În acest articol
O firmă din Galați comercializează miere românească exclusiv pe piețele externe, după ce a ales un model de afaceri diferit de exportul tradițional în vrac. Honeyman, companie fondată în 2017 de Marian Telioacă, urmărește să vândă mierea direct în ambalaje pentru consumatori, păstrând o parte mai mare din valoarea comercială a produsului. Antreprenorul a explicat într-un interviu acordat G4Food că târgurile internaționale și relațiile construite treptat cu distribuitorii au fost decisive pentru dezvoltarea afacerii.
Modelul este relevant pentru apicultura românească, într-un moment în care numeroși producători reclamă prețurile mici oferite la achiziția mierii în vrac. România a exportat în 2025 aproximativ 11.691 de tone de miere naturală, în valoare de 43,36 milioane de dolari, potrivit statisticilor comerciale internaționale. Cazul Honeyman arată o altă posibilitate de valorificare: comercializarea produsului finit, cu ambalaj și identitate proprie, în locul vânzării materiei prime către procesatori străini.
De ce Honeyman vinde mierea la borcan, nu la butoi
Marian Telioacă a pornit afacerea după aproximativ două decenii de experiență profesională în companii mari, inclusiv în activități comerciale și de management.
Obiectivul său a fost să dezvolte o marcă de miere românească pentru consumatorii din străinătate, nu să livreze cantități mari către firme care ambalează ulterior produsul sub propriile mărci.
Diferența dintre cele două modele este importantă.
În cazul exportului în vrac, apicultorul sau colectorul vinde mierea către un cumpărător care se ocupă de ambalare, promovare și distribuție. Produsul poate ajunge la consumator fără ca originea românească să fie elementul principal al prezentării comerciale.
În cazul mierii ambalate la origine, furnizorul român își asumă și activitățile de pregătire pentru vânzarea cu amănuntul: ambalare, etichetare, dezvoltarea mărcii și relația cu distribuitorii.
Această abordare permite păstrarea în România a unor activități suplimentare, dar presupune cheltuieli mai mari și riscuri comerciale care nu există în aceeași formă la vânzarea în vrac.
Fondatorul Honeyman spune că intenția sa a fost încă de la început să vândă mierea românească în borcane, nu în recipiente industriale.
În prezent, potrivit declarațiilor sale, întreaga cantitate comercializată de firmă este destinată exportului, fără vânzări pe piața românească.
Afacerea a pornit din apicultură, dar s-a concentrat ulterior pe comercializare
Modelul Honeyman nu trebuie confundat cu cel al unei stupine care produce și vinde exclusiv propria miere.
Într-un interviu acordat Agrointeligența în iunie 2021, antreprenorul explica faptul că renunțase la producția apicolă proprie pentru a se concentra asupra achiziției și comercializării mierii.
La acel moment, firma lucra cu două asociații apicole din județul Vâlcea și cumpăra miere și de la furnizori din Galați și Buzău.
Separarea activităților avea o justificare economică: apicultorii se puteau concentra pe întreținerea familiilor de albine și obținerea producției, în timp ce compania comercială urmărea identificarea cumpărătorilor și dezvoltarea piețelor externe.
Fondatorul declara atunci că încearcă să achite furnizorii cât mai repede, pentru a nu transfera asupra acestora întregul risc al încasării banilor de la distribuitorii străini.
Nu există informații publice recente care să confirme numărul actual de apicultori furnizori, cantitățile achiziționate sau condițiile de plată aplicate în 2026.
Primele încercări de export au întâmpinat probleme în Spania și Marea Britanie
Dezvoltarea afacerii nu a urmat un parcurs fără dificultăți.
În prima etapă, compania a încercat să comercializeze miere ecologică pe piața spaniolă, folosind marca „Miel de la Salud”.
Proiectul a presupus investiții în certificare, ambalaje și documentația necesară comercializării, dar procedurile administrative și dificultățile de distribuție au întârziat vânzările.
Ulterior, antreprenorul s-a orientat și către Marea Britanie, unde a încercat să introducă produsul în magazine.
În interviul din 2021, acesta relata că primele livrări au fost mici și că identificarea unor distribuitori potriviți a fost mai dificilă decât pregătirea produsului.
Compania a experimentat inclusiv cu ambalaje diferențiate: borcane pătrate, capace decorative din lemn și formate de dimensiuni mici.
La acel moment, gama includea ambalaje de 40 de grame pentru sectorul hotelier și al restaurantelor, de 150 de grame pentru magazine de cadouri și de 250 sau 420 de grame pentru consumul obișnuit.
Alegerea unor ambalaje diferite permite adresarea către mai multe categorii de cumpărători, însă implică o organizare mai complexă a producției și a stocurilor.
Târgurile internaționale au deschis accesul la distribuitori
Participarea la expozițiile alimentare a devenit un instrument important pentru extinderea afacerii.
Marian Telioacă explică faptul că sprijinul primit prin programele de promovare a exporturilor i-a permis să participe la evenimente internaționale la care costurile ar fi fost dificil de suportat exclusiv din resursele firmei.
În primii ani, compania a participat la târguri și misiuni economice în Spania, Marea Britanie, Germania, Suedia, China, Singapore și Emiratele Arabe Unite.
Unele deplasări nu au produs rezultate comerciale imediate. Altele au permis identificarea unor distribuitori cu care au fost dezvoltate ulterior relații de aprovizionare.
În 2021, fondatorul indica Arabia Saudită, Germania și Marea Britanie drept principalele piețe pentru produsele sale, în timp ce Singapore reprezenta o destinație aflată la începutul colaborării.
Aceste informații descriu structura exporturilor de atunci, nu o distribuție confirmată pentru 2026.
Antreprenorul a participat și la SIAL Paris, una dintre expozițiile internaționale importante pentru industria alimentară.
Experiența firmei evidențiază rolul contactelor comerciale directe. Prezența la un târg permite prezentarea produsului, dar obținerea comenzilor presupune negocieri ulterioare, trimiterea de mostre și respectarea condițiilor cerute de cumpărători.
Honeyman SRL a depășit 5,2 milioane de lei cifră de afaceri în 2025
Datele financiare disponibile public oferă și un reper privind evoluția companiei.
Potrivit profilului HONEYMAN SRL publicat de ListaFirme, societatea înregistrată la Galați în iunie 2017 a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 5.242.878 de lei, față de 4.422.575 de lei în 2024.
Creșterea anuală este de aproximativ 18,5%.
Indicator financiar | 2024 | 2025 |
|---|---|---|
Cifră de afaceri | 4.422.575 lei | 5.242.878 lei |
Profit net | 1.004.571 lei | 1.375.841 lei |
Datorii totale | 1.106.163 lei | 1.679.349 lei |
Date financiare anuale pentru HONEYMAN SRL, societate înregistrată la Galați, cu activitate principală declarată în comerțul cu ridicata nespecializat.
Profitul net raportat pentru 2025 a fost cu aproximativ 37% mai mare decât cel din anul precedent.
Cifrele indică dezvoltarea activității comerciale a societății, dar nu permit stabilirea cantității exacte de miere exportate, a numărului de borcane vândute sau a profitului obținut separat din fiecare piață.
De asemenea, datele financiare nu demonstrează, singure, că ambalarea la borcan generează o marjă mai mare decât orice contract de export în vrac. O asemenea comparație ar necesita costurile complete ale celor două modele.
România a exportat mai puțină miere în 2025, dar la o valoare totală mai mare
Potrivit statisticilor UN Comtrade disponibile prin platforma WITS a Băncii Mondiale, exporturile României de miere naturală au totalizat 11.691,4 tone în 2025, în valoare de 43,36 milioane de dolari.
În anul precedent, România exportase 12.163,1 tone, pentru 40,63 milioane de dolari.
Indicator | 2024 | 2025 | Evoluție |
|---|---|---|---|
Cantitate exportată | 12.163,1 tone | 11.691,4 tone | −3,9% |
Valoarea exporturilor | 40,63 mil. USD | 43,36 mil. USD | +6,7% |
Valoare medie statistică | 3,34 USD/kg | 3,71 USD/kg | +11,0% |
Date UN Comtrade, cod 040900 – miere naturală. Valoarea medie este calculată prin împărțirea valorii vamale totale la cantitatea exportată.
În 2025, Germania a fost principala destinație a mierii exportate de România, cu aproximativ 4.227 de tone. Au urmat Italia, cu 1.412 tone, Bulgaria, cu 864 de tone, Spania, cu 842 de tone, și Regatul Unit, cu 529 de tone.
Valoarea medie statistică de 3,71 dolari/kg nu trebuie confundată cu prețul de vânzare la raft și nici cu prețul primit de apicultor.
Statisticile vamale includ mierea comercializată în diferite forme și ambalaje. Din aceste date nu se poate determina separat câtă miere românească a fost exportată la butoi și câtă a ajuns în străinătate în borcane destinate consumatorilor.
De ce rămâne dificilă valorificarea mierii românești
Situația Honeyman contrastează cu dificultățile reclamate de numeroși apicultori români în 2026.
Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Răzvan Coman, estima în septembrie o producție națională de 10.000–15.000 de tone pentru anul în curs.
Acesta indica un cost de producție de aproximativ 10–11 lei/kg, în condițiile în care unele oferte de achiziție angro coborau la 9–10 lei/kg.
Diferența dintre cheltuielile stupinei și prețurile oferite la colectare este analizată în materialul AGRONET.ro despre presiunea importurilor asupra pieței românești a mierii.
Pentru apicultori, ambalarea și vânzarea sub marcă proprie pot reprezenta o cale de creștere a valorii produsului, dar implică investiții și acces la canale de distribuție.
Un preț mai mare pentru un borcan nu înseamnă automat un profit mai mare. Din diferența față de vânzarea în vrac trebuie acoperite costurile ambalajelor, etichetelor, certificărilor, depozitării, transportului, promovării și distribuției.
În plus, dezvoltarea exporturilor presupune continuitate în aprovizionare și respectarea cerințelor de calitate ale piețelor de destinație.
Noile reguli europene de etichetare pot avantaja mierea cu origine identificabilă
O schimbare legislativă importantă pentru piața mierii se aplică din 14 iunie 2026.
Prin Directiva (UE) 2024/1438, Uniunea Europeană a introdus obligația indicării țărilor de origine și a ponderii acestora în cazul amestecurilor de miere.
Țările trebuie prezentate în ordinea descrescătoare a contribuției la amestec, împreună cu procentul corespunzător fiecăreia, în condițiile prevăzute de directivă.
Produsele introduse pe piață sau etichetate înaintea datei de aplicare, conform vechilor reguli, pot continua să fie comercializate până la epuizarea stocurilor.
Modificarea este relevantă pentru companiile care își construiesc identitatea comercială în jurul originii românești a mierii.
În analiza AGRONET.ro despre verificarea autenticității și noile obligații de etichetare sunt prezentate și rezultatele controalelor europene care au identificat suspiciuni de neconformitate la 147 dintre cele 320 de probe de miere importată analizate în cadrul unei acțiuni coordonate.
Pentru producătorii și exportatorii români, trasabilitatea și certificarea pot deveni elemente de diferențiere, mai ales atunci când concurența exclusiv prin preț este dificilă.
Exportul de miere ambalată mută o parte din valoare către firmele românești
Honeyman reprezintă un exemplu de afacere construită în jurul comercializării produsului finit, nu doar al valorificării materiei prime.
Experiența companiei arată că accesul la piețele externe presupune mai mult decât existența unei producții de calitate. Sunt necesare o ofertă adaptată cumpărătorilor, continuitate în livrări, investiții în prezentarea produsului și capacitatea de a susține relațiile comerciale pe termen lung.
Pentru sectorul apicol românesc, provocarea rămâne transformarea producției din stupine în venituri care să acopere costurile și să permită continuarea activității.
Vânzarea în vrac rămâne un canal comercial important, în special pentru apicultorii care nu dispun de resurse pentru distribuție. Ambalarea la origine poate aduce însă o valoare suplimentară atunci când există cumpărători dispuși să plătească pentru un produs diferențiat.
Miza economică este păstrarea unei părți mai mari din activitățile de ambalare, comercializare și distribuție în România, fără ca aceste costuri suplimentare să anuleze avantajul obținut prin vânzarea produsului finit.
