În acest articol
România are 17 produse agroalimentare protejate la nivelul UE, iar certificările pot susține accesul la retail, promovarea și exporturile, potrivit unei analize publicate de Ziarul Financiar. Efectul economic nu apare însă automat după înregistrare: producătorii trebuie să respecte caietul de sarcini, să mențină oferta constantă și să investească în distribuție și promovare.
Magiunul de Topoloveni a fost primul produs românesc înregistrat într-un sistem european de protecție. De atunci, lista s-a extins cu brânzeturi, produse din carne, preparate din pește, produse de panificație și conserve din fructe.
România are un produs DOP, 14 IGP și două STG
Cele 17 produse prezentate de sursă sunt împărțite între cele trei sisteme europene de certificare.
Sistem de protecție | Număr de produse românești | Ce protejează |
|---|---|---|
Denumire de origine protejată | 1 | Producția, prelucrarea și prepararea legate de o anumită zonă |
Indicație geografică protejată | 14 | Cel puțin o etapă de producție legată de zona geografică |
Specialitate tradițională garantată | 2 | Rețeta, ingredientele sau metoda tradițională |
Indicațiile geografice protejează denumirea produsului și legătura sa cu locul de origine. Specialitatea tradițională garantată funcționează diferit: produsul poate fi realizat și în alte regiuni, dacă operatorul respectă rețeta și metoda descrise în documentația aprobată.
În funcție de categorie, lista românească include:
- șase produse din pește;
- cinci produse din carne și mezeluri;
- trei brânzeturi;
- un produs din fructe;
- două produse de panificație și patiserie.
Protecția nu înseamnă că nimeni nu mai poate fabrica un produs asemănător. Restricția privește folosirea denumirii înregistrate și prezentarea produsului drept autentic atunci când condițiile din caietul de sarcini nu sunt respectate.
Babicul de Buzău și Batogul de Sturion extind lista
Printre cele mai recente înregistrări menționate se află Babicul de Buzău și Batogul de Sturion, ambele cu Indicație Geografică Protejată.
Babicul de Buzău este legat de tradiția mezelurilor din zona Buzăului, iar certificarea creează cadrul prin care producătorii autorizați pot folosi denumirea protejată. Obținerea înregistrării a necesitat aproximativ trei ani, potrivit informațiilor prezentate de sursă.
Batogul de Sturion completează grupa produselor pescărești protejate, unde România are deja mai multe înregistrări asociate Deltei Dunării și tradițiilor de prelucrare a peștelui.
Producătorul Deltaica arată că salatele de icre certificate sunt printre cele mai căutate produse din portofoliu, iar pentru Batogul de Sturion sunt purtate discuții cu lanțuri comerciale. Acest exemplu indică un posibil avantaj al certificării în relația cu retailul, dar listarea și vânzările depind în continuare de capacitatea de producție, preț, ambalare și condițiile comerciale.
Asocierea reduce povara pentru micii producători
Procesul de certificare presupune documentarea originii, a rețetei și a practicilor de producție, elaborarea caietului de sarcini și parcurgerea verificărilor naționale și europene. După înregistrare, operatorii trebuie să demonstreze că respectă condițiile aprobate.
Pentru producătorii mici, principalele dificultăți sunt:
- menținerea ingredientelor și etapelor prevăzute în caietul de sarcini;
- asigurarea unor cantități constante;
- costurile verificării și controlului;
- ambalarea și etichetarea;
- promovarea comună;
- negocierea cu distribuitorii și comercianții.
Asociațiile permit împărțirea acestor costuri și construirea unei oferte comune. Salamul de Sibiu este produs de mai multe companii reunite într-o organizație de profil, iar producția anuală depășește 3.000 de tone, potrivit datelor citate de Ziarul Financiar.
Același principiu poate fi aplicat produselor locale cu volume mai mici. Asocierea nu presupune uniformizarea tuturor afacerilor, ci respectarea unui standard comun pentru produsul care folosește denumirea protejată.
Certificarea oferă diferențiere, nu vânzări garantate
Produsele protejate pornesc cu un avantaj de recunoaștere, deoarece cumpărătorul poate identifica originea sau metoda tradițională. Certificarea poate ajuta producătorii să evite concurența exclusiv prin preț și să construiască o categorie cu identitate proprie.
Efectele posibile sunt:
- o poziționare mai bună în magazine și restaurante;
- acces la campanii europene de promovare;
- participarea la târguri și evenimente gastronomice;
- dezvoltarea turismului local;
- protejarea reputației produsului;
- extinderea către piețe externe.
Certificarea nu compensează însă lipsa distribuției. Un produs poate fi protejat la nivel european, dar poate rămâne greu de găsit dacă producătorii nu au capacitatea de a livra regulat sau nu pot îndeplini cerințele comercianților.
Aceeași nevoie de organizare apare și în cazul produselor care nu au încă protecție europeană. agronet.ro a prezentat un proiect de promovare a soiurilor rare de roșii românești, unde valoarea adăugată depinde de colaborarea dintre producători, prezentarea produsului și accesul la cumpărători dispuși să plătească pentru origine și diversitate.
Alte 13 produse sunt în verificare
România mai are 13 produse agroalimentare aflate în procedura de verificare la nivelul Comisiei Europene, conform datelor prezentate de sursă:
- patru dosare pentru Indicație Geografică Protejată;
- nouă dosare pentru Specialitate Tradițională Garantată.
Depunerea unui dosar nu înseamnă că produsul este deja certificat. Comisia Europeană verifică documentația, iar procedura poate include publicarea cererii și o perioadă în care pot fi formulate opoziții.
Unul dintre produsele aflate în procedură este tocana de copite de porc din Bihor. După cum a relatat agronet.ro, dosarul urmărește obținerea statutului de Specialitate Tradițională Garantată, care ar proteja rețeta și metoda de preparare. Până la încheierea procedurii, preparatul trebuie prezentat drept candidat la protecție, nu drept produs deja înregistrat.
Promovarea rămâne veriga decisivă
Franța, Italia și Spania au transformat numeroase produse protejate în mărci recunoscute internațional. Certificarea a fost însă însoțită de organizații puternice ale producătorilor, volume suficiente, control al calității și campanii desfășurate pe termen lung.
Pentru România, extinderea listei poate contribui la creșterea valorii produselor alimentare și la reducerea dependenței de vânzarea materiilor prime. Miza este relevantă într-o economie în care deficitul comercial cu produse alimentare depășește anual șase miliarde de euro, potrivit datelor citate de Ziarul Financiar.
