoie de suficientă umiditate pentru o răsărire uniformă, iar o ploaie slabă care umezește numai primii centimetri poate crea o situație dificilă: plantele răsar, dar rămân fără apă înainte de dezvoltarea unui sistem radicular suficient.
Ciurdariu spune că ploile au fost foarte neuniforme în Bihor, cu cantități de la aproximativ 1,5 până la 10 litri/mp în localități diferite. În aceste condiții, nu consideră justificată investiția într-o cultură care poate răsări după o ploaie modestă și apoi să fie pierdută dacă urmează alte două săptămâni fără precipitații.
Evaluarea sa coincide cu tabloul mai larg din vestul țării. AGRONET.ro relata încă din august că în mai multe localități agricole din nordul Bihorului fuseseră raportate numai 250–280 l/mp de precipitații cumulate din septembrie 2025 până în august 2026.
În aceeași zonă, fermierul Dan Corbuț estima atunci producții de numai aproximativ 1 t/ha la porumb pe unele sole și 1,5–2 t/ha la floarea-soarelui, avertizând că fără precipitații consistente va deveni dificilă și înființarea culturilor de toamnă.
Cazurile celor doi fermieri indică aceeași problemă, din exploatații diferite: seceta din Bihor nu mai afectează numai culturile aflate acum la recoltare, ci începe să dicteze suprafețele și tehnologiile din anul agricol următor.
La porumb, pragul de 2 t/ha arată dimensiunea pierderilor locale
Florin Ciurdariu estimează că în zona sa producțiile la floarea-soarelui se situează în jurul a 1.000–2.000 kg/ha, iar situația porumbului este și mai dificilă. Fermierul redă o expresie folosită între agricultorii din zonă: cine ajunge la două tone de porumb la hectar este deja într-o poziție bună față de vecinii afectați mai sever.
Nu este o medie oficială pentru județul Bihor, ci o evaluare din teren. Ea este însă susținută ca ordin de mărime de deteriorarea condițiilor agricole constatată la nivel european.
Raportul JRC MARS publicat la 24 august arată că efectele secetei din vestul României s-au intensificat față de luna precedentă și că randamentele culturilor de vară urmau să fie reduse semnificativ, cu posibilitatea pierderii culturilor în cele mai afectate zone.
Diferența față de culturile de toamnă este importantă. România a obținut în 2026 recolte foarte mari de grâu, orz și rapiță la nivel național, însă acest rezultat poate ascunde contraste regionale majore. O fermă dintr-o zonă cu deficit sever de precipitații poate avea rezultate radical diferite de media națională.
De la rapiță spre aproximativ 600 de hectare de cereale
După renunțarea la cele 200 de hectare de rapiță, Ciurdariu intenționează să concentreze campania de toamnă pe aproximativ 600 de hectare cu grâu, orz, triticale și, posibil, mazăre de toamnă.
Nici aceste suprafețe nu vor fi însă însămânțate indiferent de starea terenului. Fermierul spune că solul este atât de uscat și compact încât un utilaj folosit la aproximativ 20 de centimetri nu a putut lucra corespunzător.
Pentru fermă, așteptarea unei ploi consistente devine astfel și o decizie privind costurile. Intrarea cu utilajele într-un teren foarte uscat înseamnă consum suplimentar de combustibil, uzură și o pregătire dificilă a patului germinativ, fără garanția că sămânța va avea suficientă apă pentru răsărire.
O ploaie de 10 litri/mp nu ar schimba suficient situația, apreciază fermierul. Pentru refacerea mai serioasă a profilului de sol, acesta așteaptă cantități mult mai mari.
Fertilizarea va fi redusă: seceta începe să taie și bugetul pentru 2027
Poate cea mai importantă decizie economică din fermă este alta: fertilizarea va fi redusă la minimum, pe fondul costurilor și al pierderilor acumulate.
Aceasta arată mecanismul prin care mai mulți ani slabi pot afecta inclusiv potențialul unei recolte viitoare. După venituri reduse, fermierul are mai puțin capital disponibil și devine mai prudent cu inputurile. Reducerea fertilizării limitează cheltuiala imediată, dar poate reduce și producția posibilă dacă anul următor aduce condiții meteorologice mai bune.
Ferma continuă, în schimb, lucrările de ameliorare a solului. Ciurdariu afirmă că a aplicat amendamente pentru corectarea reacției solului și că, în anumite parcele, pH-ul ar fi crescut de la aproximativ 3,8 la peste 6, iar local până la 7–7,2.
Tehnologia minimum till va fi păstrată, iar fermierul intenționează să testeze anul viitor mai mulți hibrizi de porumb într-o platformă tehnologică realizată împreună cu specialiști de la SCDA Turda.
Șase ani de secetă schimbă logica economică a fermei
Cazul din Bihor arată o etapă diferită a problemei secetei. După unul sau două sezoane slabe, fermierul poate încerca să mențină tehnologia și structura culturilor, sperând la recuperarea pierderilor într-un an mai bun. După mai mulți ani consecutivi, logica se schimbă.
Suprafețele cu culturi mai riscante sunt reduse, fertilizarea este comprimată, investițiile sunt amânate, iar alegerea culturilor începe să fie făcută nu numai după marjă și prețul anticipat, ci după probabilitatea de a putea duce cultura până la recoltare.
Florin Ciurdariu spune că ar fi vrut să-l întrebe pe ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, ce ar face în locul unui fermier care vine după șase ani de secetă, pagube provocate și de animale sălbatice și culturi care nu mai reușesc nici măcar să răsară. Întrebarea depășește situația unei singure exploatații: pentru fermele neirigate din zonele lovite repetat de deficit de apă, problema nu mai este doar despăgubirea unei recolte pierdute, ci capacitatea financiară de a continua ciclul de producție.
