75 de ovine dintr-un focar din Tulcea au reapărut vii în Cluj – ANSVSA verifică traseul și despăgubirile

75 de oi declarate ucise și despăgubite au fost găsite vii, punând sub semnul întrebării trasabilitatea sanitar-veterinară.

Szilárd-Ervin SzőgyényiPublicat 09 august 2026 la 13:296 min citire
Bărbat în costum lângă o aeronavă cargo deschisă și containere de transport, cu grafică editorială despre ovine.
Credibilitatea trasabilității sanitar-veterinare este esențială pentru menținerea comerțului cu ovine în contextul focarelor de pestă a micilor rumegătoare.
În acest articol

75 de oi declarate ucise și despăgubite au fost găsite vii în Cluj, într-un caz care lovește exact în punctul de care depind acum exporturile românești: credibilitatea trasabilității sanitar-veterinare. Agro Business a relatat cazul pe baza informațiilor ANSVSA, iar președintele Autorității, Alexandru Nicolae Bociu, a confirmat ulterior pentru Radio România Actualități că animalele figurau în baza de date drept ucise și incinerate în focarul de pestă a micilor rumegătoare din Tulcea din 2024 și că pentru ele fuseseră încasate despăgubiri.

Cazul este important dincolo de cele 75 de animale. România încearcă în această perioadă să convingă partenerii comerciali și Comisia Europeană că poate controla focarele de pestă a micilor rumegătoare, poate urmări deplasarea efectivelor și poate separa animalele eligibile pentru comerț de cele aflate sub restricții. Ovine care există fizic în Cluj, dar figurează oficial ca eliminate într-un focar aflat la sute de kilometri distanță, lovesc tocmai în această demonstrație de control.

Alexandru Bociu: animalele figurau „ucise, incinerate și despăgubiri încasate”

Președintele ANSVSA a oferit ulterior un detaliu esențial față de primele relatări despre caz: situația nu privește doar o diferență între efectivul fizic și baza de date.

„Am identificat la Cluj 75 de ovine, care se aflau în proprietatea unui om, fizic și în baza de date figurau că au fost ucise, incinerate și despăgubiri încasate la focarul din Tulcea din 2024.”

Declarația lui Alexandru Bociu a fost făcută pentru Radio România Actualități la 10 iulie, într-o discuție despre pesta micilor rumegătoare și blocarea exporturilor.

Dacă ancheta confirmă întregul mecanism descris, există trei componente distincte care trebuie lămurite:

  • cum au fost declarate animalele drept ucise și eliminate;
  • în ce condiții au fost acordate și încasate despăgubirile;
  • cum au putut ovinele să ajungă din circuitul unui focar din Tulcea într-o exploatație din județul Cluj.

ANSVSA a dispus verificarea traseului animalelor și a persoanelor care au operat datele în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor. Cele 75 de ovine au fost izolate și puse sub sechestru sanitar-veterinar pentru testare și expertizare.

De ce nu este o simplă fraudă cu despăgubiri

Din perspectivă financiară, eventuala încasare nelegală a despăgubirilor este una dintre componentele cazului. Din perspectivă sanitar-veterinară, problema este însă mai mare.

Animalele eliminate oficial dintr-un focar dispar din populația considerată epidemiologic activă. Dacă ele continuă în realitate să circule, sistemul poate indica o situație care nu corespunde efectivelor existente în teren.

În cazul unei boli contagioase, aceasta poate afecta:

  1. delimitarea și închiderea focarelor;
  2. reconstituirea deplasărilor animalelor;
  3. identificarea exploatațiilor de contact;
  4. evaluarea riscului de răspândire;
  5. certificatele sanitar-veterinare pentru comerț;
  6. argumentele României în negocierile pentru ridicarea restricțiilor.

Pesta micilor rumegătoare este încadrată la nivel european ca boală pentru care se aplică măsuri de eradicare imediată. Comisia Europeană arată explicit că răspândirea virusului poate produce perturbări majore atât în circulația animalelor în interiorul Uniunii, cât și în exporturile către țări terțe.

Între timp, România continuă să aibă focare

Cazul celor 75 de oi privește un focar din Tulcea din 2024, dar problema pestei micilor rumegătoare nu aparține trecutului.

La 30 iulie 2026, Comisia Europeană a adoptat o nouă decizie privind măsurile de urgență aplicabile României. Documentul oficial arată că autoritățile române notificaseră la 17 iulie două noi focare, în județele Brașov și Mureș.

Anterior, AGRONET.ro a relatat despre sacrificarea a 847 de ovine după confirmarea unui nou focar la Viișoara, în Mureș.

Această continuitate epidemiologică explică de ce trasabilitatea are acum o greutate economică neobișnuit de mare. Orice neconcordanță majoră din sistem apare într-un moment în care România încearcă să demonstreze că măsurile aplicate sunt suficiente pentru limitarea bolii.

Un caz cu 75 de animale într-un sector care pierde accesul la piețe

Pentru un crescător, 75 de oi pot părea puține raportat la efectivul național. Pentru autoritățile unei țări care negociază certificate veterinare și accesul pe piețe externe, problema este principiul pe care îl demonstrează cazul.

Alexandru Bociu a contestat public amploarea restricțiilor europene și a susținut că acestea sunt disproporționate. AGRONET.ro a prezentat poziția președintelui ANSVSA, care estima că exporturile de animale vii și carcase ar fi adus României aproximativ 500 de milioane de euro în primele cinci luni din 2026.

În același timp, chiar ANSVSA trebuie să demonstreze partenerilor externi că sistemul românesc poate spune cu precizie:

  • unde se află fiecare animal relevant epidemiologic;
  • de unde provine;
  • prin ce exploatații a trecut;
  • dacă a intrat într-un focar;
  • dacă a fost sacrificat sau ucis;
  • dacă poate circula legal.

Cele 75 de animale din Cluj sunt problematice tocmai pentru că, potrivit șefului Autorității, răspunsul bazei de date la întrebarea „mai există aceste animale?” era „nu”, în timp ce răspunsul din fermă era „da”.

Despăgubirea schimbă gravitatea economică a cazului

În focarele în care autoritățile dispun uciderea animalelor, despăgubirea are rolul de a evita situația în care fermierul suportă singur pierderea produsă de o măsură sanitar-veterinară obligatorie.

Sistemul funcționează însă numai dacă există corespondență între trei realități:

Element

Ce trebuie să se întâmple

Animalul din exploatație

este identificat corect

Operațiunea sanitar-veterinară

uciderea și eliminarea sunt efectiv realizate

Plata din fonduri publice

despăgubește pierderea reală a animalului

În cazul investigat, declarația președintelui ANSVSA indică tocmai ruperea acestei corespondențe: animale consemnate ca ucise și incinerate, pentru care despăgubirile ar fi fost încasate, au fost găsite ulterior vii.

Până la finalizarea anchetei trebuie stabilite responsabilitățile individuale și traseul exact. Nu rezultă din informațiile publice că întreaga exploatație, toți operatorii sau toți medicii veterinari implicați în circuit ar avea aceeași responsabilitate.

Trasabilitatea a devenit una dintre condițiile pentru redeschiderea comerțului

Miza a crescut în ultimele săptămâni. România negociază soluții pentru păstrarea sau redeschiderea unor fluxuri către Orientul Mijlociu, inclusiv prin Turcia.

AGRONET.ro a prezentat discuțiile purtate la Ankara în 5 și 6 august, unde autoritățile române și turce au analizat exportul direct și tranzitul carcaselor de ovine și bovine.

Printre punctele tehnice negociate apar exact elementele puse sub semnul întrebării de cazul Cluj–Tulcea: certificate sanitar-veterinare, originea animalelor, schimbul rapid de informații și notificarea transporturilor.

Un cumpărător extern nu trebuie convins doar că într-o anumită fermă nu există boala. El trebuie să aibă încredere că documentul care însoțește animalul sau carcasa corespunde realității din teren.

Ce riscă fermierii corecți când cineva fraudează sistemul

Cea mai grea consecință nu cade neapărat asupra celui care introduce o informație falsă. Într-un sistem sanitar-veterinar, suspiciunea se poate extinde asupra unei regiuni sau chiar asupra unei țări.

Pentru crescătorii care își identifică animalele, notifică mișcările și suportă restricțiile impuse în focare, fraudele de trasabilitate pot produce costuri pe care ei nu le-au generat:

  • controale suplimentare;
  • blocarea transporturilor;
  • condiții mai stricte pentru certificare;
  • prelungirea negocierilor comerciale;
  • animale păstrate mai mult timp în fermă;
  • costuri suplimentare cu furajarea;
  • presiune asupra prețului intern.

De aceea, cazul celor 75 de ovine nu este doar despre recuperarea unor eventuale despăgubiri încasate nelegal. Este despre cât valorează încrederea într-un număr introdus în SNIIA într-un moment în care sectorul ovin încearcă să recupereze accesul la piețe.

Pentru crescătorii români, adevărata pagubă poate deveni mult mai mare decât valoarea celor 75 de animale dacă asemenea cazuri fac mai dificilă demonstrarea trasabilității întregului sector.

Materialele despre pesta micilor rumegătoare, restricțiile comerciale și situația crescătorilor pot fi urmărite în secțiunea Zootehnie a AGRONET.ro.

Adaugă-ne ca sursă preferată pe

Comunitatea AGRONET.ro

Discuții

Poți scrie acum. Îți cerem contul numai la publicare.

Se încarcă discuția…

Păstrează discuția utilă și respectuoasă. Comentariile sunt verificate înainte de publicare. Regulile comunității