În acest articol
Seceta și temperaturile ridicate pun din nou presiune pe fermele piscicole din România, iar crescătorii de crap resimt încă pierderile produse de lipsa apei din 2023 și 2024, potrivit informațiilor publicate de Jurnalul. Problema este una de durată pentru exploatațiile piscicole: ciclul de producție al crapului ajunge la trei-patru ani, astfel că mortalitatea sau reducerea efectivelor dintr-un sezon secetos afectează producția mai mulți ani la rând.
Cătălin Platon, președintele Asociației Naționale a Producătorilor de Pește ROMFISH, arată că efectele pierderilor din 2023 continuă să se vadă în ferme și în 2026. În cazul crapului, refacerea efectivului nu se poate face într-un singur sezon, iar o problemă severă de apă poate afecta succesiv mai multe cicluri de producție.
Lipsa apei devine o problemă directă de producție
Pentru fermele piscicole, seceta nu înseamnă numai scăderea nivelului apei. Temperaturile ridicate reduc concentrația de oxigen dizolvat, iar volumele mai mici de apă limitează capacitatea bazinelor de a susține aceeași densitate de pește.
Situația este agravată atunci când fermele nu pot primi suficientă apă pentru completarea iazurilor. Platon susține că, în anii secetoși anteriori, prioritizarea apei pentru irigații agricole a lăsat unele exploatații piscicole fără debitele necesare.
Problema se înscrie într-o criză mai largă a resursei de apă. AGRONET.ro a arătat că seceta din 2026 a redus puternic debitele și rezervele disponibile, în timp ce temperaturile ridicate accelerează evaporarea din soluri, râuri și lacuri.
În agricultură, efectele sunt vizibile în porumb, floarea-soarelui și sistemele de irigații. În piscicultură, aceeași lipsă de apă se traduce prin reducerea volumului disponibil în bazine, temperaturi mai mari și risc crescut pentru pești.
România nu este singura țară afectată
Problemele sunt prezente în mai multe state din Europa Centrală și de Est. În Ungaria, aproape 99% din teritoriu se află în condiții de secetă severă sau extremă, potrivit serviciului meteorologic național citat de sursa principală.
Sectorul piscicol maghiar are aproximativ 27.000 de hectare de iazuri, iar autoritățile au raportat moartea a aproape 280 de tone de pește în 20 de ferme.
Pierderile au fost estimate la 1,3 miliarde de forinți. În unele exploatații, operatorii au fost nevoiți să golească anumite iazuri și să transfere apa către alte bazine pentru a salva peștii rămași.
În Republica Cehă, fermele piscicole au redus sau suspendat hrănirea, au intensificat aerarea apei și, în anumite cazuri, au golit bazinele. Reducerea hrănirii limitează consumul de oxigen și poate deveni o măsură de urgență în perioadele foarte calde.
Păstrăvăriile sunt vulnerabile la încălzirea apei
Riscul este diferit în fermele de păstrăv. Specia are nevoie de apă rece și bine oxigenată, iar temperaturile ridicate pot obliga producătorii să reducă densitatea de pește și cantitatea de hrană.
În Bosnia, crescătorii citați de sursă au recurs inclusiv la introducerea de oxigen lichid în apă pentru a menține fermele funcționale în timpul verii.
În Slovenia, autoritățile au pompat aproximativ opt milioane de litri de apă într-un lac pentru a limita riscul de mortalitate în masă provocată de deficitul de oxigen.
Aceste exemple arată că fermele piscicole au mai puține posibilități de adaptare imediată decât culturile agricole. Un agricultor poate reduce suprafața însămânțată în sezonul următor sau poate schimba cultura, în timp ce un crescător de crap are deja capital biologic blocat într-un ciclu de producție de mai mulți ani.
Criza pisciculturii se leagă de modul în care România gestionează apa
Problema apei disponibile a devenit una dintre temele centrale ale agriculturii din 2026. AGRONET.ro a relatat că peste 100 de comunități au avut restricții de apă, iar debitele reduse au limitat inclusiv funcționarea unor amenajări de irigații.
La 30 iulie 2026, debitul Dunării la Baziaș coborâse la aproximativ 1.600 m³/s, cu circa 66% sub media multianuală a lunii iulie, de 4.750 m³/s.
Pentru fermele piscicole, aceeași problemă ridică o întrebare suplimentară: cum este împărțită resursa în perioadele în care apa nu mai ajunge simultan pentru localități, irigații, industrie, energie și acvacultură.
Cazul pisciculturii arată că infrastructura de stocare și administrarea apei nu mai sunt relevante doar pentru culturile agricole. Lacurile de acumulare, canalele, debitele minime și regulile de distribuire a apei pot influența direct supraviețuirea și capacitatea de producție a fermelor de pește.
Pentru crescătorii de crap, efectele secetei din 2026 nu se vor opri odată cu venirea ploilor. Dacă efectivele sunt reduse sau ciclurile de creștere sunt întrerupte, impactul poate continua până în 2027, 2028 sau chiar mai târziu, în funcție de vârsta peștilor pierduți și de capacitatea fermelor de a reface populațiile.
