În acest articol
România este între ultimele trei state UE la agricultura de precizie, cu o pondere cuprinsă între 10% și 15% din ferme în 2023, arată datele Eurostat prezentate de AGERPRES. Rezultatul plasează România alături de Grecia și înaintea Ciprului, unde utilizarea acestor tehnologii era de aproximativ 1%. Datele publicate la 24 iulie 2026 descriu situația din anul 2023, nu nivelul actual al dotării fermelor.
La nivelul Uniunii Europene, aproape 18% dintre exploatațiile cu suprafață agricolă utilizată aplicau cel puțin o tehnologie sau practică de agricultură de precizie. Aceste ferme administrau însă aproximativ 44% din suprafața agricolă utilizată a Uniunii, ceea ce indică o concentrare mai mare a tehnologiilor în exploatațiile care lucrează suprafețe extinse.
Agricultura de precizie este concentrată pe suprafețele mari
Diferența dintre ponderea fermelor și ponderea suprafeței administrate este esențială pentru interpretarea statisticilor. O exploatație de câteva hectare și una de câteva mii de hectare au aceeași greutate atunci când indicatorul este calculat după numărul fermelor, chiar dacă impactul tehnologiei asupra suprafeței lucrate diferă considerabil.
Datele comunicate nu precizează ce procent din suprafața agricolă a României este lucrat cu tehnologii de precizie. Prin urmare, poziția slabă după numărul exploatațiilor nu permite concluzia că numai 10–15% din terenurile agricole beneficiază de asemenea sisteme.
Structura fragmentată a agriculturii românești reprezintă un context important. Potrivit Anchetei Structurale în Agricultură, realizată de Institutul Național de Statistică pentru anul 2023, România avea 2,859 milioane de exploatații, care utilizau 12,55 milioane de hectare. Suprafața medie era de 4,39 hectare pe exploatație.
Numărul mare de ferme mici poate influența ponderea calculată după exploatații, deoarece investițiile în ghidare automată, aplicare variabilă, senzori, programe de gestionare sau utilaje conectate sunt mai greu de justificat economic pe suprafețe reduse. Datele disponibile nu permit însă măsurarea exactă a contribuției acestui factor la decalajul României.
Principalii indicatori ai digitalizării fermelor europene
Indicator pentru anul 2023 | Pondere în fermele UE | Repere între statele membre |
|---|---|---|
Acces la internet | aproximativ 43% | peste 90% în Danemarca, Germania, Slovacia, Letonia, Cehia și Austria |
Agricultură de precizie | aproximativ 18% | peste 75% în Luxemburg, Finlanda și Estonia |
Suprafață administrată de fermele care folosesc agricultura de precizie | aproximativ 44% din suprafața agricolă utilizată | nu este indicată distribuția pentru România |
Sisteme informatice de gestionare a fermei | aproximativ 11% | aproximativ 60% în Franța |
Robotică agricolă | aproximativ 7% | aproximativ 35% în Țările de Jos |
Utilaje agricole convenționale | aproximativ 84% | aproape toate fermele din Polonia și Finlanda |
Accesul la internet rămâne infrastructura de bază pentru monitorizarea utilajelor, transferul hărților, prelucrarea datelor și utilizarea programelor de gestionare. Comisia Europeană consideră că tehnologiile digitale pot crește eficiența fermelor și pot reduce consumul de resurse, costurile de producție și impactul asupra mediului, dar efectul depinde de integrarea lor efectivă în lucrările agricole.
Ponderea de numai 11% pentru sistemele informatice de gestionare arată că digitalizarea nu se limitează la dotarea tractorului cu un receptor de poziționare. Ferma trebuie să poată colecta și interpreta date despre lucrări, consumuri, parcele, producții și costuri pentru ca echipamentele de precizie să influențeze deciziile economice.
România se bazează frecvent pe utilaje partajate sau închiriate
Utilajele convenționale sunt mult mai răspândite decât tehnologiile de precizie. În 2023, aproximativ 84% dintre fermele europene foloseau tractoare sau echipamente pentru pregătirea solului, semănat, fertilizare, tratamente și recoltare.
Tractoarele erau utilizate de aproximativ 79% dintre exploatațiile UE, iar aproape 65% foloseau utilaje pentru lucrările solului, semănători, distribuitoare de îngrășăminte, pulverizatoare sau echipamente pentru aplicarea produselor de protecție a plantelor.
În privința proprietății:
- aproximativ 35% dintre ferme erau singurele proprietare ale utilajelor convenționale folosite;
- aproximativ 27% combinau utilajele proprii cu echipamente partajate, închiriate sau deținute împreună cu alte exploatații;
- utilizarea utilajelor partajate ori închiriate de la alte ferme era frecventă în România și reprezenta modelul dominant în Grecia și Ungaria.
Pentru fermele mici și mijlocii, accesul la tehnologie prin prestatori de servicii, cooperative, grupuri de producători sau închiriere poate reduce necesarul unei investiții individuale mari. Statisticile nu arată însă câte dintre utilajele folosite în comun sunt dotate cu funcții de precizie.
Investiția trebuie evaluată prin economia obținută pe hectar
O tehnologie de precizie nu reduce automat costurile. Rezultatul depinde de suprafață, forma parcelelor, suprapunerile eliminate, consumul de inputuri, compatibilitatea dintre tractor și echipament, costul programelor și capacitatea personalului de a utiliza datele.
AGRONET.ro a analizat aceste criterii în contextul tehnologiilor prezentate la AGROFORUM 2026, unde ghidarea precisă, controlul pe secțiuni și hărțile de aplicare au fost raportate direct la posibilitatea reducerii suprapunerilor și a cheltuielilor cu sămânța, îngrășămintele și produsele pentru protecția plantelor.
Robotica rămâne o categorie de nișă chiar și la nivel european, fiind utilizată de aproximativ 7% dintre ferme. Soluțiile dezvoltate ajung însă de la automatizarea deplasării utilajelor până la identificarea plantelor și aplicarea tratamentelor numai asupra țintelor detectate. Un exemplu este integrarea tractoarelor autonome cu aplicarea precisă a tratamentelor, prezentată anterior de AGRONET.ro.
Datele Eurostat arată că România are un decalaj important după numărul fermelor care utilizează agricultura de precizie. Pentru evaluarea completă a situației sunt necesare însă și informații despre suprafața lucrată cu aceste tehnologii, dimensiunea exploatațiilor utilizatoare și tipurile concrete de echipamente sau programe adoptate.
