În acest articol
Seceta mută costul apei direct în fermele zootehnice, iar crescătorii din mai multe sate de pe cursul râului Caraș transportă cu tractoarele recipiente de câte 1.000 de litri pentru adăparea animalelor, relatează G4Food. În comuna Goruia și în localitățile învecinate, scăderea debitului râului, secarea izvoarelor și lipsa rețelelor funcționale de alimentare transformă apa într-o cheltuială zilnică de transport, combustibil și muncă.
Problema nu se limitează la reducerea apei disponibile în albie. Fântânile alimentate din pânza freatică au secat aproape complet în unele sate, iar izvoarele folosite pentru sistemele publice din Goruia și Gârliște nu mai asigură apă la robinet. Fermierii sunt obligați să aducă apa din alte localități sau din punctele în care râul Caraș mai păstrează un debit redus.
O mie de litri înseamnă doar o parte din necesarul zilnic
Transportul unui recipient de 1.000 de litri poate părea o soluție importantă pentru o gospodărie, dar cantitatea se consumă repede într-o fermă cu bovine.
Necesarul orientativ de apă comunicat pentru perioadele foarte calde este de:
- 38–52 de litri pe zi pentru o vacă de lapte;
- aproximativ 38 de litri pe zi pentru alte bovine;
- aproximativ 6 litri pe zi pentru o oaie;
- 20–45 de litri pe zi pentru un cal;
- 4–11,5 litri pe zi pentru un porc.
Astfel, 20 de vaci de lapte pot consuma între 760 și 1.040 de litri într-o singură zi. Pentru 50 de vaci, necesarul orientativ ajunge la 1.900–2.600 de litri zilnic, fără apa folosită pentru spălarea adăposturilor, curățarea echipamentelor sau răcire.
În aceste condiții, un singur transport de 1.000 de litri poate acoperi mai puțin de o zi de consum. Fermele trebuie să repete cursele, să aloce tractoare și remorci pentru apă și să suporte combustibilul într-o perioadă în care aceleași utilaje sunt necesare și pentru lucrările agricole sau transportul furajelor.
AGRONET.ro a prezentat recomandările ANSVSA pentru perioadele de caniculă, între care verificarea permanentă a sistemelor de adăpare, asigurarea rezervelor și administrarea manuală a apei atunci când sursele obișnuite devin inaccesibile.
Lipsa apei schimbă programul fermei
Transportul apei nu înseamnă doar costuri suplimentare. Crescătorii trebuie să reorganizeze programul zilnic în funcție de distanța până la sursă, capacitatea recipientelor și numărul animalelor.
O exploatație care depinde de apă adusă trebuie să urmărească permanent:
- consumul zilnic al efectivului;
- volumul rămas în recipiente;
- durata unei curse până la sursă;
- accesul tractoarelor la râu;
- calitatea apei folosite la adăpare;
- existența unei rezerve pentru eventuale defecțiuni;
- intervalele cu temperaturi ridicate, când consumul crește.
În perioadele foarte calde, lipsa temporară a apei poate afecta rapid animalele. Reducerea consumului de furaje, respirația accelerată, agitația și deplasarea dificilă spre adăpători pot indica apariția stresului termic.
Apa preluată direct din râuri, bălți sau surse improvizate nu trebuie considerată automat potrivită pentru consum. Materialul despre situația de pe râul Caraș nu include rezultate ale unor analize privind calitatea apei transportate, astfel încât siguranța fiecărei surse trebuie verificată separat.
Forajele pot rezolva alimentarea locală, nu deficitul regional
Primăria Goruia urmează să înceapă lucrări pentru realizarea unor foraje în satele afectate, printr-un proiect finanțat în cadrul Programului Național de Investiții „Anghel Saligny”. Investiția urmărește modernizarea sistemului de alimentare cu apă pentru Goruia și Gârliște.
Forajele pot reduce dependența gospodăriilor și fermelor de transportul cu recipiente, însă efectul lor va depinde de debitul identificat, calitatea apei, capacitatea de pompare și termenul de finalizare a lucrărilor. Sursa nu precizează valoarea investiției, adâncimea forajelor sau volumul zilnic care ar putea fi furnizat.
Situația arată diferența dintre existența unei resurse de apă și accesul efectiv la aceasta. Chiar dacă râul Caraș nu a secat complet, debitul redus nu poate asigura singur alimentarea localităților și a efectivelor de animale. Fără captări, rezervoare, pompe și rețele funcționale, apa disponibilă în zonă trebuie transportată manual.
Deficitul de apă diferă puternic între localități apropiate
La aproximativ 100 de kilometri, comunele de pe Clisura Dunării nu raportau aceleași dificultăți. Primarul comunei Coronini a declarat că sursele locale de apă sunt suficiente, iar culturile de porumb se mențineau verzi la începutul lunii august.
Diferența arată că efectele secetei nu pot fi evaluate numai la nivel de județ. Două localități din Caraș-Severin pot avea în același timp situații complet diferite, în funcție de precipitații, izvoare, pânza freatică, relieful local și infrastructura de alimentare.
La nivel național, MADR a început inventarierea surselor de apă pentru agricultură, împreună cu ANIF și Administrația Națională „Apele Române”. Evaluarea privește în principal sistemele de irigații, dar situația fermelor din Caraș-Severin arată că deficitul afectează și alimentarea animalelor și a gospodăriilor rurale.
Pentru crescătorii din satele afectate, problema imediată nu este un plan național, ci numărul de curse necesare în fiecare zi pentru a menține animalele adăpate. Până la punerea în funcțiune a unor surse stabile, fiecare scădere suplimentară a debitului poate crește distanța de transport, consumul de combustibil și riscul ca fermele să rămână fără apă în orele cele mai călduroase.
