În acest articol
Oferta mondială de afine ar putea crește cu peste 44% până în 2029, de la aproximativ 2,33 milioane de tone în 2025 la peste 3,36 milioane de tone, iar această expansiune schimbă rapid condițiile de concurență pentru producătorii europeni. Datele prezentate de FreshPlaza, pe baza informațiilor International Blueberry Organisation, arată că presiunea se mută de la simpla creștere a producției spre cost, calitate, păstrare și accesul organizat la piață.
Diferența dintre cele două niveluri înseamnă peste un milion de tone suplimentare de afine care ar putea intra anual pe piața mondială până în 2029. În plus, aproximativ 45.000 de hectare de plantații existente la nivel global nu au ajuns încă la capacitatea maximă de producție, ceea ce indică o creștere suplimentară a ofertei chiar fără noi extinderi importante ale suprafețelor.
Peru se apropie de 600.000 de tone de afine
Una dintre cele mai rapide creșteri vine din Peru. Producția țării este estimată la aproximativ 407.800 de tone în sezonul 2025/2026, iar exporturile s-ar apropia de 393.800 de tone.
Aceasta înseamnă că echivalentul a aproximativ 97% din producția estimată este orientat către piețele externe, ceea ce explică influența tot mai mare a Peru asupra comerțului mondial.
Până în 2029, producția peruană ar putea ajunge la circa 604.000 de tone, cu aproximativ 48% peste nivelul sezonului 2025/2026.
În paralel, China și alte țări din Asia-Pacific își măresc prezența în oferta mondială. Pentru producătorii europeni, concurența nu mai vine doar din interiorul continentului, ci din regiuni capabile să livreze volume foarte mari și să prelungească perioada în care fructele sunt disponibile pe piață.
Polonia produce peste 60.000 de tone, dar fermele sunt foarte fragmentate
Polonia, unul dintre producătorii importanți din Europa, obține anual aproximativ 62.000–64.000 de tone de afine de pe circa 13.000 de hectare.
Rezultă un randament mediu orientativ de aproximativ 4,8–4,9 tone la hectar.
Problema sectorului polonez nu este însă numai producția. Exploatația medie are puțin peste 1,5 hectare, iar fragmentarea limitează capacitatea fiecărui fermier de a investi individual în infrastructura care devine tot mai importantă pentru comercializare:
- depozitare frigorifică;
- sortare și calibrare;
- ambalare;
- automatizare;
- tehnologii de recoltare;
- răcirea rapidă după recoltare.
Într-o piață cu ofertă tot mai mare, aceste investiții pot conta la fel de mult ca productivitatea plantației. Comercianții solicită fructe mai ferme, uniforme, cu calibru constant, gust bun și durată mai mare de păstrare.
Piața nu mai recompensează automat creșterea volumelor
Pentru producătorii polonezi, direcția de dezvoltare începe să se schimbe. Extinderea suprafețelor nu mai este singura cale de creștere, iar optimizarea plantațiilor existente poate deveni mai importantă.
Selecția soiurilor capătă un rol decisiv, deoarece unele varietăți mai vechi nu mai răspund cerințelor actuale ale cumpărătorilor privind fermitatea, mărimea, gustul și comportamentul după recoltare.
În același timp, mecanizarea, irigarea, administrarea mai precisă a culturii și răcirea rapidă după recoltare pot reduce pierderile și pot îmbunătăți uniformitatea loturilor.
Pentru ferme, schimbarea este importantă: într-o piață în care producția globală ar putea crește cu peste un milion de tone în numai patru ani, simpla obținere a unei recolte mai mari nu garantează o marjă mai bună.
Cooperarea între producători devine un avantaj comercial
Fragmentarea sectorului face dificilă construirea individuală a depozitelor și liniilor de sortare. O soluție indicată pentru Polonia este utilizarea în comun a infrastructurii de răcire și ambalare, coordonarea producției, investițiile colective și comercializarea prin organizații sau grupuri de producători.
Această direcție este susținută și de cadrul european. AGRONET.ro a prezentat raportul Comisiei Europene privind cooperarea dintre fermieri, care arată că producătorii și organizațiile lor pot colabora, în condițiile legislației UE, pentru consolidarea puterii de negociere și gestionarea mai eficientă a pieței.
În sectorul afinelor, avantajul poate fi foarte concret. Mai mulți producători care livrează împreună pot forma loturi mari și uniforme, pot utiliza aceeași infrastructură frigorifică și pot negocia cu distribuitori care nu ar lucra economic cu zeci de ferme mici separat.
Polonia caută deja noi piețe pentru afine
Creșterea concurenței mondiale explică și interesul pentru diversificarea destinațiilor de export.
AGRONET.ro relata în iulie că Polonia și Filipine discută inclusiv accesul afinelor poloneze pe piața asiatică, alături de alte produse agricole.
Pentru un fruct perisabil, accesul la asemenea destinații depinde însă de lanțul frigorific, sortare, ambalare și capacitatea de a menține calitatea în timpul transportului. Aceste investiții devin astfel parte a competitivității, nu doar o etapă tehnică după recoltare.
Ce înseamnă presiunea globală pentru producătorii europeni
Polonia are avantajul proximității față de marile piețe de consum ale Uniunii Europene și experiență în producția și exportul de afine. Totuși, concurența prin cost și volum devine tot mai dificilă în raport cu marii furnizori internaționali.
Aceeași tendință este relevantă și pentru producătorii din România care dezvoltă plantații de fructe de pădure. Dacă oferta mondială continuă să avanseze în ritmul prognozat, diferențierea prin calitate, soi, perioada de recoltare, infrastructura frigorifică și organizarea vânzărilor va cântări tot mai mult în rentabilitatea plantației.
Piața mondială a afinelor se îndreaptă astfel spre o etapă în care problema nu mai este doar cât se poate produce, ci cât din producție poate fi livrată constant, la standardul cerut și la un cost care lasă fermierului o marjă suficientă.
