În acest articol
În iulie, diferențele de vigoare dintre butucii din aceeași parcelă se văd mai ușor. În vie, un grup de plante cu lăstari mai scurți, frunziș rar sau semne repetate de ofilire merită urmărit, mai ales dacă terenul a avut anterior arbori, arbuști ori o plantație lemnoasă. Putregaiul Armillaria al rădăcinilor este o posibilă explicație, dar observația din teren nu înlocuiește confirmarea la nivelul coletului și al rădăcinilor.
Cum arată un focar suspect în vie
Declinul începe de regulă discret: lăstarii rămân mai scurți decât la butucii vecini, iar vigoarea scade de la un an la altul. Pe măsură ce afectarea avansează, frunzele pot fi mici, clorotice sau se pot ofili, poate apărea defolierea înainte de vreme, iar boabele se pot zbârci. Butucii ajung neproductivi și pot muri, de obicei progresiv, nu după un singur episod de stres.
Un indiciu important este distribuția: butucii slăbiți sau uscați apar grupați, formând un focar care se poate extinde spre plantele învecinate. Acest tipar justifică marcarea pe planul parcelei a fiecărui butuc cu simptome și compararea lui cu cei sănătoși din jur.
Ce se verifică la colet și sub scoarță
Semnul caracteristic este un evantai sau o pâslă albă de miceliu sub scoarța de la baza butucului ori de pe rădăcinile afectate. Lemnul de sub această zonă poate fi degradat, mai moale și cu aspect brun-deschis. Uneori se observă și rizomorfe închise la culoare, asemănătoare unor șnururi sau rădăcini subțiri.
Condițiile care cresc riscul
Terenul a fost ocupat anterior de pădure, arbori, arbuști sau livezi, iar în sol au rămas cioate și rădăcini groase.
Parcela este replantată după o cultură lemnoasă ori în apropierea unui focar vechi de plante afectate.
Solul rămâne umed pe perioade lungi în vegetație, condiție favorabilă dezvoltării agentului patogen.
Rădăcinile viței-de-vie ajung în contact cu rădăcini lemnoase infectate sau cu rizomorfe din sol.
Butucii afectați și rădăcinile lor rămân în teren, menținând sursa de infecție pentru plantele vecine sau pentru replantare.
Monitorizare practică în perioada de vară
În vie, faceți o trecere separată prin zonele cu vigoare neuniformă și notați butucii cu lăstari scurți, frunze mici, ofilire sau ciorchini care se dezvoltă slab. Urmăriți dacă plantele afectate sunt grupate și dacă simptomele reapar în același loc de la un sezon la altul. Verificați și istoricul parcelei: prezența anterioară a vegetației lemnoase sau a unei plantații scoase poate explica un focar localizat.
Marcați butucii suspectați și fotografiați evoluția lor la date diferite, pentru a separa un stres trecător de un declin repetat.
Comparați umiditatea și drenajul din zona focarului cu restul rândului; nu presupuneți automat că orice ofilire este provocată de Armillaria.
Evitați replantarea grăbită exact în locurile cu butuci în declin până la evaluarea rădăcinilor și a resturilor lemnoase din sol.
La înființarea unei parcele noi, analizați istoricul terenului și prezența rădăcinilor sau cioatelor provenite de la plante lemnoase.
Când este necesar specialistul
Contactați un agronom sau un specialist în protecția plantelor când apar focare circulare sau alungite de butuci în declin, când simptomele se accentuează anual ori înaintea unei replantări într-o zonă afectată. Specialistul poate examina coletul, scoarța și rădăcinile, poate separa Armillaria de alte cauze ale slăbirii butucilor și poate stabili măsuri adaptate parcelei.
Reducerea riscului are la bază igiena terenului și limitarea contactului viitoarelor rădăcini cu material lemnos infectat. Orice intervenție fitosanitară sau lucrare cu impact asupra solului trebuie decisă pentru situația concretă, cu respectarea etichetei produsului, a autorizării curente și a recomandării specialistului.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
