În acest articol
Produse prezentate ca românești apar la raft cu origine din alte state, iar ANPC spune că a identificat astfel de situații la lactate, mezeluri și legume. Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Bekesi Csaba, a dat exemple de produse asociate de cumpărători cu România, dar care aveau documente de proveniență din Bulgaria, Olanda, Ungaria sau Turcia, într-un interviu prezentat de AGRO TV.
Problema are efect direct și asupra producătorilor locali. Dacă un produs din import este prezentat într-un mod care îi sugerează cumpărătorului o origine românească, acesta concurează la raft nu doar prin preț, ci și printr-o identitate comercială pe care producătorul autohton încearcă să o construiască din propria origine și trasabilitate.
Iaurt din Bulgaria, brânză din Olanda, cârnat din Ungaria
Bekesi Csaba a declarat că ANPC a întâlnit în controale situații în care prezentarea produsului și documentele de proveniență nu corespundeau percepției create cumpărătorului.
Printre exemplele oferite de președintele ANPC se numără:
- un iaurt prezentat ca produs românesc din centrul țării, dar însoțit de documente din Bulgaria;
- un sortiment de brânză considerat românesc, dar produs în Olanda;
- un cârnat prezentat drept produs tradițional, fabricat în Ungaria;
- ardei Bianca etichetați ca produs românesc, dar proveniți din Turcia.
Șeful ANPC a precizat că autoritatea tratează în continuare astfel de cazuri ca temă de control și urmărește practicile care pot induce consumatorii în eroare.
„Dincolo de faptul că consumatorul nostru este indus în eroare, producătorul autohton nu poate accede pe această piață, nu poate accede pe acel raft, pentru că el produce în total alte condiții.”
Declarația mută problema din zona strictă a protecției consumatorului către concurența dintre import și producția locală.
Originea devine parte din prețul și reputația produsului
Pentru un fermier sau procesator român, mențiunea privind originea nu este doar o informație de pe etichetă. Ea poate influența decizia de cumpărare și capacitatea produsului de a obține un preț mai bun.
Această diferențiere este cu atât mai importantă pentru produsele care investesc în certificări și denumiri protejate. AGRONET.ro a prezentat recent extinderea listei produselor românești protejate la nivel european, care cuprinde 17 produse agroalimentare înregistrate în sisteme precum Denumire de Origine Protejată, Indicație Geografică Protejată și Specialitate Tradițională Garantată.
Aceste sisteme funcționează tocmai prin reguli privind originea, rețeta sau legătura dintre produs și zona geografică. În cazul unei indicații geografice protejate, cel puțin una dintre etapele de producție trebuie să fie legată de zona prevăzută în documentația aprobată.
Pentru producătorii care suportă costurile certificării, trasabilității și controalelor, folosirea necorespunzătoare a unor indicații de origine poate crea un dezavantaj comercial.
„Produs românesc” nu are aceeași precizie ca o denumire certificată
Bekesi Csaba consideră că noțiunea de produs românesc nu este suficient de bine definită și a dat ca exemplu situația produselor animale, unde originea poate implica mai multe etape: nașterea și creșterea animalului, abatorizarea și procesarea.
Aici apare una dintre dificultățile de la raft. Un produs poate fi comercializat de o companie românească sau poate purta elemente grafice asociate României fără ca materia primă ori procesarea să fie integral realizate în țară.
În schimb, produsele cu protecție europeană au condiții stabilite prin caiete de sarcini. În România, lista actuală include un produs DOP, 14 produse IGP și două produse STG, potrivit datelor analizate anterior de AGRONET.ro.
Protecția nu interzice fabricarea unor produse asemănătoare, dar limitează folosirea unei denumiri înregistrate atunci când condițiile stabilite pentru aceasta nu sunt respectate.
Fermierul român poate pierde accesul la raft înainte de a pierde cumpărătorul
Pentru producătorii locali, problema apare încă din negocierea cu marile magazine. Un produs românesc poate avea costuri diferite față de unul importat, inclusiv prin dimensiunea fermei, costurile cu forța de muncă, procesarea, ambalarea, transportul și volumele livrate.
Dacă produsul din import este prezentat astfel încât cumpărătorul să îl perceapă drept local, avantajul comercial al originii românești se reduce.
Efectul este mai puternic în segmentele unde originea reprezintă chiar argumentul principal de vânzare:
- brânzeturi și lactate;
- mezeluri și produse din carne;
- fructe și legume;
- produse tradiționale;
- produse regionale;
- alimente cu indicații geografice sau alte certificări.
În aceste categorii, trasabilitatea nu protejează doar consumatorul, ci și investiția producătorului în identitatea produsului.
Controalele ANPC vor continua
Președintele ANPC a spus că identificarea practicilor înșelătoare privind originea produselor rămâne o preocupare constantă a instituției.
Pentru producătorii români, miza este ca diferențierea prin origine să poată fi susținută efectiv la raft. Certificările europene oferă protecție pentru anumite denumiri, însă majoritatea produselor locale nu beneficiază de astfel de sisteme și depind de corectitudinea informațiilor prezentate consumatorului.
Într-o piață în care originea locală poate influența alegerea cumpărătorului, etichetarea și prezentarea produselor devin astfel și o problemă de concurență pentru fermele și procesatorii români.
