În acest articol
Criza sanitară din sectorul ovin arată cât de vulnerabilă este România, într-un moment în care Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură propune un nou sistem global pentru prevenirea și controlul bolilor animale transfrontaliere. Pentru crescătorii români, problema este deja concretă: pesta micilor rumegătoare și variola ovină și caprină au adus restricții comerciale, dificultăți la transportul turmelor, costuri suplimentare în ferme și o presiune tot mai mare asupra sistemului de identificare și trasabilitate.
FAO propune Programul Parteneriatului Global pentru Bolile Transfrontaliere ale Animalelor, GPP-TAD, prin care fiecare stat ar urma să își organizeze o platformă națională pentru prevenție, supraveghere și intervenție. Până la 24 iulie 2026, 110 țări își exprimaseră oficial interesul pentru participare. Modelul pune accent pe prevenție, supraveghere digitală, avertizare timpurie, răspuns rapid și coordonare între țări.
Pentru România, aceste obiective se suprapun cu probleme care afectează deja direct fermele de ovine și caprine.
Două boli pun simultan presiune pe crescători
Sectorul românesc se confruntă în 2026 atât cu pesta micilor rumegătoare, cât și cu variola ovină și caprină.
În cazul variolei, AGRONET.ro a relatat despre un nou focar confirmat în județul Iași, într-o exploatație din Popești. Acolo au murit 34 de animale, iar alte 462 de ovine erau considerate susceptibile. Înaintea acestui focar, boala fusese confirmată și în mai multe exploatații din județul Mureș.
Problema sanitară nu rămâne limitată la fermele în care apare boala. Focarele determină zone de protecție și supraveghere, controale suplimentare asupra deplasării animalelor și măsuri de dezinfecție, izolare și eliminare a animalelor afectate.
Pentru exploatațiile din apropiere, efectul poate fi economic chiar dacă animalele lor sunt sănătoase: vânzările se amână, transporturile devin mai dificile, iar perioada în care animalele trebuie menținute în fermă se prelungește.
Exporturile de ovine și caprine rămân una dintre cele mai mari probleme
Pesta micilor rumegătoare a lovit una dintre activitățile importante pentru sectorul ovin românesc: comerțul cu animale vii.
Restricțiile privind deplasarea ovinelor și caprinelor în afara României sunt stabilite până la 31 decembrie 2026. România încearcă să obțină o relaxare a acestora pentru zonele în care situația epidemiologică poate fi demonstrată ca fiind sub control.
Pentru fermele orientate către export, menținerea animalelor peste perioada planificată de livrare înseamnă:
- consum suplimentar de furaje și apă;
- costuri mai mari cu forța de muncă;
- ocuparea spațiilor din exploatație;
- amânarea încasărilor;
- riscul pierderii contractelor sau al piețelor externe;
- dificultăți în organizarea noilor loturi de animale.
Tocmai aici devine relevantă ideea FAO de coordonare transfrontalieră. Controlul unei boli nu se încheie în momentul în care dispare ultimul focar dintr-o fermă. Pentru reluarea comerțului, România trebuie să poată demonstra partenerilor că animalele sunt identificate, că deplasările lor pot fi urmărite și că efectivele din zonele libere pot fi separate epidemiologic de cele aflate sub restricții.
Trasabilitatea a devenit o vulnerabilitate a întregului sector
Una dintre problemele scoase la suprafață de criza sanitară este circulația animalelor fără documente sau identificare corespunzătoare.
ANSVSA a avertizat asupra transporturilor ilegale de ovine, deoarece animalele fără crotalii și acte nu pot fi legate de o exploatație de origine și nu poate fi reconstituit traseul lor epidemiologic.
În august au fost identificate două situații care arată dimensiunea riscului. În Alba a fost oprit un transport cu 92 de miei, iar ulterior 41 dintre animale nu au mai fost găsite. În Vaslui, un alt transport cu 50 de ovine fără crotalii și documente a fost interceptat de autorități.
Pentru fermele care respectă regulile, efectul transporturilor clandestine poate părea indirect, dar miza este națională. Dacă autoritățile nu pot demonstra controlul mișcării animalelor, devine mai dificilă negocierea ridicării restricțiilor comerciale.
În acest sens, unul dintre punctele centrale ale noului program FAO – supravegherea digitală și avertizarea timpurie – răspunde unei probleme pe care România o întâlnește deja în practică.
Transhumanța este afectată de restricțiile sanitare
Bolile influențează și organizarea sezonului pastoral.
Mai mulți crescători aflați în transhumanță au reclamat dificultăți la coborârea turmelor, chiar dacă interdicția generală de circulație impusă anterior nu mai este aplicată tuturor exploatațiilor.
Transportul ovinelor și caprinelor între exploatații sau către abator se poate face cu certificat sanitar-veterinar, însă pentru efectivele aflate în zone epidemiologice se aplică verificări și condiții suplimentare.
Pentru un crescător care trebuie să coboare turma de pe pășunea montană, o întârziere nu este doar o problemă administrativă. Înseamnă hrană suplimentară, organizarea mai dificilă a personalului, prelungirea șederii în zona montană și expunerea mai mare la riscurile specifice acesteia.
Este exact tipul de situație în care prevenția și procedurile pregătite din timp pot costa mai puțin decât măsurile luate după apariția unei crize, principiul pe care FAO îl pune în centrul noului model.
Crescătorii așteaptă și măsurile de sprijin
Problema sanitară a devenit și una financiară. Ministerul Agriculturii a anunțat pregătirea unui ajutor calculat pe cap de animal pentru crescătorii afectați de boli.
La momentul anunțului nu erau stabilite public cuantumul, bugetul total, efectivele eligibile și calendarul plăților. Prin urmare, sprijinul anunțat nu trebuie confundat cu o schemă deja deschisă pentru depunerea cererilor.
Pentru ferme, pagubele provocate de o epizootie depășesc valoarea animalelor pierdute. Restricțiile pot genera costuri cu furajarea suplimentară, testarea, dezinfecția, transporturile amânate și blocarea temporară a valorificării animalelor.
Modelul FAO răspunde unor probleme pe care România le are deja
FAO construiește GPP-TAD în jurul a cinci direcții:
- prevenirea și controlul progresiv al bolilor;
- supravegherea digitală și avertizarea timpurie;
- pregătirea și intervenția anticipată pe baza riscurilor;
- răspunsul rapid și coordonat la urgențe;
- legislația, parteneriatele și finanțarea.
Pentru sectorul ovin și caprin din România, acestea nu sunt obiective abstracte. Focarele din 2026 au arătat că sănătatea animalelor, transportul, transhumanța, trasabilitatea și exporturile sunt legate direct între ele.
O breșă în identificarea animalelor poate îngreuna ancheta epidemiologică. Un focar poate bloca deplasarea unor turme aflate la zeci de kilometri. O problemă sanitară locală poate ajunge să afecteze exporturile unei întregi țări.
Programul FAO nu introduce în acest moment obligații noi pentru crescătorii români și nici o finanțare directă la care fermele să poată aplica. Miza pentru România este dacă principiile propuse – prevenție, evidențe mai bune, avertizare rapidă și coordonare între autorități și fermieri – vor fi transformate într-un sistem capabil să limiteze viitoarele focare înainte ca acestea să se transforme din probleme veterinare în pierderi pentru întregul sector.
