În acest articol
România intră în sezonul cu risc crescut de gripă aviară, iar ANSVSA se alătură campaniei europene #NoBirdFlu, orientată în special către micii fermieri și gospodăriile care cresc păsări. Inițiativa lansată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) împreună cu Comisia Europeană pune accent pe cinci măsuri simple de biosecuritate, într-un moment în care migrația de toamnă a păsărilor sălbatice poate crește riscul introducerii virusului în ferme și gospodării.
Momentul campaniei nu este întâmplător. Datele EFSA arată că între octombrie 2025 și iunie 2026 au fost detectate în Europa aproape 8.000 de focare și cazuri de gripă aviară, iar numărul detecțiilor la păsările sălbatice a fost de patru ori mai mare decât în iarna precedentă. În exploatațiile avicole, majoritatea infecțiilor au fost asociate cu contactul indirect cu păsările sălbatice.
Vara a adus o scădere puternică, dar perioada de risc revine
Cel mai recent raport epidemiologic publicat la 22 septembrie de EFSA arată că circulația gripei aviare înalt patogene A(H5N1) s-a menținut la un nivel sezonier redus în timpul verii.
În perioada 5 iunie–28 august 2026 au fost raportate în Europa:
Indicator | Situația raportată |
|---|---|
Detecții HPAI A(H5N1) | 110 |
La păsări domestice | 7 |
La păsări sălbatice | 103 |
Țări europene cu detecții | 12 |
Cele 103 cazuri identificate la păsările sălbatice, comparativ cu numai șapte la păsări domestice, explică de ce prevenirea contactului dintre păsările crescute în gospodării și fauna sălbatică este una dintre principalele măsuri recomandate.
Scăderea din timpul verii nu înseamnă însă dispariția virusului. EFSA arată că numărul cazurilor crește de regulă odată cu migrația de toamnă și în lunile reci, când păsările sălbatice se deplasează și se concentrează în efective mari.
Cele cinci măsuri recomandate crescătorilor de păsări
Campania #NoBirdFlu sintetizează prevenția în cinci reguli care pot fi aplicate atât în ferme, cât și în gospodăriile cu efective mici.
- Controlul accesului în exploatație. Persoanele, vehiculele, uneltele și lăzile trebuie să intre în zona în care sunt crescute păsările numai atunci când este necesar. Încălțămintea, îmbrăcămintea și echipamentele care au trecut prin alte ferme sau prin zone frecventate de păsări sălbatice pot transporta material contaminat.
- Curățarea și dezinfecția periodică. Adăposturile, echipamentele, recipientele și suprafețele utilizate pentru creșterea păsărilor trebuie curățate și dezinfectate regulat, cu o atenție suplimentară după încheierea unui ciclu de producție.
- Limitarea contactului cu păsările sălbatice. Adăposturile trebuie protejate prin acoperișuri, pereți și împrejmuiri care reduc accesul faunei sălbatice. Un risc important îl reprezintă și contaminarea hranei sau a apei de băut cu dejecții provenite de la păsări migratoare.
- Separarea speciilor. Găinile, rațele, gâștele și curcanii nu ar trebui ținute împreună atunci când acest lucru poate favoriza transmiterea agentului patogen între specii.
- Recunoașterea rapidă a semnelor de boală. Scăderea consumului de apă sau furaje, problemele respiratorii și mortalitatea bruscă trebuie tratate ca semnale de alarmă. Păsările bolnave trebuie izolate, iar suspiciunea trebuie comunicată medicului veterinar sau DSVSA.
Contactul indirect este una dintre principalele breșe de biosecuritate
Un element important din datele europene este faptul că apariția bolii într-o fermă nu presupune neapărat ca o pasăre sălbatică bolnavă să intre efectiv în adăpost.
Virusul poate ajunge indirect prin încălțăminte, echipamente, vehicule, lăzi, apă, furaje sau alte materiale contaminate. Tocmai de aceea controlul accesului și dezinfecția sunt plasate de EFSA la același nivel de importanță cu împiedicarea contactului direct cu păsările sălbatice.
Pentru gospodăriile cu efective mici, riscul poate fi mai dificil de gestionat deoarece păsările sunt frecvent crescute în aer liber, iar separarea de rațe și gâște sălbatice sau de alte păsări care tranzitează curtea este mai dificilă.
Ce înseamnă un focar pentru o fermă
Gripa aviară înalt patogenă este o boală care se poate răspândi rapid într-un efectiv și poate produce mortalitate ridicată. Dincolo de pierderea păsărilor, confirmarea unui focar poate atrage restricții privind circulația animalelor și produselor, sacrificări sanitare, dezinfecție și limitări comerciale.
Impactul poate depăși ferma afectată. AGRONET.ro a relatat despre situația Argentinei, unde exporturile de carne de pasăre către Uniunea Europeană au putut fi reluate abia după controlul focarelor de gripă aviară și restabilirea statutului sanitar necesar comerțului.
Prevenirea bolilor animale înainte ca acestea să producă blocaje comerciale este și unul dintre obiectivele discutate la nivel internațional. AGRONET.ro a prezentat programul propus de FAO pentru bolile animale transfrontaliere, în care gripa aviară înalt patogenă este inclusă între amenințările prioritare.
Riscul pentru populația generală rămâne redus
Evaluarea comună EFSA, ECDC și a laboratorului european de referință indică un risc redus pentru populația generală din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European. Pentru persoanele expuse profesional la animale infectate sau la medii contaminate, riscul este evaluat drept redus până la moderat.
Pentru crescători, problema imediată rămâne însă sănătatea efectivelor. Cele mai recente date europene arată că virusul a continuat să circule la păsările sălbatice chiar și în perioada cu activitate sezonieră redusă. Odată cu migrația de toamnă, diferența dintre o gospodărie protejată și una expusă poate fi dată de câteva măsuri cotidiene: limitarea accesului, dezinfecția, protejarea hranei și apei, separarea speciilor și anunțarea rapidă a suspiciunilor.
